7.000 de ani are cea mai veche reprezentare a “caciulii dacice” pe teritoriul Romaniei

Figurină, cultura Gumelniţa, aprox. 5.000 î.Hr.

Atunci când am vorbit despe pileusul dacic (căciula dacilor) şi prezenţa sa în simbolistica mondială actuală (pentru detalii, click AICI), multe voci au susţinut că este impropriu folosit termenul de “căciula dacică”, pe motiv că acest obiect vestimentar, ca formă, ar fi fost preluat de geto-daci de la alte popoare, din alte zone.

Evident, aceleaşi voci m-au acuzat din nou de protocronism şi de faptul că exagerez importanţa dacilor în istorie. Însă iată cum tocmai arheologia, ironică precum o ştim uneori, ne-a dezvăluit un lucru incredibil legat de acest subiect.

În custodia Muzeul Naţional de Istorie a României se găseşte o figurină antropomorfă, aparţinând perioadei eneolitice, mai exact culturii Gumelniţa, obiect descoperit în comuna Vidra şi care are o vechime de aproximativ…7.000 de ani.

Nobil dac, posibil Decebal, sec.I-II d-Hr.

Figurina este, citez din fişa de inventariere a obiectului, “aplică sau mâner de capac sub forma unui cap aplatizat de formă romboidală, cu sprâncenele marcate printr-o linie în relief. Ochii triunghiulari sunt realizaţi prin excizare. În părţile laterale se află câte o adâncitură marcând urechile. Gura este marcată printr-o altă adâncitură, sugerând faptul că era deschisă. Faţa a fost încrustată cu pastă albă.” Pentru verificare, de precizat că figurina are numărul de inventar 32806 şi ordin de clasare
2408/13.09.2004 – Tezaur.

Până aici nimic spectaculos, insă, dacă priviţi cu atenţia obiectul aflat în discuţie, veţi observa că obiectul aflat pe creştetul figurinei seamănă izbitor de bine cu o…căciulă dacică. Evident, nu putem vorbi de geto-daci, în adevăratul sens al cuvântului, în urmă cu 7.000 de ani, dar putem vorbi de strămoşi de-ai lor, care au transmis mai departe, până la ei, elemente de vestimentaţie.

Aşadar, stimaţi contestatari, mai ales cei din sfera ştiinţifică, de la care am oareşce pretenţii, vă rog să-mi aduceţi drept contra-argument la afirmaţia că această căciulă este originară din spaţiul nord-dunărean o dovadă arheologică care să ateste că ea ar avea o vechime mai mare în alt spaţiu geografic şi că, aici, pe la noi, ar fi fost “importată”.

Până nu veniţi cu o astfel de dovadă, pot considera în mod logic şi ştiinţific că teoria mea stă în picioare.

Cu atât mai mult cu cât frigienii, un alt neam care a “popularizat” această căciulă în lumea antică şi, ulterior, în simbolistca mondială, erau, surpriză!, urmaşi ai neamului tracic al brigilor, ce au migrat din zona balcanică în Anatolia (Turcia e astăzi) în preajma mileniului I î.Hr.

Aşadar, discuţia nu mai trebuie purtată la modul “da, dom”ne, dar e greu de spus că e o căciulă daciă, din moment ce ea era purtată şi de alte neamuri din alte arii geografice. E greu de spus că dacii sau strămoşii lor au inventat-o”. O fi fost purtată şi de alţii, nimeni nu contstă asta, însă, momentan, cea mai veche reprezentare plastică a sa a fost descoperită pe teritoriul României. Ca urmare, rămând un “protocronist”, dacă asta relevă pământul…

QUOD ERAT DEMONSRTANDUM! – cum le place latiniştilor şi “marilor” istorici să spună…

P.S.: Află şi despre prezenţa vulturului muntean şi a bourului moldovenesc în mormântul lui Dromihete, click AICI De Valentin Roman