Armele din depozitele ARMATEI ROMANE la rebelii ISLAMISTI din Siria?

„Atât Federaţia Rusă, cât şi ţările occidentale, trebuie să se abţină să aprovizioneze cu armament vreuna din cele două tabere, pentru că acolo este un război civil şi asta înseamnă mai multe victime şi riscuri deosebite pentru stabilitatea Iordaniei” – a afirmat preşedintele Traian Băsescu în conferinţa de presă la Bucureşti, după întrevederea cu secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Nikolai Patruşev, din 17 iunie 2013. Că preşedintele României acţionează exact invers faţă de ceea ce spune (demisionez în 5 minute, nu voi câştiga la masa verde referendumul, etc) a devenit deja o realitate cunoscută de toată lumea.

Pe de altă parte, guvernul Ponta a străbătut inutil mapamondul de la Beijing până la Moscova, argumentând că miza ofensivei diplomatice a României o reprezintă atragerea unei iluzorii investiții de 10 miliarde de euro și crearea de 50.000 de locuri de muncă până la sfârșitul anului în curs. Numai că totul ar fi trebuit să înceapă pentru Victor Ponta cu reinstaurarea în România a unui climat al competenţei, iar guvernul său n-a făcut decât să preia în USL mafia de partid a PDL, UDMR şi UNPR şi s-o reconfirme în funcţiile de conducere, alături de propria clientelă, veri, soţii, etc. Pentru toate funcţiile ocupate, cohortele de politruci nu au nici o pregătire, fiind instalate prin eliminarea adevăraţilor profesionişti, deveniţi de cel puţin 8-9 ani şomeri. Realitate pe care Ponta, deşi o cunoaşte, nu-i pasă de ea. Cum Moscova nu crede în lacrimi, pentru a putea câştiga încrederea Kremlinului şi Beijingului, Ponta ar trebui întâi de toate, să înveţe să nu mai mintă aşa cum respiră.

Ministrul Economiei din România, dl. Varujan Vosganian, anunţase deja pe 6 iunie 2013 că concernul industriei de apărare ROMARM a semnat un contract substanțial de export de arme AK-47 cu SUA, care e valabil şi în 2014. Exportul fiind realizat sub controlul Biroului Federal pentru alcool, tutun şi arme din SUA.

Conform ministrului român, preţul oferit de americani pe produs a fost cu aproximativ 30% mai mare decât preţul pieţei, iar volumul comenzilor depășeşte cu mult capacitatea de producție a Fabricii de Arme Cugir. De aceea americanii au cerut companiei să-şi dubleze pe loc capacitatea, deşi nu există nici un semn că piaţa americană ar fi reuşit să iasă din recesiune. Cu atât mai mult cu cât după masacrul comis pe 14 decembrie 2012 cu o armă de asalt, la şcoala generală „Sandy Hook” din oraşul american Newtown, în statul Connecticut, când 27 de persoane au fost ucise, dintre care 20 erau copii, autorităţile americane au cam restricţionat comercializarea acestui tip de armă.

Fabrica de Arme Cugir, care a avut pe întreg anul trecut o cifră de afaceri de 3 milioane USD şi aproape 300 de angajaţi, a reuşit în mod miraculos să-şi crească producția, fără să facă angajări, ajungând să livreze către SUA, doar în prima lună, arme în valoare de 1 milion USD. Oricine citeşte aceste lucruri se întreabă cum a reuşit o mică fabrică de arme din România să-şi tripleze producţia de la o zi la alta, fără să facă nici o investiţie?

O explicaţie o găsim în anii anteriori, când România trebuia să livreze arme noi de tip AK-47, produse la aceeaşi Fabrică Cugir, către Iordania. Armata iordaniană era deja înzestrată cu arme moderne de asalt americane M16/AR-15 de calibrul 5.56 mm precum şi cu cele taiwaneze T91, T86 de acelaşi calibru. De ce o fi avut nevoie de AK-47 calibrul 7.62 mm din România? România a scos armele vechi, de pe vremea lui Ceauşescu, din depozitele armatei de la Ciorogârla, le-a vopsit, după care le-a expediat la Amman. Iordanienii au fost şocaţi de faptul că au primit arme cu ţeava îndoită, care nu funcţionau şi arătau jalnic, pe post de arme noi. Aceste erori erau atât de numeroase şi de serioase încât iordanienilor nu le-a venit să creadă că România a putut permite acestor arme să părăsească fabrica, în aceste condiţii.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţarii (CSAT), condus de preşedintele Traian Băsescu (cu care premierul Victor Ponta, şi el membru în CSAT, coabitează foarte bine), are prin lege atributul de a aproba toate tranzacţiile cu arme militare, deci şi cea a armelor vechi, pe post de arme noi către Iordania. După o astfel de „afacere”, fabrica de la Cugir şi-ar fi pierdut licenţa de export, iar România credibilitatea. Există indicii şi zvonuri potrivit cărora Siria ar fi fost destinaţia finală şi că armele ar fi trebuit să ajungă în posesia rebelilor islamişti. Aşadar, pentru a-i înarma pe rebelii islamişti din Siria, SUA are nevoie de aceste arme, indiferent de starea în care s-ar afla şi de la cine le procură.

În 1989, armata română avea un efectiv de 300.000 de militari, cărora la mobilizarea generală li se adăugau 800.000 de paramilitari din Gărzile Patriotice şi de Tineret, toţi înarmaţi cu AK-47. Azi, România dispune doar de o armată de 70.000 de militari angajaţi pe bază de contract, surplusul de peste 1 milion de arme AK-47 fiind disponibil pentru alimentarea războaielor civile dorite de SUA. De altfel, România, ţară NATO şi a UE, este cunoscută drept unul din traficanţii de arme cei mai activi, lucru demonstrat cu probe chiar de Consiliul de Securitate al ONU. De Valentin Vasilescu – Vocea Rusiei