Anonymous sau povestea unor imbecili

Tocmai ce-am primit vestea că ieri site-ul mânăstirii Petru Vodă, mânăstirea unde a slujit Părintele Justin Pârvu, a fost spart de către imbecilii de la anonymous. Din câte se pare aceştia au şters conţinutul site-ului, şi-au lăsat amprenta tipică unor ilegalişti pe website şi şi-au văzut de drumul cibernetic. Desigur, pentru ei ştergerea site-ului unei biete mânăstiri a fost absolut îndreptăţită. Prin această faptă de ”glorie” au mai depus o ”cărămidă” la fundaţia libertăţii umane şi la ”marele război patriotic” de combatere a ”extremismului mistico-fascist de tip legionar”.

N-am avut niciodată o impresie bună despre cei de la Anonymous, din contră. I-am văzut mereu doar ca pe o adunătură de anarhişti imbecili care au căzut pradă manipulării unui proiect dezvoltat cel mai probabil în laboratoarele CIA (până la urmă să fim serioşi, dacă ei chiar ar fi un pericol aşa mare pentru un guvern anume erau prinşi de multă vreme… ), al cărui singur rost este crearea impresiei că există o mare rezistenţă cibernetică unde tinerii să-şi irosească timpul pentru a fura date, pentru a sparge conturi ale serviciilor de intelligence, dar mai ales pentru a sparge … site-uri, iar de data asta site-ul mânăstirii ”Petru Vodă” s-a dovedit marele inamic al libertăţii umane.

Acum nivelul lor de imbecilitate a crescut în ochii mei, iar ”stima” mea pentru dânşii s-a diminuat mult mai mult. Mă rog, nu-i ca şi cum mă puteam aştepta la ceva mai bun de la nişte anarhişti. Hackeri fără rost care se visează rebeli împotriva sistemului fascist. De unde le mai scot şi ăştia ? Nu reuşesc să facă nimic serios decât să se joace de-a hackerii şi să-şi facă singuri argumentul împotriva libertăţii pentru care cică ar lupta. Mă rog, în ce măsură poţi lupta pentru libertate când tot conceptul tău a pornit din laboratoarele CIA. Libertatea proletarului de sub tirania bisericească, burgheză, fascistă ? Care libertate o fi… ?

Au închis site-ul mânăstirii ”Petru Vodă” ( fiind probabil deranjaţi de atitudinea împotriva actelor cu CIP a obştei din mânăstirea respectiva, sau dacă nu, ca toate duhurile din care îşi trag energia, de semnul crucii ). Au ameninţat că vor sparge reţele de socializare. Au ”spart” pagini ale serviciilor de intelligence. Într-adevăr, multe au reuşit să facă, multe acţiuni copilăreşti care nu fac decât să discrediteze imaginea oricui se opune totalitarismului statului neo-marxist.

Când spui anonymous te referi la vreo trei slăbănogi într-un colţ de cameră care sparg un site şi se mândresc că vai, ce treabă au realizat, poate între timp mai poartă şi una din măştile alea imbecile făcute după chipul lui Guy Fawkes, un conservator catolic din Marea Britanie, deci total opus anarhismului, cunoscut cel mai bine pentru ”Complotul prafului de puşcă”. Cred că Guy Fawkes ar fi ruşinat să vadă cine-şi asumă chipul său pentru a combate Creştinismul tradiţional apărat de el. Da la ce generaţie tânără avem… aceeaşi situaţie se aplică la fanii ”rastafarieni” ai lui Bob Marley, care ignoră convertirea sa finală la Ortodoxie.

Faptul că există tineri care-i admiră pe amărâţii ăştia sau ar dori să se implice alături de ei nu face decât să mă mire. Mă miră la fel de mult ca şi faptul că există oameni care chiar cred în ”lupta pentru libertate” a celor de la Anonymous. Am ajuns să fim spălaţi pe creier chiar atât de uşor ? Nu ştiu câţi au citit romanul 1984 al lui George Orwell, dar situaţia cu cei de la Anonymous se aseamănă cu cea a ”Frăţiei” din romanul lui Orwell. Într-un stat în care Poliţia Gândirii poate să descopere absolut orice, există totuşi o mică grupare de rezistenţă, care acţionează pe acuns şi ai cărei membri sunt necunoscuţi oricui dinafară. Personajul principal, Wilson Smith, se alătură acestei grupări doar ca să descopere că totul e o păcăleală dirijată de guvern pentru a controla inclusiv posibilitatea de rezistenţă.

Situaţia se aseamănă foarte mult. Încă nu trăim în statul trist şi totalitar, în lumea moartă, a lui Orwell, dar cu siguranţă serviciile de intelligence din lumea modernă dispun de tehnologie superioară, de un personal de excepţie în ceea ce fac, încât ar fi imposibil ca ei să nu descopere identitatea cuiva, chiar şi pe internet. Şi totuşi Anonymous rezistă, doar că nimeni nu ştie cine sunt aceste panseluţe care nu au curajul să lupte ca nişte bărbaţi, arătându-se, acolo unde chiar contează : în lumea reală. În schimb stau şi lucrează în grupuleţe divizate fără să se întrebe cine profită cu adevărat de imbecilitatea lor, exact aşa cum fac şi fraţii lor anarhişti, varianta specimenelor de stradă, care ies să urle în stradă şi să facă pe durii, dar nu reuşesc să clădească nimic, ei fiind doar o masă de manevră pentru oamenii care chiar contează. De Alexandru Suditoiu