„Antisemitisme” fabricate si declaratiile „xenofobe” ale Perfidului Albion

„A reduce semitismul la evreitate e stupiditate, a identifica iudaitatea  cu evreitatea și israelitatea mi se pare aberație”.
 (Prof. univ. dr. h.c. Gheorghe Mihai)

Mare tam-tam, mare! G.D.S. şi revista „22” – reclamagii în slujba celor care finanţează cele două structuri – au „desconspirat” faptul că un grup de colindători „antisemiţi” „au fluierat în biserică”, adică au sărit cu calul peste neconstituţionala O.U.G. 31/2002 a ex-prim-ministrului Năstase. Un domn filosof, fost ministru al educaţiei (pe durata mandatului său a aprobat editarea şi publicarea catastrofalului manual de Istorie a Românilor, pentru clasa a XII-a, Ed. Sigma), fost ministru de externe… „curs cu durată redusă”, fost bulibaşă la I.C.R.-ul post-patavievician – unde a debutat cu şedinţa caloriferelor -, fost… Cam neadaptat şi neadaptabil acest fost, ca să nu zic altfel! Personajul în cauză a reacţionat cu mânie proletară, publicând pe portalul online Cotidianul o emanaţie cu pretenţii, intitulată „Ieşirea din ignoranţă”. Această „arie a ipocriziei” începe aşa: „Formația folclorică «Dor Transilvan» (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat (din 2010) și, în cele din urmă, a proiectat pe TVR 3 o colindă cu versuri primitive, de genul «jidovii» care s-au răfuit cu Iisus Cristos…”. Domnia sa este filosof şi, dacă tăcea, filosof rămânea! Aşa…

Mare tam-tam, mare! În vârstă de 85 de ani, fostul premier israelian, Ariel Sharon, internat la spital, vegetează în comă din 2006, dată de la care nu a înregistrat nicio schimbare a stării de sănătate. Postul israelian de televiziune Channel 2, citat de ziarul „Haaretz” informează populaţia planetei că a fost supus unei noi proceduri de tomografie şi stimulare cerebrală la Centrul medical Soroka din oraşul israelian Beersheva. Cam asta expun pe manşete, cu litere de-o şchioapă, marile publicaţii occidentale. Despre cine-i vorba? Despre acelaşi Ariel Sharon, fost ofiţer în armata israeliană şi ministru al apărării, care a „tolerat” masacrul comis la 18 septembrie 1982 asupra civililor palestinieni din taberele de refugiaţi de la Sabra şi Shatilla, pe teritoriul Libanului ocupat de Israel. Numărul victimelor neevreilor masacraţi nu este accesibil publicului, el ridicându-se la câteva mii. Comisia Kahan a constatat că Ariel Sharon „poartă responsabilitatea personală” a masacrului.[1] Deşi nu a fost pus niciodată sub acuzare pentru faptele comise, de către aceleaşi organizaţii care îl acuză pe mareşalul Ion Antonescu de holocaust, nu a mai cutezat să intreprindă vizite în Europa. Risca să fie arestat şi predat Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga.

Mare tam-tam, mare! De câteva luni de zile, presa de scandal britanică – da! au şi ei aşa ceva, că doar nu românii au inventat-o – trâmbiţeză că Anglia va fi invadată de români şi bulgari. După Revelion, un comentator din ţara perfidului Albion preciza că, vezi bine Doamne, românii şi bulgarii, treacă-meargă, dar pe unde vor scoate cămaşa insularii când vor da piept cu invazia ţiganilor din cele două state, membre ale Uniunii? Nu prea pricep eu bine cum stă treaba: eu, român, nu am voie să-mi declar, liber, reticenţele faţă de evrei, că devin „antisemit”. Nu am voie să scot o slovă împotriva comportamentului lamentabil al unor ţigani, că sunt numit rasist sau „xenofob”, dar ei, britanicii au voie să declare orice. Nu comit nicio discriminare?! Privind retrospectiv, prin anii ’90, Occidentul ne preda lecţii de toleranţă, altfel nu puteam fi îmbrânciţi în marele colhoz al celor 12 stele. Tot nu m-am dumirit, de ce oare or fi doar 12, când 28 de state stau sub flamura albastră cu licurici galbeni? „Prietenii ştiu de ce!” Astăzi, unioniştii recunosc faptul că România este cea mai tolerantă ţară cu minorităţile naţionale. Şi-atunci cum stă treba?

Cât timp euro-vesticii n-au avut în ogradă puradeii, chivuţele şi „zigeunerii”, a fost linişte. Când s-au trezit cu halebardierii pe capul lor, s-a schimbat macazul. N-au mai putut sta cu ferestele deschise, pentru că se evaporau fel de fel de bunuri. Băştinaşii şi-au pus fermoare la buzunare, au introdus interdicţii, iar saltimbancii apăruţi pe sticla televizoarelor imitau gestul cerşetorului, definindu-l ca salut românesc. Berlusconi şi Sarcozy au mătrăşit şatrele invadatorilor de la periferiile marilor oraşe, le-au adunat catrafusele şi, hopa-sus, i-au urcat în avioane, ordonând piloţilor: zbor liber spre Est! Cât de mare eficienţă a avut manevra, nu disecăm acum, dar, una peste alta, a fost un eşec lamentabil. Deci, ei, occidentalii au voie să fie şi rasişti, şi „antisemiţi”. Noi, românii, ba! Că tot a venit vorba de „antisemitism”, ia să vedem cum se prezintă situaţia!

Antisemitism – antisemit – xenofob

Folosirea cuvintelor „antisemitism/antisemit” foarte des şi mecanic, ca ştampile-tabu este incorectă. În acest sens, DEX menţionează: „SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. sémite.” Concluzionăm: conform DEX, antisemit este acela care are manifestări ostile, aversiune faţă de semiţi, „cele mai bine de 20 de neamuri descendente ale patriarhului biblic Sem, popoarelor din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii – (care includ – ironia sorţii – pe arabi, pe sirieni, dar şi pe evrei”. Până acum n-am auzit ca cineva să fi fost numit „antisemit” pentru că s-ar fi exprimat împotriva vreunui arab sau sirian. Cuvântul antisemit este uzitat cu „adresă” personalizată de unică destinaţie, deci exprimarea corectă ar fi, nu antisemitism/antisemit, ci antievreism/antievreu. Conform aceleiaşi explicaţii a DEX, Statele Unite ale Americii sunt antisemite, pentru că sunt ostile atât sirienilor cât şi arabilor.

Alo, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.), aveţi ceva de comentat?! Şo pe ei, nu doar pe români! Domnilor de la I.N.S.H.R.-E.W., patronul instituţiei v-a cam făcut de cacao cu impostura lui. Schimbaţi denumirea şi fiţi mai rezonabili. Prin excese de zel voi incitaţi românii, iar prin atitudinea voastră abuzivă, prin „Industria holocaustului”[2] pe care o promovaţi fără discernământ faceţi un imens deserviciu tuturor evreilor, dar şi celorlalte etnii. Vă aflaţi în postura privilegiată de a fi în subordinea Guvernului României(?) care v-a pus la dispoziţie arhivele M.Ap.N. pentru a vă documenta. Nu uitaţi, totuşi că vă aflaţi în România, că trăiţi printre şi alături de români! Respectaţi legile şi datinile acestui pământ! Se poate trăi în bună pace, nu doar prin afirmaţii nefondate, prin ameninţări şi prin holocaustisme deformatoare ale realităţii

Şi dacă tot suntem la acest capitol, afirm că şi cuvântul xenofob este utilizat greşit, pentru că xenofobie înseamnă frică faţă de străini – cu referire la persoane ca persoane (inclusiv colective: neamuri) -, nicidecum de ură împotriva lor. Origine: xeno – străin (gr.) şi phobos, phobie (fr.) – frică, teamă.

Mai degrabă, deşi pare ciudat, termenul apropiat de aversiunea faţă de străini ar fi „antixenie”.[3] În concluzie, atât cuvântul antisemit (antisemitism  cât şi xenofob (xenofobie) sunt lipsite de legitimitate şi folosite, chiar şi de către cei bine intenţionaţi în mod lacunar şi deformat.

Deşi ministrul britanic de Interne, Theresa May, a contestat afirmaţiile unor politicieni, conform cărora Marea Britanie riscă să se confrunte cu un val de infractori români după eliminarea restricţiile de pe piaţa muncii, 12 cetăţeni români au fost arestaţi în a doua zi a lui 2014, de către agenţi din cadrul Agenţiei Britanice pentru Control la Frontieră, imediat după ce au pus piciorul pe pământul Regatului Unit, urmând să fie expediaţi retur, cu avionul. (The Guardian). Din păcate, trebuie să recunoaştem, nu doar ţiganii ne fac de râs; sunt şi destui etnici români care comit fapte antisociale peste hotare. Există însă o soluţie universal valabilă: indiferent de etnie sau cetăţenie, toţi cei ce nu le respectă, să suporte rigorile legilor statelor unde trăiesc şi comit fapte reprobabile, altfel, pericolul de a generaliza rămâne o nedreptate inacceptabilă. Fără discriminare!

Domnilor de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), n-am auzit nicio silabă de protest… Vă depăşeşte problema sau vă ocupaţi exclusiv de formația folclorică „Dor Transilvan”? Măcar declaraţi-vă poziţia. Să se ştie!

Române, nu uita: când ai dreptul la ceva, nu cere, revendică!
––––––––––––––
[1] vezi Schiff, Ze’ev;. Ya’ari, Ehud, Simon and Schuster. Războiul Israel Liban. New York , 1984 pp. 283-4. ISBN 0-671-47991-1.
[2] vezi Norman Finkelstein, Holocaust Industry
[3] vezi şi Radu Mihai Crişan, Eminescu interzis, p. 40-41.

Articol de Ion Măldărescu  – sursa: Art Emis