ALERTĂ! După legea CONFISCĂRII copiilor, se pregătește legea ADOPȚIEI de către cuplurile LGBTQ și crearea Certificatului European de Paternitate

Comisia Europeană vrea să impună legalizarea adopțiilor de către cuplurile de homosexuali, invocând o lacuna existentă în legislația Uniunii Europene, prin adoptarea de reguli privind jurisdicția internațională privind paternitatea și legea aplicabilă, astfel încât să faciliteze recunoașterea într-un stat membru a paternității stabilite în alt stat membru. Se vrea astfel crearea unui Certificat European de Paternitate pe care copiii (sau reprezentanții lor legali) îl pot solicita și folosi pentru a oferi dovezi ale paternității lor într-un alt stat membru. Invocând legislația internațională, prin care toți copiii au aceleași drepturi fără discriminare, propunerea acoperă recunoașterea paternității unui copil indiferent de modul în care a fost conceput sau născut și indiferent de tipul de familie a copilului. Propunerea include, astfel, recunoașterea paternității unui copil cu părinți de același sex și, de asemenea, recunoașterea paternității unui copil adoptat într-un alt stat membru.

Prin urmare, acesta este pasul următor, după ce s-au asigurat, prin adoptarea de către Parlamentul României a legii 145/2023, că pruncii noștri pot fi extrași din familii, invocând faptul că statul dorește numai binele copilului, așa cum a procedat și în plandemie cu toată populația țării.

Legea este în consultare la Senatul României.

Mai avem o șansă de a obține anularea PLX 145/2023, prin cererea către avocatul poporului de a o contesta la Curtea Constituțională.

Iată câteva pasaje traduse pentru cititorii OrtodoxINFO:

Cum vrea să definească UE noțiunea de paternitate, chiar dacă un stat nu recunoaște cuplurile LGBTQ

Paternitatea, cunoscută și sub numele de filiație, reprezintă relația dintre părinte și copil stabilită prin lege, inclusiv statutul legal de a fi copilul unui anumit părinte sau părinți. În cadrul acestei propuneri, filiația poate fi biologică, genetică, prin adopție sau prin operațiunea legii. Așa cum se menționează, propunerea acoperă filiația stabilită într-un stat membru atât pentru minori, cât și pentru adulți, inclusiv pentru un copil decedat și pentru un copil care nu s-a născut încă, indiferent dacă este vorba despre un singur părinte, un cuplu de facto, un cuplu căsătorit sau un cuplu într-o parteneriat înregistrat. Aceasta acoperă recunoașterea paternității unui copil indiferent de modul în care a fost conceput sau născut – incluzând astfel copiii concepuți cu ajutorul tehnologiei de reproducere asistată – și indiferent de tipul de familie a copilului – incluzând astfel copiii cu doi părinți de același sex, copiii cu un singur părinte și copiii adoptați intern într-un stat membru de unul sau doi părinți. […]

Considerațiile de interes public ar trebui să permită tribunalelor și altor autorități, competente să stabilească paternitatea în situațiile transfrontaliere, să nu ia în considerare, în circumstanțe excepționale, anumite prevederi ale unei legi străine, în cazul în care aplicarea acestor prevederi ar fi incompatibilă în mod manifest cu politica publică (ordre public) a statului membru respectiv. Cu toate acestea, astfel de autorități nu ar trebui să poată aplica această excepție pentru a ignora legea altui stat atunci când ar fi contrar Cartei și, în special, Articolului 21 al acesteia, care interzice discriminarea. Această excepție nu ar trebui, prin urmare, să se aplice pentru a refuza aplicarea unei prevederi a altui stat care stipulează posibilitatea de a stabili paternitatea în ceea ce privește doi părinți dintr-un cuplu de același sex, doar pe motiv că părinții sunt de același sex.

Se dorește forțarea recunoașterii familiilor formate din indivizi de același sex

Legea desemnată ca fiind aplicabilă prin propunere are un caracter universal, adică se aplică indiferent dacă este legea unui stat membru sau legea unui terț stat. Ca regulă, legea aplicabilă stabilirii filiației ar trebui să fie legea statului de reședință obișnuită a persoanei care naște în momentul nașterii. Cu toate acestea, pentru a asigura că legea aplicabilă poate fi determinată în toate circumstanțele, unde reședința obișnuită a persoanei care naște la momentul nașterii nu poate fi stabilită (de exemplu, în cazul unei refugiate sau a unei mame strămutate internațional), ar trebui să se aplice legea statului de naștere al copilului.

Pentru a aborda cele mai frecvente probleme cu recunoașterea paternității care apar astăzi, prin excepție față de regulă menționată mai sus, în cazul în care acea regulă duce la stabilirea filiației doar în ceea ce privește un singur părinte (în mod obișnuit părintele genetic într-un cuplu de același sex), autoritățile unui stat membru cu competențe în materie de paternitate în conformitate cu propunerea pot aplica una dintre două reguli subsidiare alternative, fie legea naționalității oricărui dintre părinți, fie legea statului de naștere al copilului, pentru a stabili paternitatea în ceea ce privește al doilea părinte (în mod obișnuit, părintele non-genetic într-un cuplu de același sex).

Se va trece peste legislația internă a oricărui stat membru UE, invocându-se interesul copilului

Conform propunerii, lista de motive de refuz pentru recunoașterea paternității este exhaustivă, în concordanță cu scopul său de a facilita recunoașterea paternității. Atunci când evaluează un posibil refuz al recunoașterii paternității pe baza ordinii publice, autoritățile statelor membre trebuie să ia în considerare interesul copilului, în special protecția drepturilor copilului, inclusiv menținerea legăturilor autentice (?! ce poate fi autentic la două persoane cu deviații sexuale?) între copil și părinți. Motivul pentru refuzul de recunoaștere bazat pe ordinea publică trebuie să fie folosit excepțional și în lumina circumstanțelor fiecărui caz particular, adică nu în mod abstract pentru a anula recunoașterea paternității unui copil unde, de exemplu, sunt implicați părinți de același sex. Într-un anumit caz, o astfel de recunoaștere ar trebui să fie incompatibilă în mod manifest cu ordinea publică a statului membru unde se caută recunoașterea, deoarece, de exemplu, drepturile fundamentale ale unei persoane au fost încălcate în concepția, nașterea sau adopția copilului sau în stabilirea paternității copilului. Instanțele sau alte autorități competente nu ar trebui să poată refuza recunoașterea unei decizii judecătorești sau a unui instrument autentic emis într-un alt stat membru, unde acest lucru ar fi contrar Cartei și, în special, Articolului 21 din aceasta, care interzice discriminarea, inclusiv a copiilor. Autoritățile statelor membre nu ar putea astfel să refuze pe baza ordinii publice recunoașterea unei decizii judecătorești sau a unui instrument autentic care stabilește paternitatea prin adopție de către un bărbat singur sau care stabilește paternitatea pentru doi părinți într-un cuplu de același sex doar pe motivul că părinții sunt de același sex.

Senatul italian a respins ‘Certificatul European de Paternitate’ propus de Comisia Europeană

Majoritatea de dreapta a subliniat însă că unele dispoziţii cuprinse în regulamentul propus de Bruxelles, cum ar obligaţia de recunoaştere a certificatului european, “nu respectă principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii”, prin urmare aceasta “ar presupune o imixtiune a dreptului european în cel naţional”.

Tot marţi, administraţia din Milano i-a dispus primarului oraşului, Giuseppe Sala, să înceteze înscrierea în registrul stării civile a copiilor adoptaţi în străinătate de cuplurile de acelaşi sex ca fiind copii proprii ai acestora, nu adoptaţi. Primarul a început anul trecut în iulie să autorizeze astfel de înscrieri, invocând un vid legislativ şi cererile venite din partea a circa 300 de cupluri de acelaşi sex.

Vezi si – O Judecătoare Confirmă: Separarea Copilului de Familie Devine Normă