fumat

1. Cum să nu laşi fumătorii să fumeze în cârciumi? Asta e discriminare!

Nu, discriminarea e faţă de de nefumători, pentru că libertatea ta se opreşte unde începe a celuilalt. Fumatul este un viciu dobândit, nu o necesitate fiziologică, aşa cum e simplul act al respiraţiei. Când fumează, un fumător îl obligă şi pe cel de lângă el, care nu vrea să fumeze, să inhaleze fum. Invers, un nefumător nu-i impune fumătorului de lângă el nimic: oricum respiră şi unul, şi celălalt, că respiraţia e o necesitate. Deci fumătorul este cel care încalcă libertatea nefumătorului, nu invers.

E o diferenţă între libertate şi libertăţi, da?

2. De ce nu se duc nefumătorii în alte cârciumi? Să nu intre în cârciumile pentru fumători!

Adică dacă soţul fumează şi soţia nu, nu pot merge împreună la restaurant? Dacă vrei să duci copilul la cofetărie, şi copilul nu fumează, îl laşi afară, legat de clanţă, cum faci cu câinele, sau cum? Adică nefumătorii trebuie să se ducă în cârciumi speciale, în rezervaţii, doar pentru că fumătorii nu pot să iasă 5 minute pe oră în faţa localului, la o ţigară? Nu e cam mult tupeu aici?

În plus, ideea de a interzice accesul unor cetăţeni în anumite restaurante, doar pentru că nu au un viciu aparte, este o aberaţie. Fumătorilor nu li se interzice să meargă la restaurant – li se interzice doar să fumeze înăuntru. Nici în autobuze nu e voie să se fumeze, nici în avioane, nici în cabinetele medicale, nici în multe birouri, deci nu e vreo mare noutate.

3. De ce nu se fac atunci spaţii separate pentru fumători şi nefumători?

Simplu spus, pentru că nu funcţionează, asta era prevederea de până acum, pe care nimeni n-a respectat-o (iar grupurile de prieteni nu se separă după criteriul fumatului, nefumătorii sfârşesc întotdeauna pe lângă fumători, pentru că aceştia nu vor să iasă afară la fumat, de-aia a şi fost nevoie de legea asta).

Apoi, ideea de a construi “cutii de sticlă” în interiorul unui restaurant, unde să nu poată fi servită mâncare şi băutură, dar unde să se ducă fumătorii doar ca să nu mai facă doi paşi până la ieşirea din clădire, este nu doar ridicolă, ci şi anti-economică. Patronul unei cârciumi îşi foloseşte spaţiul ca să pună mese şi scaune, nu locuri unde nu poate vinde nimic. Plus că aceste “cutii” nu vor putea fi amenajate peste tot, ce faci cu locurile unde nu vor exista?

4. Cârciumile sunt proprietăţi private, ce treabă are statul să reglementeze înăuntrul lor?

Fireşte că are treabă. Sunt proprietăţi private cu acces public, activităţi comerciale, trebuie respectate nişte reguli şi anumite legi. Cârciumarii nu pot vinde orice, mâncarea nu poate fi alterată, de pildă – ăsta e cel mai simplu exemplu dintr-o listă foarte lungă de obligaţii legale – şi nici nu-şi pot otrăvi clienţii cu aerul dinăuntru, poftim.

6. Dar dacă patronul vrea să declare că spaţiul lui este exclusiv pentru clienţi fumători, care-i problema?

Problema e că angajaţii ar trebui să fie şi ei, obligatoriu, fumători, ceea ce înseamnă condiţionarea locului de muncă de un viciu. Ce faci dacă se lasă de fumat, îl dai afară? Asta e discriminare pe piaţa muncii, nu poţi refuza angajarea cuiva pentru că nu fumează, eşti dat în judecată şi pierzi foarte repede.

7. Patronii vor da faliment cu legea asta, nu vor mai avea clienţi.

Pur şi simplu nu-i adevărat. În ţările în care s-a adoptat legislaţie de acest gen (majoritatea ţărilor UE) nu s-a constatat acest efect.

8. Să se interzică şi alcoolul, că şi alcoolul îmbolnăveşte!

Mai întâi că nu interzice nimeni fumatul în sine, ci doar fumatul în anumite locuri. Şi consumul de alcool e interzis în anumite condiţii şi în anumite locuri, deci comparaţia nu ţine.

Apoi, când cineva bea lângă tine, asta nu înseamnă că te forţează şi pe tine să bei, aşa cum se întâmplă când fumezi şi tu, pasiv, pentru că ai un fumător lângă tine.

În fine, poate că ar fi o idee să fie înăsprită şi legislaţia anti-alcool – vânzare numai între anumite ore şi nu în orice magazine, doar pentru adulţi etc, de ce nu?

9. Dacă eu vreau să-mi fac mie rău, ce-are statul cu mine?

N-are nimic cu tine. Nu te opreşte nimeni să fumezi, dacă vrei, doar să nu-i obligi şi pe alţii s-o facă.

Pe de altă parte, poate că fumătorii ar trebui să plătească asigurări de sănătate mai mari, dacă tot au un viciu care provoacă boli grave, al căror tratament, uneori doar paleativ, costă enorm. E o dezbatere, nu?

10. Mă doare-n başcheţi de toate argumentele logice, eu vreau să fumez oriunde, iac-aşa!

Păi singurul răspuns pentru o asemenea bătaie din picior este “nu se mai poate”.