2020 Anul adevărului – Arhivele Naţionale : „Regele Mihai s-a înțeles cu comuniștii să abdice, nu a fost forțat.”

Regele Mihai a explicat de nenumărate ori că a semnat actul de abdicare din 30 Decembrie 1947 pentru că a fost ameninţat de Petru Groza că vor fi executați 1000 de studenți. Două documente din arhiva fostului Consiliu de miniştri şi păstrate la secret de comunişti îl contrazic: Regele Mihai ar fi renunţat la tron şi pentru că îşi dorea să se căsătorească cu Ana de Bourbon Parma.

La Arhivele Naţionale, în fondul Consiliului de miniştri, există trei file, dactilografiate după alte zece foi scrise de mână, care reprezintă notițele luate la momentul abdicării Regelui Mihai, la o întâlnire dintre Regele Mihai şi Petru Groza, din 22 decembrie 1947. Din transcriere reiese că Regele s-a înțeles cu Petru Groza:

„Văd ce e în jurul meu. N-am avut copilărie, tinereţe şi mama va trebui să înţeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte…”. Sunt cuvinte atribuite Regelui, în documentul din 1947.

Casa Regală nu neagă documentrul, ci îl pune sub semnul întrebării: „Autenticitatea documentului este sub semnul întrebării, neavând un autor clar şi nefiind semnat”, a transmis şi Biroul de presă al Majestăţii Sale care aminteşte şi că „în cei aproape 70 de ani de la abdicarea forţată a Regelui Mihai, acest document nu a fost folosit de niciun regim politic”, consemnează TVR. Vezi filmul la TVR.ro.

Cu o lună înainte, în noiembrie 1947, Mihai călătorise la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”.

Așadar Mihai plecase din România și nu mai intenționa să se reîntoarcă. Evident că nimeni nu știe cu ce a plecat Mihai atunci pentru că nimeni nu l-a controlat dar site-ul Famous Diamonds vorbește despre celebrul safir al Reginei Maria vândut de Regele Mihai în 1947 când acesta părăsise România și care a fost cumpărat de Harry Winston, un bijutier din New York, ultima poză a colierului cu diamante în care era încastrat safirul a fost făcută la nunta lui Mihai cu Anna în 1948 iar colierul era fără safir.Așa că regele cel mai probabil și-a scos atunci averea din țară și nu la plecarea de după abdicare.

În 2003, safirul a fost cumpărat la o licitație de către un client anonim, contra sumei de 1,5 milioane de dolari. Înainte de licitație, s-a stabilit ca safirul provenea din Sri Lanka, acolo unde se spune ca se gasesc cele mai frumoase diamante din lume. În anul 1921, regele Ferdinand l-a cumparat direct de la Cartier, contra sumei de 1.375.000 de franci, plătiți în patru rate, până în anul 1924. A fost o investiție imensă pentru o bijuterie la acea vreme, fiind de altfel și cel mai mare safir din lume, de 479 de carate.

Din relatările cercetătoarei CNSAS, Oana Demetriade, la plecarea regelui din țară, trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție doar asupra suitei sale, „10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Totul s-a confiscat. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat”.
În mod evident Mihai a făcut o înțelegere solidă cu comuniștii pentru că exista o lege care te obliga să cedezi către Banca Naţionala a României aurul, valutele efective şi alte mijloace de plată străine de către toate persoanele fizice și juridice române. Legea prevedea pedepse cu închisoarea de până la 25 de ani pentru cei care nu se conformau și deși art. 15 din Constituție spunea că „nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor”, legea aprobată de „Mihai I, prin grația lui Dumnezeu şi voinţa naţionala, Rege al României” prevedea confiscarea averii și pedeapsa închisorii.

Așadar, în mod surprinzător, membrii suitei lui Mihai au fost iertați de pedeapsa pușcăriei, spre deosebire de ceilalți români abandonați de rege în țară care în anii următori, bănuiţi de a nu se fi supus legii , erau arestaţi, torturaţi – pentru a declara locul unde ascunseseră banii, aurul sau valuta și condamnaţi la ani mulţi de închisoare.