ALERTĂ NAȚIONALĂ: CNA vrea să-și întindă tentaculele și pe internet pentru a CENZURA libertatea de exprimare a oricărui cetățean român

Atacul împotriva libertății umane a pornit simultan pe mai multe fronturi. Unul recent a fost „Ordonanța lui Ciucă” al cărei articol 12 alin. 2 pct. b a fost retras din ordonanță la presiunea protestelor din Piața Victoriei. Se pregătește însă un altul, care va fi votat marți 8 februarie în Senat, după ce a trecut de Camera Deputaților cu 243 de voturi pentru, 39 contra și 15 abțineri: proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernuluinr. 39/2005 privind cinematografia (PL-x nr. 430/2021).

Este, de fapt, o nouă formă perversă de încarcerare a libertății de exprimare în mediul online, referindu-se de data asta strict la comunicarea audio-vizuală, al cărei control va intra în competențele CNA. În expunerea de motive, proiectul legislativ este prezentat, ipocrit și cinic, ca o formă de protecție socială:

„Proiectul introduce reglementări menite a încuraja autoreglementarea în domeniul audiovizual, dând posibilitatea elaborării unor coduri de conduită, impunând totodată și o serie de cerințe menite a asigura eficiența acestora, în special în ce privește protecția minorilor”. Ca să fie ipocrizia completă, inițiatorul (Guvernul României) „dă vina” pe Uniunea Europeană, în sensul că-și justifică aberațiile acoperindu-se cu directive și reglementări impuse de UE: „În ce privește serviciile media audiovizuale, reglementarea în vigoare, cuprinsă în cadrul Legii audiovizualului, asigură transpunerea prevederilor Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale”.

Și mai departe: „Proiectul introduce noi competențe pentru Consiliul Național al Audiovizualului, privind activitatea acestuia de comunicare, informare și raportare către Comisia Europeană, precum și noi atribuții legate de gestiunea domeniului audiovizualului precum și competențe legate de comunicarea, cooperarea și schimbul de experiențe cu celelalte organisme cu funcții similare din statele membre”.

O data oala acoperită, legea trece la represalii. Iată câteva extrase din noile reglementări ale Legii audiovizualului:

– „Prevederile prezentei legi se aplică și următoarelor categorii:

a) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția României;

b) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția unui stat membru al Uniunii Europene;

c) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar al cărui conținut poate fi accesat pe teritoriul României”.

– „Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să informeze Consiliul cu privire la orice schimbare care ar putea afecta stabilirea jurisdicției”.

– „Consiliul administrează lista actualizată a furnizorilor de servicii media audiovizuale aflați în jurisdicția României, cuprinzând și criteriile în baza cărora s-a stabilit jurisdicția pentru fiecare furnizor, asigurând comunicarea periodică a acesteia, inclusiv a actualizărilor ei, către Comisia Europeană”.

– „În domeniul serviciilor media audiovizuale, Consiliul poate impune, prin decizii de reglementare, furnizorilor de servicii media audiovizuale aflați în jurisdicția României măsuri mai detaliate sau mai stricte de interes public general, cu respectarea dreptului European aplicabil”.

– „Consiliul cooperează loial și rapid cu autoritatea competentă din statul de jurisdicție al unui furnizor de servicii media audiovizuale în situația în care serviciul furnizat este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul României, pentru a ajunge la o soluție eficientă și satisfăcătoare în legătură cu orice problema identificată”.

– „Consiliul va cere unui furnizor aflat sub jurisdicția României să se conformeze normelor de interes public general și va informa periodic, cu privire la acțiunile întreprinse, autoritatea competentă din statul membru care a solicitat, în baza unei cereri motivate, luarea unor măsuri, în ce privește furnizorul respectiv, al cărui serviciu media audiovizual este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul statului care a făcut solicitarea”.

– „Furnizarea unui serviciu de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin orice tip de rețele de comunicații electronice, cu excepția sistemelor digitale terestre, se poate face numai în baza licenței audiovizuale și a acordurilor de retransmisie încheiate de radiodifuzor cu proprietarii rețelelor de comunicații electronice”.

– „În scopul păstrării evidenței oficiale a furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția României, orice persoană fizică sau juridică, care intenționează să furnizeze astfel de platforme are obligația să transmit Consiliului o notificare cu privire la această intenție, care trebuie să conțină cel puțin datele menționate la art. 48”.

– „Consiliul stabilește prin decizie procedura de notificare și actualizează pe pagina sa de internet formularul-tip al notificării, cuprinzând informațiile pe care orice persoană care intenționează să furnizeze platforme de partajare a materialelor video are obligația să le comunice pentru a beneficia de autorizația de funcționare. Aceste in formații sunt grupate în următoarele categorii:

a) date necesare identificării furnizorului și comunicării eficiente cu acesta;

b) denumirea și tipul platformei de partajare a materialelor video”, etc., etc.

Aceasta este una din multele fațete ale „statului eșuat”, cum îl numea chiar președintele lui. Iar prin proiectul de lege, avem și explicația eșuării. Căci nu poți prospera sau progresa cu un popor în lanțuri sau cu botniță – la propriu. Nu se mai poate vorbi nici măcar de un simulacru al democrației, s-a depășit demult faza, acum s-a trecut direct la resuscitarea Art. 209 din vechiul cod Penal („Uneltire contra ordinii sociale”) prin care au putrezit în pușcăriile comuniste atâția martiri. Proiectul are totuși, ce-i drept, un fel de„față umană”, în sensul că nu va mai putea nimeni să „uneltească” (citește „să spună adevărul”), întrucât orice tentativă va fi ștearsă din rețea iar autorul sancționat. E ca și cum ți s-ar da voie să vorbești după ce ți-au fost scoase corzile vocale. Deci neputând să mai spună adevărul (decât acasă, în baie sau în bucătărie), autorul e scutit de pedepse mai grele.

Și cu asta a luat sfârșit iluzia paradisului online, în care fiecare credea că e liber să spună orice. A fost, de fapt, o ambuscadă în care oamenii au intrat singuri, de bună voie, abandonând formele clasice de comunicare. Ce s-a întâmplat pe Facebook știm, dar acolo e vorba, totuși, de o politică privată. Acum intervine statul însuși, prin CNA, peste rețelele private, impunându-le politica de „naționalizare” a comunicării (după principiul „ești liber să spui ce vrem noi”).

Proiectul acestei legi are „rădăcini” adânci. El reamintește de ultimul articol scris de Eminescu la TIMPUL, pe 28 iunie 1883, înainte de a fi băgat în cămașa de forță. Reamintesc finalul acelui articol: „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie. Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea déjà câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”…

Ca să nu mai lungim vorba: dacă această lege se va vota, Consiliul Național al Audiovizualului va avea dreptul să intervină și să aplice aceleași restricții și represalii pe care le aplică acum în radio și televiziune. Ca să ne protejeze de noi înșine, evident…

Libertatea de exprimare rămâne astfel doar o literă moartă într-o Constituție pe care n-o mai respectă nimeni.