Asistăm la programul de ştergere a identităţii naţionale a poporului roman !

Noul an a debutat cu programul de stergere totala a identitatii nationale a poporului roman, chiar daca ar trebui sa ne serveasca drept argument de forta in vremuri de restriste este concluzia unui interviu realizat de Ion Longin Popescu cu Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu si publicat pe art-emis.ro.

Ca tara membra a U.E., avem nevoie de o voce puternica, de o afirmare clara, fara umbre, a ceea ce suntem in concertul european. Din marginile gri ale politicii comunitare, unde ne situam azi, sa facem pasul catre… nucleul actiunii si deciziei Bruxelles-ului; de la integrarea „lejera”, sa trecem la integrarea „completa” in Uniune, asa cum pleda, la Bruxelles, zilele trecute, insusi presedintele Romaniei. Cum sa implinim aceasta dorinta (similara, ca importanta, cu realizarea unitatii nationale in 1918), cand suntem subminati de clasa politica si de unii intelectuali autohtoni care raspandesc in lume ideea ca romanii nu au o identitate nationala si nu sunt buni de nimic la ei acasa? Profesorul Ioan Scurtu, unul dintre istoricii de marca ai tarii, este universitarul patriot si de curaj, pe care-l preocupa pericolul in care se afla identitatea romaneasca, supusa unor atacuri nedemne si lasata prada unor interese usor de identificat.

„Asistam la punerea in opera a unui program vizand stergerea identitatii nationale a poporului roman”.

Ion Longin Popescu: Dupa 25 de ani de libertate, asistam la tentative vizibile de stergere a identitatii nationale, puse in practica de cei care „s-au saturat de Romania”. Trecutul este „rescris”, ca intr-un cunoscut roman („1984”), iar studiul istoriei devine un fel de infractiune, un demers „nationalist”. Cine are interesul sa-i vaduveasca pe romani de cercetarea propriului lor trecut?

Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu: Se desfasoara o ampla campanie mediatica, prin care se acrediteaza ideea ca romanii nu au capacitatea de a se conduce prin ei insisi, nu au realizat nimic viabil de-a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie sa se debaraseze. Cativa intelectuali, autoproclamati exponenti ai societatii civile, au acaparat mass-media (presa scrisa, TV, edituri, radio), desfasurand o campanie intensa si sistematica de denigrare a poporului roman. Unul dintre acestia, H.-R. Patapievici, scria: „In toata istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut”. Cu alte cuvinte, romanii au fost pe post de closet public. Ca urmare, sa-i scoatem din constiinta nationala pe Decebal, Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza. Cine indrazneste sa-i evoce este un nationalist, demn de dispretul Europei si al „societatii civile”. Romania insasi este prezentata ca o tara demna de scarba si dispret. Sa nu se mai spuna ca avem o tara frumoasa, cu imense bogatii, care merita sa fie cunoscuta si pretuita (asa cum facuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o „Gradina Maicii Domnului”). Foarte activ si mediatizat este Lucian Boia, care si-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind ca istoria romanilor nu este decat o succesiune de mituri. In opinia sa, romanii nu au fost decat niste anexe ale marilor imperii, incapabili sa-si construiasca o istorie reala. Nici vorba de vechime, continuitate, unitate, lupta pentru independenta si de alte asemenea „mituri”. Cei care sustin contrariul – A. D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sunt niste nationalisti, demni de tot dispretul europenilor. Obiectivul lui Boia si al sustinatorilor sai este clar: „Marile decizii pe care trebuie sa le ia astazi societatea romaneasca reprezinta o ruptura fata de trecut, fata de orice trecut”. Cu alte cuvinte, romanii sa nu se inspire din faptele de demnitate nationala ale unui Ion I. C. Bratianu sau Nicolae Titulescu, ci sa accepte tot ce li se cere. Poporul roman are un trecut incert, a venit de nicaieri si se indreapta spre niciunde. Doar dusi de mana, ca orbetii, romanii ar putea iesi la liman si, ca urmare, ei trebuie sa acepte cu recunostinta tot ce li se cere din afara. Guvernantii au actionat in acest spirit. Au instrainat principalele bogatii naturale, au incheiat contracte dezastruoase, au pus in opera privatizari scandaloase in favoarea strainilor. Romanii au fost practic eliminati de guvernantii de dupa 1989 din reconstructia economiei nationale.

I.L.P.: Una dintre directiile de stergere a memoriei romanesti este abandonarea monumentelor istorice. Au romanii vocatia distrugerii a tot ce-i leaga de trecut?

I.S.: Asistam la punerea in opera a unui program vizand stergerea identitatii nationale a poporului roman. In 2013, am participat la lansarea cartii „Palate din Bucuresti”, de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat ca, in cei 25 ani de dupa 1989, s-au demolat mai multe monumente istorice si de arta decat in 45 de ani de comunism. Guvernantii, prin asa-zisa “restitutio in integrum”, au deschis calea unor uriase abuzuri, la care s-a asociat din plin si justitia. Au fost restituite cladiri istorice – care faceau parte din patrimoniul national – pe care proprietarii (multi dintre ei obtinand decizii judecatoresti pe baza unor acte false) le-au demolat, pentru a face loc unor cladiri „moderne”, din beton si sticla. Evident ca asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii – care, culmea, se mai numeste si al Patrimoniului -, care are obligatia de a pastra monumentele istorice si de arta, precum si cu ajutorul primariilor, care au dat avize de demolare. Dupa 1989, s-a mai inregistrat un fenomen curios, girat de guvernantii de la Bucuresti: renovarea pe banii statului a unor cladiri monumente istorice si apoi restituirea lor catre proprietari, reali sau fictivi. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea ca bunurile care pana la acea data au apartiunut statului maghiar treceau de drept in proprietatea statului roman.Nesocotind acest Tratat, guvernele si justitia romana au restituit multe cladiri unor etnici maghiari, dupa ce, prin grija ministrilor Culturii (lideri ai U.D.M.R.), acestea au fost refacute si renovate cu bani grei de la bugetul statului roman. Toate acestea, in timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule romanesti au fost lasate in paragina. Nici macar in „Anul Brancoveanu” (2014) nu s-au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici si palate construite de marele domnitor.

„Realizarea unui grup statuar, care sa fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui sa constituie un obiectiv esential al guvernantilor”.

I.L.P.: Majoritatea oraselor din Transilvania nu au statui, busturi si alte monumente construite in ultimii 25 de ani. Daca n-ar fi cele ridicate in perioada interbelica si chiar in anii comunismului, pietele ar fi dominate doar de eroii altora. Nu au gasit autoritatile postdecembriste figuri eroice in istoria romanilor?

I.S.: Pe intreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat zeci de busturi si alte monumente prin care sunt omagiati diversi lideri maghiari. Intre acestia, si un criminal de razboi, ucigas de romani, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc. De altfel, liderii U.D.M.R. nu s-au disociat niciodata de politica horthysta, nici de liderii lor comunisti. Cu complicitatea guvernantilor romani, in judetele Harghita si Covasna s-a constituit „de facto” un „tinut secuiesc”, in care aplicarea legilor Romaniei este facultativa. In ultimii ani se actioneaza intens pentru legalizarea acestuia si constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice. Confruntandu-se cu aceasta realitate, prefectul de Harghita a contestat in instanta mai multe hotarari ale consiliilor locale din judet, privind autonomia „tinutului secuiesc”, deoarece incalcau Constitutia, care prevede ca Romania este stat national unitar. Guvernul Ponta nu numai ca nu a actionat pentru impunerea legalitatii, ci l-a destituit, in august 2014, pe prefectul roman, inlocuindu-l cu un prefect maghiar, sustinut de U.D.M.R.. Am fost recent in cele doua judete si am avut senzatia ca ma aflu in Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, cartile din librarii, toate faceau propaganga revizionista ungureasca. Nu numai in magazine, dar si la chioscurile de pe trotuar, se vand harti, vase, tricouri cu Ungaria Mare, in care Transilvania este parte a acesteia. Romanii de aici sunt tratati ca straini si presati sa plece cat mai repede si cat mai departe. In acest timp, oficialitatile de la Bucuresti dau asigurari romanilor ca totul este in regula, sa nu se ingrijoreze, deoarece totul nu este decat o propaganda a „extremistilor romani”.

I.L.P.: In curand, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu exista inca un monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru constructia unui grup statuar sau a unei alei dedicate „maretelor umbre” de la 1918?

I.S.: Realizarea unui grup statuar, care sa fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui sa constituie un obiectiv esential al guvernantilor. Personal cred ca un asemenea monument ar putea fi amplasat pe platoul din fata Catedralei Incoronarii. Si in Bucuresti ar trebui sa existe un astfel de monument, eventual in Piata Unirii. Asemenea opere necesita timp de gandire si de executie, iar 2018 „bate la usa”. Ministerul Culturii ar trebui sa lanseze concursul, pentru a nu intra in criza de timp, daca se doreste cu adevarat inaugurarea unor asemenea monumente. Desigur, poate fi realizat si un „rond special” – de felul celui aflat pe Campia Libertatii de la Blaj sau in fata Mausoleului de la Marasesti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul sa ia initiativa si sa asigure sustinerea financiara.

„Vreau ca istoria nationala sa-si capete locul cuvenit in scoala, in societatea romaneasca in general, pentru ca romanii sa fie mandri de trecutul lor, asa cum sunt toate popoarele civilizate din lume”.

I.L.P.: Cum integrarea europeana este un fenomen istoric in curs, va rog sa comentatiafirmatia recenta a presedintelui Johannis, care a spus ca doreste o „integrare completa” a Romaniei in U.E. Sa fie aici o trimitere la linia conservatoare, de pierdere a identitatii nationale, promovate de Bruxelles?

I.S.: In opinia mea, cei mai multi dintre politicienii romani nu au inteles ce inseamna integrarea europeana. Slugarnici si lipsiti de coloana vertebrala, acestia nu au negociat cu adevarat aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ci au acceptat tot ce li s-a cerut, pentru a demonstra ca sunt „democrati” si deschisi spre „economia de piata”. Aceasta este principala explicatie a faptului ca, dupa aderare,Romania nu numai ca nu si-a consolidat statutul international, dar a devenit o tara fara o politica nationala, preocupata doar „sa faca frumos” in fata Bruxelles-ului.De aici si un anumit dispret pentru Romania, care nu este tratata ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care nu merita sa stea decat in coltul mesei si sa i se aduca mereu reprosuri. In consecinta, eu inteleg declaratia recenta a presedintelui Romaniei ca o hotarare de a se inceta cu aceasta atitudine fata de tara noastra si de a fi tratata ca un stat care este pe deplin integrat in Uniunea Europeana. Eu nu inteleg, prin Europa unita, un continent uniform, croit dupa un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice si mari. Eu doresc o Europa armonioasa, in care fiecare tara vine cu propriile sale valori, o Europa a civilizatiilor, a cetatenilor egali in drepturi si in obligatii. In acea Europa, Romania isi va avea locul meritat, prin marimea teritoriului si resursele naturale, prin populatia ei inteligenta si creativa, prin zestrea intelectuala si trecutul sau milenar. Cu conditia ca liderii politici sa scape de complexul de inferioritate de care sunt dominati in fata „celor mari”, sa actioneze cu hotarare pentru progresul tarii lor si pentru o propaganda activa pe plan international. Vreau ca istoria nationala sa-si capete locul cuvenit in scoala, in mass-media, in societatea romaneasca in general, pentru ca romanii sa fie mandri de trecutul lor, asa cum sunt toate popoarele civilizate din lume. Atunci denigratorii de profesie, precum cei mentionati mai sus, nu vor mai avea succes si nici credibilitate, vor deveni niste epave jalnice intr-o lume care-i cunoaste cu adevarat pe romani si-i respecta asa cum se cuvine. Am studiat programul TV publicat vineri 16 ianuarie 2015 si am constatat ca la TVR istoria romanilor beneficiaza de „5 minute de istorie” pe programul 2 (emisiune realizata de Adrian Cioroianu), in timp ce „Cultura minoritatilor” are cate o jumatate de ora in cinci zile din saptamana, pe acelasi program. Partea „leului” revine emisiunilor „Maghiarii de pe unu” (TVR 1) si „Maghiarii de pe doi” (TVR 2), cate o ora si jumatate de fiecare, trei zile pe saptamana. Si se zice ca TVR este „televiziune nationala!”.

Legea din 1884, pentru constituirea „Domeniilor Coroanei”, prevedea ca regele benficiaza de veniturile obtinute (uzufructul) de pe mosiile respective, si nu era proprietar al acestora, care apartineau statului roman.

Dupa cum justitia si guvernantii nu au tinut seama de faptul ca legea din 1884, pentru constituirea „Domeniilor Coroanei”, prevedea ca regele benficiaza de veniturile obtinute (uzufructul) de pe mosiile respective, si nu era proprietar al acestora, care apartineau statului roman.

I.L.P.: Un partid de pe scena politica a propus un referendum prin care romanii sa decida daca vor sau nu reinstaurarea monarhiei. Care este pozitia dv.?

Monarhia, o institutie istoriceste depasita

I.L.P.: Sunt tot mai multi cei care cred ca salvarea identitatii nationale, intarirea statului si protectia maxima a natiunii ar putea fi infaptuite doar de monarhie. Monarhia salveaza Romania. Dv. ce credeti?

Pe cand o emisiune „Ora Republicii” ?

I.S.: Monarhia a avut un rol important in istoria romanilor. Eu am publicat cartea Istoria romanilor in timpul celor patru regi, patru volume, cate unul pentru fiecare rege: Carol I, Ferdinand, Carol II, Mihai, care s-a tiparit in patru editii, fapt de demonstreaza interesul romanilor pentru acest subiect. Evident, monarhii respectivi au actionat in conditii istorice diferite, iar personalitatea lor si-a pus amprenta asupra politicii din cei 81 ani de existenta a acestei institutii. Propaganda monarhica actuala pune accentul pe activitatea lui Carol I, se vorbeste putin de Ferdinand – sub domnia caruia s-a realizat Marea Unire din 1918 – si este ocultata domnia de 10 ani a lui Carol al II-lea, in timpul careia Romania a realizat progrese spectaculoase (pierderea integritatii teritoriale s-a datorat celor doua mari puteri totalitare – Uniunea Sovietica si Germania, iar insuficienta dotare a armatei este imputabila intregii clase politice, inclusiv regelui). Se evidentiaza faptul ca regele Mihai si-a legat numele de actul istoric de la 23 august 1944, si de opozitia fata de ascensiunea comunistilor spre acapararea puterii in stat. Pe de alta parte sunt trecute cu vederea alte fapte: la 6 martie 1945 regele a semnat decretul de numire a guvernului Groza, la 9 mai 1945 a inaugurat statuia Ostasului Sovietic eliberator, amplasata in fata Guvernului Romaniei, la 1 decembrie 1946 a deschis lucrarile Adunarii Deputatilor constituita in urma alegerilor falsificate din 19 noiembrie 1946. Istoria este complexa si nu poate fi redusa doar la aspectele pozitive si la speculatii, asa cum procedeaza adesea realizatorii emisiunii „Ora Regelui” de la TVR (pe cand o emisiune „Ora Republicii”?

Castelul Bran,locatie pentru botezuri si nunti

Este o realitate ca, in 1947, numai Romania mai avea un regim monarhic in aceasta parte a Europei, iar la 30 decembrie, regele a trebuit sa abdice. Evident, decizia a fost luata la Kremlin de I.V. Stalin, care a cerut sa nu se recurga la violenta, avand in vedere faptul ca regele Mihai era decorat cu Ordinul „Victoria”, cea mai inalta distinctie sovietica. Venirea regelui in Romania, dupa 1989, este un fapt normal, la fel si onorurile de care se bucura. Pe de alta parte, marturisesc ca-mi displace rapacitatea unor membri (reali sau autoproclamati) ai „Casei Regale”, care s-au grabit sa intre in posesia a cat mai multe bunuri. Faptul ca printul Paul a fost audiat la D.N.A. in dosarul retrocedarilor ilegale de terenuri constituie o realitate mai mult decat penibila. Guvernul Tariceanu s-a dovedit extrem de culant cand a decis sa-i improprietareasca pe unii membri ai „Casei Regale” (adevarati sau inchipuiti) cu anumite bunuri care apartineau statului roman. La randul ei, justitia (independenta si intangibila justitie romaneasca!) nu a luat in calcul faptul ca, atunci cand s-a calugarit, principesa Ileana (maica Alexandra) a renuntat la toate bunurile materiale (inclusiv castelul Bran, ce-i fusese lasat mostenire de regina Maria) si, ca urmare, a decis sa fie restituit fiilor acesteia. Astfel, acest celebru monument istoric si de arta a devenit locatie pentru botezuri si nunti, iar piesele valoroase au fost evacuate in garnizoana granicerilor, care si aceasta urmeaza sa fie retrocedata printr-un siretlic juridic.

I.S.: Avand in vedere contextul in care regele a fost nevoit sa abdice, ar fi util un referendum prin care romanii sa se pronunte daca doresc ca Romania sa fie monarhie sau republica. Totodata, trebuie sa se tina seama de faptul ca toate constitutiile din vremea monarhiei ereditare (1866, 1923, 1938) prevad: „Puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare in linie coboratoare directa si legitima a Majestatii Sale regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul primogenitura si cu excluderea perpetua a femeilor si coboratorilor lor. Coboratorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului”[1]. Ca urmare – daca s-ar reveni la regimul monarhic si se va aplica acest articol – nici unul dintre actualii membri ai familiei regale nu poate ocupa tronul. In 1997, regele Mihai a numit-o pe principesa Margareta in calitatea de succesoare la conducerea Casei Regale, fapt ce tine de organizarea interna a acestei Case si nu de regimul politic din tara noastra. Un rege al Romaniei trebuie sa fie barbat, prim nascut, din familia de Hohenzollern, ceea ce pare a fi o imposibilitate practica. Sau, odata cu referendumul, sa se renunte la aceasta prevedere constitutionala, inclusiv in privinta religiei, daca este avut in vedere principele Nicolae, nepotul regelui Mihai, care si-a oferit „serviciile”declarand: „Daca tara, romanii ma vor chema, sunt pregatit sa raspund chemarii lor”. Dar acestea sunt mai curand speculatii, monarhia fiind o institutie istoriceste depasita.

I.L.P.: La capitolul figuri istorice controversate se afla, din nefericire, maresalul Ion Antonescu – pentru unii, criminal de razboi, pentru altii, erou national. Ce se poate spune, in actualul context international, despre aceasta tragica figura a istoriei noastre moderne?

Ion Antonescu s-a remarcat prin exigenta, corectitudine si patriotism. si-a asumat conducerea tarii in conditiile dramatice de dupa sfaramarea granitelor Romaniei, cand toti politicienii, in frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte, promitandu-i sprijinul.

I.S.: Ion Antonescu a fost un militar roman care si-a adus contributia la faurirea unitatii nationale, in calitate de sef al Biroului Operatii din Cadrul Marelui Cartier General. Apreciind rolul sau in razboiul din 1916-1918, regele Ferdinand l-a decorat cu cea mai inalta distinctie militara – Ordinul „Mihai Viteazul”. A avut un rol important in cadrul delegatiei romane la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei si Basarabiei cu Romania. In calitate de atasat militar la Londra si Paris, de sef al Scolii Superioare de Razboi, de sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane, Ion Antonescu s-a remarcat prin exigenta, corectitudine si patriotism. si-a asumat conducerea tarii in conditiile dramatice de dupa sfaramarea granitelor Romaniei, cand toti politicienii, in frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte, promitandu-i sprijinul. A crezut ca, angajand Romania in razboi alaturi de Germania, poate reface granita de Est, eliberand Basarabia si nordul Bucovinei ocupate de sovietici, dar pana la urma a esuat. A aplicat in Romania politica antisemita dusa la extrem (holocaust), deportand sute de mii de evrei in Transnistria, dintre care 123.710 (dupa calculele lui Dinu C. Giurescu) si-au pierdut viata. O asemenea politica nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza opozanti ai regimului, ci batrani, femei, copii, bolnavi, pe toti evreii in general, care au fost ridicati din casele lor si trimisi peste Nistru (in Transnistria), unde au murit fara a fi avut vreo vina. Totusi, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca in timpul regimului Antonescu a functionat, in Bucuresti, singurul Teatru Evreiesc din Europa (Teatrul Barasheum – n.r.)[2].

si ca, la sfarsitul acestui macel, in Romania traia cea mai numeroasa comunitate evreiasca de pe acest continent.

„Personalitatea lui Iorga e covarsitoare” (G. Calinescu).

I.L.P.: In fine, se cuvine mentionata o alta persona non grata pentru denigratorii poporului roman: Nicolae Iorga. Se vorbeste tot mai putin de marele istoric, iar cine o face risca a fi trecut in randul „ciumat” al nationalistilor. De ce s-a ajuns aici?

I.S.: Nicolae Iorga, ucis de legionari la 27 noiembrie 1940, in timpul guvernarii Antonescu, a avut o uriasa contributie la cultura romaneasca si universala. Larga sa recunoastere pe toate meridianele globului ii irita pe „civistii” care trebuie sa sustina ca poporul roman este unul periferic, lipsit de valori autentice, ca doar niste nationalisti, autohtonisti si antieuropeni inventeaza „mituri”. A fost profesor la Facultatera de Litere si Filosofie, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene si al Institutului de Istorie Universala (pe care le-a intemeiat), rector au Universitatii din Bucuresti, presedintele Ligii Culturale Romane, intemeietorul Universitatii Populare de la Valenii de Munte, presedintele Comitetului Monumentelor Istorice, directorul gazetelor „Neamul Romanesc” si „Neamul Romanesc pentru popor” , al „Revistei Istorice”, al „Revue Historique des Études Sud-Est Européennes” (infiintate de dansul), intemeietorul Casei Romane de la Venetia si al Casei Romane de la Fontenay-aux-Roses, presedintele Partidului Nationalist-Democrat, primul presedinte al Adunarii Deputatilor de dupa Marea Unire (1919), presedintele Consiliului de Ministri (1931-1932), consilier regal (1938-1940), presedinte al Senatului (1940). A fost membru al Academniei Romane, al Academiilor din Stockholm, Cracovia, Santiago de Chile, doctor Honoris Causa al Universitatilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Orford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, vicepresedinte al Comitetului international al Istoricilor. Nicolae Iorga a scris 1.003 volume, intre care „Istoria romanilor” in zece volume, „Istoria Imperiului Bizantin”, „I”storia statelor balcanice, „storia Imperiului Otoman”, „Istoria romanilor din Transilvania”, „Istoria presei”, „Istoria bisericii”, „Istoria armatei”, „Istoria comertului”, „Istoria invatamantului”, „Istoria artei” etc., etc. – multe dintre acestea publicate in limbi straine (franceza, germana). A fost un reputat istoric si critic literar, autor a peste 40 de piese de teatru, cele mai multe cu tematica istorica etc., etc. Dupa ce, in 1926-1928, a publicat 4 volume, intitulate „Essai de synthèse de l’ Histoire de l’humanité”, in 1940 a inceput sa scrie „Istoriologia umana”, la care tocmai lucra cand a fost rapit de legionari. Ar fi fost o opera de capatai a intregii umanitati. George Calinescu aprecia:„Personalitatea lui Iorga e covarsitoare”. Lucian Boia considera ca N. Iorga este un „nationalist” si un „autohtonist” al carui mesaj este depasit si, deci, nefolositor. Dati-mi voie sa cred ca George Calinescu a facut o judecata de valoare stiintifica, in timp ce epigonul sau s-a ratacit in meandrele politicianismului de duzina.

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: