Adrian Paunescu, un alt reprezentant de seama al mafiei PSD-iste de dupa 1989

Cel cu limba mereu în fundul cizmarului multilateral înapoiat şi-a găsit, după 1989, un locuşor călduţ la sânul primitor al mafiei PSD-iste, alături de securişti, turnători, torţionari, nomenclaturişti ai bolşevismului multilateral criminal. Dar haideţi să vedem cine a fost Adrian Păunescu, într-un material din “Academia Caţavencu”, nr. 251/1996.

Cine, cum şi de ce este Adrian Păunescu

Cine

Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi (Basarabia). Tatăl său, învăţător, a fost condamnat şi deţinut politic timp de 15 ani, după întoarcerea de pe front. A absolvit Facultatea de Biologie din Universitatea Bucureşti şi a beneficiat de o bursă la Universitatea Iowa între 1970 şi 1971.
Spre deosebire de tatăl său, deţinut politic, tânărul Adrian Păunescu a pactizat cu comuniştii, devenind poet de casă al familiei Ceauşescu. A fost secretar al U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist, pentru cei tineri – n.m.) la Uniunea Scriitorilor. A fost membru al P.C.R. (Partidul Comunist Român). A organizat multe dintre cântările României. A iniţiat şi condus “Cenaclul Flacăra”, mijloc de manipulare a unor mari mase de tineri, supapă pentru diverse presiuni sociale. Adrian Păunescu s-a retras de la realizarea emisiunilor “Cântarea României” în momentul în care Nicolae Ceauşescu a interzis folosirea Mercedes-urilor, impunând demnitarilor PCR să folosească maşini româneşti. Locul său a fost imediat ocupat de Corneliu Vadim Tudor, acela fiind momentul în care viitorul tribun a intrat în forţă în circuitul marilor valori ale poeziei de partid.

Un mare “autor moral”

În 1985, la Ploieşti, Adrian Păunescu a prezidat ultimul spectacol al “Cenaclului Flacăra”. Din cauza celui care se credea poet naţional şi care a comandat oamenilor de ordine să nu deschidă porţile stadionului, busculada create la ieşirea de la spectacol s-a lăsat cu morţi şi răniţi. Seria spectacolelor a fost întreruptă atunci, iar Adrian Păunescu, desi n-a suportat consecinţele penale, a căzut în dizgraţia şefilor săi. Subiectul a fost reluat în 1995 de către Iosif Sava, dar dosarul nu. Din perioada cenaclului circulă multe poveşti, inclusiv aceea care spune că actuala soţie (era în 1996 – n.m.) a lui Adrian Păunescu şi-a falsificat data de naştere din buletin pentru a se putea căsători cu Adrian Păunescu, în epocă ea fiind minoră rău (foarte apropiată de vârsta fiului cel mare al poetului).

Revenirea poetului

În timpul Revoluţiei, Adrian Păunescu, lipit de gardul Ambasadei americane, a fost umplut de flegme de către o bună parte a populaţiei bucureştene aflată în zonă. Pielea fină a poetului de curte a fost salvată de Marian Munteanu, care a răspuns apelului disperat al lui Andrei A. Păunescu, cel care se temea că legendaru-i tată va fi linşat.
Distins cu ordinal “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (1984); Ordinul muncii clasa a II-a (1979) şi Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1969), Păunescu a fost recuperate de P.S.M. (Partidul Socialist al Muncii) în 1992, fiind ales senator de Dolj la 27 septembrie 1992.

Abuzul raţiunii naşte monştri

În septembrie 1993, Petre Mihai Băcanu publică în “România liberă” o anchetă în care povesteşte istoria unui semiabuz de putere, respectiv traficul de influenţă făcut de Adrian Păunescu pentru a-şi păstra casa şi terenul de la Breaza. Intervenind pe lângă fostul procurer general Cherecheanu, Adrian Păunescu a beneficiat de unele îmbârligături ale legii fondului funciar, devenind proprietar pe câteva case şi terenuri, în dauna proprietarului de drept avocatul Nicunor Ioanesei.

Afacerea de bine

În ciuda celor declarate de Răzvan Temeşan şi Viorel Hrebenciuc cu diverse ocazii, Bancorex (bancă falimentată de mafia PSD-istă – n.m.) n-a sponsorizat doar Secretariatul General al Guvernului, importantă firmă de stat, ci şi firme particulare sau fundaţii de partid.
Fiindcă tot veni vorba de Hrebenciuc, trebuie să spunem că acesta este văr de-al doilea (după mamă) cu Adrian Păunescu. Cât timp poetul a fost la putere, cariera politică (pe vechi) a lui Hrebenciuc a fost aprig ajutată de menestrelul Ceauşeştilor. Pe nou, proaspătul ex-secretar al guvernului (Văcăroiu – n.m.) şi-a ajutat şi el ruda, intervenind la Temeşan pentru ca Bancorex să-i acorde lui Adrian Păunescu niscaiva sponsorizări.
Astfel, Editura “Adrian Păunescu”, “Vremea” şi fundaţia culturală “Totuşi iubirea” au primit în 1995 următoarele sume: 10.000.000 de lei (vechi – n.m.) + 100.000.000 de lei + 17.136.000 de lei + 100.000.000 de lei, prin contractele de sponsorizare 75.101/04.04.’95. 75.144/18.05.’95, 75.223/13.07.’95, 75.339/15.09.’95. În 1996, editura lui Adrian Păunescu a primit 50.000 de dolari, prin contractul de publicitate nr. 75.108/28.02.’96, la care se adaugă suma de 200.000.000 de lei primită la sfârşitul lui 1995, prin contractul nr. 75.445/30.11.’95.
În total, Adrian Păunescu a ridicat circa 337.136.000 de lei şi 50.000 de dolari. Mult prea mult pentru un tiraj atât de mic, dar mult prea puţin pentru un partid care se vrea de masa. A propos, dacă tot vreţi să-l votaţi pe acest poet (era înaintea alegerilor din toamna anului 1996 – n.m.) care trage bani nereturnabili de la o bancă de stat, atunci îl veţi găsi pe buletinele de vot pentru preşedenţie în dreptul soarelui galben al PSM, şeful său de partid fiind Ilie Verdeţ (fost prim-ministru ceauşist – n.m.), iar complici, mulţi activişti dintre aceia care v-au învăţat să vă sugeţi burţile şi să vă împovăraţi spinările cu o haină în plus.

Epilog

Evident, Adrian Păunescu nu a intrat în Parlament în 1996, din partea PSM, partidul bolşevicilor extremişti din Românica, aşa încât a trecut repejor la PSD, partidul neocomuniştilor mafioţi, partid care l-a propulsat parlamentar în 2000 şi în anii următori.

Sursa: asapteadimensiune.ro