107 ani de la nasterea lui Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare (FILM DOCUMENTAR)

Miercuri, 3 iulie, s-au împlinit 107 ani de la naşterea Comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima, urmaş al lui Corneliu Codreanu la conducerea celei mai mari mişcări naţionaliste interbelice din România.

Scurta biografie

Horia Sima s-a născut la 3 iulie 1906 în București, în familia profesorului Gheorghe Sima, directorul unui liceu bucureștean. După moartea tatălui, va petrece întreaga copilărie în satul Mândra natal al părinților din fostul judeţ Făgăraş (azi parte integrantă a judeţului Braşov).

În 1926 se număra printre cei 19 absolvenţi ai liceului de elită “Radu Negru” din Făgăraş şi şef de promoţie, la bacalaureat obţinînd media maximă. În această perioadă va intra în „Frăţiile de Cruce”, organizaţie naţionalistă cu caracter anticomunist, înfiinţată de Ionel Moţa şi destinată exclusiv educaţiei moral-spirituale a elevilor de liceu.

Aici se va lega sufleteşte pentru totdeauna de alţi fraţi de cruce, caractere deosebite, între care Nicolae Petraşcu din Sâmbăta de Sus şi Virgil Mateiaş din Dridif.

Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie (1926-1932), în această perioadă încadrîndu-se în Mişcarea Legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu (octombrie 1927). Va activa în cuibul condus de Andrei Ionescu, implicîndu-se în toate iniţiativele de luptă ale Legiunii.

Din 1932, activează ca profesor de limba română, fiind numit mai întâi la Brad şi apoi la liceul din Caransebeş. Aici se va ocupa de dezvoltarea şi organizarea Mişcării Legionare în zona Banatului, respectiv Torontalul şi Caraşul.

Rezultatele obţinute îl determină pe Corneliu Zelea Codreanu să-l numească, în octombrie 1935, şef al Regiunii legionare a IX-a – Banat, iar în luna următoare să-i evidenţieze activitatea printr-o circulară (2 noiembrie 1935).

După instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II şi arestarea majorităţii căpeteniilor legionare, în primăvara anului 1938, din iniţiativa mai multor legionari de frunte, rămaşi nearestaţi, se constituie un grup de organizare şi coordonare a activităţii legionare, grup din care au făcut parte şi Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima şi Ion Antoniu.

La 16 iunie are loc reorganizarea Comandamentului de Conducere a Mişcării Legionare, iar Horia Sima este însărcinat cu refacerea imediată organizaţiilor legionare intrate în clandestinitate şi adăpostirea legionarilor scăpaţi de arestare, urmăriţi de agenţii serviciului Siguranţei Statului.

În noaptea de 29-30 noiembrie 1938 sunt executaţi Corneliu Zelea Codreanu şi alţi 13 comandanţi legionari, din ordinul prim-ministrului Armand Călinescu şi al regelui Carol al II-lea. Asasinatele continuă, victime ale poliţiei politice a regimului carlist căzînd deopotrivă legionarii din lagăre şi fugarii, cum este cazul profesorului Vasile Cristescu, succesorul lui Codreanu la conducerea Legiunii.

Este o perioadă în care Horia Sima locuieşte clandestin la câteva gazde din Bucureşti între care Mircea Nicolau, care îl va însoţi în tot acest timp.

În condiţiile intensificării măsurilor de supraveghere din partea poliţiei politice, o serie de legionari se vor refugia în Germania naţional-socialistă. Aici ei nu vor primi absolut nici un sprijin din partea regimului hitlerist, singurul privilegiu fiind faptul de a fi lăsaţi în libertate.

La Berlin are loc organizarea Comandamentului legionar din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant şi Constantin Papanace. Lui Sima îi va reveni atribuţia legăturilor cu ţara, datorită filierelor eficiente pe care le stabilise în acest sens atât în Banatul românesc, cât şi în cel de la sârbi.

La 15 august 1939 este însărcinat să plece în România, cu misiunea de a relua legăturile cu organizaţiile legionare.

În ziua de 21 septembrie, premierul Călinescu este asasinat pe podul Elefterie din Bucureşti de un grup de legionari condus de avocatul Miti Dumitrescu. Deşi se predau autorităţilor, cei 9 vor fi executaţi şi expuşi 3 zile în centrul capitalei. Noul prim-ministru, generalul Argeşeanu, la

ordinul lui Carol II, porneşte un nou val de represiuni împotriva legionarilor. În noaptea de 21-22 septembrie 1939 sunt executaţi în toată ţara 252 de membri de frunte ai Gărzii de Fier, trupurile acestora fiind expuse 3 zile pe străzi şi în pieţe publice.

La 26 octombrie, Horia Sima se reîntoarce în Germania, iar în ianuarie 1940 preia conducerea grupului din Berlin, împreună cu Constantin Papanace.

Considerînd că situaţia internaţională creea premizele unei resurecţii politice împotriva regimului carlist, la 5 mai, Horia Sima trece din nou clandestin frontiera iugoslavă, însoţit de câţiva legionari, printre care şi Nicolae Petraşcu. Este arestat în satul Clopodia la 19 mai, fiind trimis sub o pază severă la Bucureşti.

După îndelungi anchete violente în prezenţa generalului Bengliu, a ministrului de interne Mihail Ghelmegeanu şi a lui Nicki Ştefănescu, adjunctul lui Mihail Moruzov şeful Siguranţei, la 14 iunie 1940, Sima este eliberat, sub presiunea conjuncturii externe: capitularea

Franţei şi expansiunea Germaniei în Europa centrală şi vestică. Văzîndu-se tot mai izolat pe plan internaţional, în vederea cosmetizării imaginii regimului şi atragerii simpatiei Berlinului, Carol al II-lea propune lui Horia Sima o participare a Mişcării Legionare, prin câţiva miniştri, în Guvernul Gigurtu. Horia Sima decide implicarea câtorva legionari în guvern, el primind portofoliul Ministerului Cultelor şi Artelor. Neputînd să-şi impună setul de principii esenţiale prin care considera posibilă salvarea statului român, după 4 zile demisionează, începând să lucreze la proiectul mai vechi al resurecţiei populare.

Cedarea fără împotrivire a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, la 28 iulie, iar ulterior a Ardealului de Nord, ca urmare a Diktatului de la Viena, la 30 august, au umplut paharul nemulţumirilor populare împotriva regimului totalitar carlist.

Horia Sima lansează un manifest în care cere abdicarea lui Carol. Între 3 şi 5 septembrie, în principalele oraşe ale ţării au loc manifestaţii. Forţele de ordine şi armata încearcă reprimarea manifestaţiilor. Regele îl nu numeşte prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, investindu-l cu puteri discreţionare în stat. În zorii zilei de 6 septembrie, Carol II renunţă la tron în favoarea fiului său Mihai, care devine rege al României. În aceeaşi zi, „Forul Legionar”, prin cuvântul lui Corneliu Georgescu (unul din cei 5 întemeietori ai Legiunii), îi încredinţează lui Horia Sima conducerea Legiunii. La 14 septembrie 1940, ia fiinţă Statul Naţional-Legionar Român, prin decret regal. Horia Sima devine vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, premier fiind generalul Antonescu.

În lunile care urmează, divergenţele de vederi dintre Legiune şi gruparea generalului Antonescu se acutizează. În urma vizitei la Hitler, în 17 ianuarie 1940, Antonescu ia decizia înlăturării Mişcării Legionare de la guvernare. El va destitui pe ministrul de interne legionar şi pe prefectul Poliţiei Capitalei, iar ulterior va revoca toţi prefecţii legionari.

Legionarii organizează mari manifestaţii în capitală şi în marile oraşe, baricadîndu-se sediile instituţiilor deţinute, în scopul rezistenţei. La ordinul lui Antonescu, armata asediază instituţiile controlate de legionari şi deschide focul împotriva acestora, precum şi împotriva manifestanţilor prolegionari de pe Calea Victoriei, dezlănţuind un adevărat carnagiu.

Ca urmare a ultimatumului adresat de Hitler şi intervenţiei blindatelor germane de pe teritoriul României în favoarea forţelor fidele generalului Antonescu, Horia Sima ordonă încetarea rezistenţei şi evacuarea instituţiilor deţinute de legionari. În ciuda angajamentelor luate, Antonescu începe represaliile, zeci de mii de legionari fiind arestaţi, şi condamnaţi la închisoare ori executaţi. Horia Sima, împreună cu alţi comandanţi legionari reuşesc să se refugieze în Germania, dar aici sunt imediat arestaţi şi încarceraţi în lagărele de la Buchenwald, Rostock, Dachau, împărtăşind soarta grupurilor politice sau etnice aflate în dizgraţia lui Hitler.

În 1942, Horia Sima evadează din lagăr şi fuge în Italia, încercînd să ia legătura cu Mussolini, în speranţa de a-l convinge că Axa Berlin-Roma s-a înscris pe o cale politică greşită. Prins de autorităţi, este retrimis în lagăr, iar SS-ul recurge la acţiuni de intimidare, încercînd să determine legionarii să se desolidarizeze de Comandantul Legiunii, fără succes însă.

După lovitura de stat din 23 august 1944 de la Bucureşti, legionarii din lagărele germane sunt eliberaţi. Horia Sima organizează un guvern naţional în exil, transmiţînd de la Radio Donau mesaje de mobilizare către români, în vederea unei resurecţii împotriva invadatorilor sovietici. Sub comanda generalului Platon Chirnoagă, înfiinţează o Armată Naţională, ale cărei divizii vor luptadoar în sectoarele de front aferente Armatei Roşii, nu şi împotriva aliaţilor anglo-americani. Acum vor fi paraşutaţi în România numeroşi lideri legionari, cu însărcinarea de a reorganiza Mişcarea şi de a constitui Rezistenţa Naţională Anti-comunistă, lider al Mişcării în ţarăfiind numit secretarul general al acesteia, Nicolae Petraşcu.

După capitularea Germaniei, la 9 mai 1945, Horia Sima şi principalii lideri legionari sunt arestaţi de forţele anglo-americane. Diplomatul român Mihai Fotin Enescu înaintează autorităţilor de ocupaţie americană un memoriu întocmit anterior, la dispoziţia lui Horia Sima, în care prezintă considerentele de ordin doctrinar, istoric şi politic ale apariţiei şi activităţii Legiunii. În urma studierii raportului, precum și ca urmare a discuţiei dintre inginerul Virgil Velescu şi Murphy, secretarul generalului Eissenhower, toţi legionarii sunt eliberaţi, iar Comisia de anchetă a Tribunalului de la Nurnberg exo-nerează de orice vină Mişcarea Legionară, considerînd-o ca neavînd caracter fascist.

Încă din 1945, Horia Sima stabileşte contacte cu Aliaţii, legionarii contribuind la identificarea şi anihilarea grupurilor anarhisto-comuniste infiltrate în zona de ocupaţie americană din Europa.

În 1949, cu acordul preşedinţilor american Harry Truman şi francez Vincent Auriol, între servi-ciile secrete militare americane, franceze şi britanice, şi respectiv Horia Sima, prin intermediul legionarilor Mircea Dimitriu şi Mircea Muşetescu, se stabileşte o colaborare directă. Tineri voluntari legionari vor fi instruiţi în bazele militare americane de pe teritoriul francez şi german, fiind ulterior paraşutaţi, între 1950 – 1953, în România, pentru ransmiterea de informaţii strategice şi organizarea unei forţe de guerillă în condiţiile începerii de către occidentali a unui război pentru eliberarea Europei de est. Paraşutiştii vor fi prinşi şi executaţi, în urma unui proces de răsunet în presa comunistă.

Conştient de pericolul destrămării şi asimilării în statele de rezidenţă a elementelor legionare risipite pe 4 continente, Horia Sima va începe un amplu proces de reorganizare a Mişcării Legionare din Exil. Se vor publica cărţi de istorie şi memorialistică legionară, în româneşte şi în toate limbile de circulaţie internaţională. La iniţiativa Comandantului Mişcării, se vor întreprinde

contacte cu forţele naţionaliste şi anticomuniste din Occident. Ample acţiuni de popularizare a suferinţelor poporului român, a exterminării elitei naţionale în lagărele şi închisorile comuniste, a rezistenţei armate anticomuniste din Carpaţi, campanii mediatice şi ONG de sensibilizare a forurilor internaţionale pentru a interveni prin presiuni în vederea uşurării opresiunii comuniste din ţară, emisiuni filatelice cu subiecte din cele enumerate, organizarea de congregaţii pentru ajutorarea exilaţilor români ajunşi în occident, iată doar câteva din acţiunile desfăşurate de Horia Sima în amarul său exil.

După peregrinări prin Italia şi Franţa, Horia Sima s-a stabilit în Spania, unde a predat la Universitatea din Barcelona în perioada regimului generalului Franco. A trăit permanent într-o încordare şi stare de vigilenţă, fiind neîncetat vizat de KGB, de Securitatea din România socialistă şi de serviciile secrete ale celorlalte state-satelit ale URSS.

Până la moartea sa, în 25 mai 1993, Horia Sima a militat cu pasiune pentru valorile moralei creştine, cele naţionale româneşti şi ale Statului de Drept, fiind promotorul conceptului alianţei dintre Democraţie şi Naţionalism ca garant al stabilităţii şi dăinuirii Europei Unite.

Film documentar HORIA SIMA IN FATA ISTORIEI

http://www.youtube.com/watch?v=GQtZyjrc2O8

DISCURS HORIA SIMA SI MARESALUL ION ANTONESCU

Sursa: FrontPress.ro