Amar – film românesc online (cu un țigan homosexual care fură pe lângă altele)

Acest material NU ne aparține. Dorim totuși să vă arătăm cum este promovată comunitatea homosexuală de presa main-stream. Acest articol a fost scris de Răzvan Chiruță, o lichea neomarxistă de la PressHub.ro:

Bebe este din Ploiești, dintr-o familie de romi ursari, iar de la 14 la 30 de ani a fost hoț de buzunare. Provine dintr-o familie săracă, mama i-a murit când avea doar 16 ani, era alcoolică, și a crescut mai mult pe la rude.

Viața i-a fost grea de mic, dar a devenit și mai grea când, la 14 ani, a descoperit că este homosexual. A ascuns acest „stigmat” timp de cinci ani, temându-se de reacția familiei. Și, din păcate, avea dreptate: când rudele lui au aflat, au avut o reacție violentă. L-au bătut și l-au alungat dintre ei.

Furtul a fost, pentru el, singura cale de supraviețuire. Furtul și prostituția.

15 ani în închisoare din 35 de viață

Bebe este unul dintre personajele unui documentar remarcabil, „Amar”, un film prin care regizoarea Diana Gavra intră în lumea închisă a hoților de buzunare și o prezintă publicului.

A pătruns în viața lor „profesională”, dar și în cea personală. Personajele – oameni reali – provin din medii defavorizate, iar unii, chiar dacă au avut familii, au trăit mai mult pe străzi. Asta când nu au stat în închisoare.

Hoțul de buzunare care deschide „Amar”, documentar ce poate fi vizionat în cadrul Astra Film Festival 2023, a stat în închisoare deja 15 ani, deși are doar 35 de ani.

Familia l-a alungat când a aflat că este homosexual

Unii nu reușesc niciodată să se „vindece de furt”, deși au la rândul lor copii”. Alții s-au salvat, în cele din urmă, dar numai după ce au plecat în altă țară.

Bebe este unul dintre aceștia. După ce a rămas orfan, a fost mai mult flămând. „Eu nici nu mai știam unde să mă duc să mănânc, ce să fac.

Eram copil, mă duceam în vizită la oameni și tot așteptam să îmi spună să mă așez la masă, să mănânc. Dar uneori nu se întâmpla și plecam la fel de flămând cum venisem.

De aceea, a trebuit să mă apuc să fur, ca să pot trăi, să pot supraviețui. Eram singur, nu aveam pe nimeni”, a povestit Bebe regizoarei Diana Gavra.

Calvarul lui s-a amplificat după ce, la 14 ani, și-a dat seama că este homosexual.

„Am trăit în România foarte pitit, ascuns, să nu afle nimeni. La romi, e foarte rău să se afle că ești gay. La 19 ani, au aflat toți. Și atunci a fost mult mai rău, pentru că atunci chiar nu m-a mai primit nici o rudă, nimeni. De la A la Z.

Nimeni din familia mea nu a mai vrut să aibă de-a face cu mine. Verii mei mă huluiau, mă scuipau, unchiul meu m-a bătut. Nu se mai putea, eram exclus din rasa asta. Nu am avut casă, nimic, nu știam unde, ce și cum, ce să fac”, își amintește fostul hoț de buzunare.

Racolat pentru prostituție și furt

Rămas fără repere, a fost racolat de un rus și un român, care i-au propus să meargă în străinătate, să se prostitueze.

„Era în 2002, aveam 20 de ani. Am plecat în Olanda să mă prostituez cu bărbați, dar să îi și fur, că ăsta a fost scopul principal al celor care m-au racolat. Să fur clienții. Din Olanda, am fost în Elveția, apoi am ajuns în Germania. Am continuat prostituția, furăciunile, furam din casă de la clienți tot ce găseam, ce era valoros.

Mie nu îmi revenea absolut nimic, îl dădeam celor doi indivizi, rusul ne amenința mereu, ne-a pus și pistolul la cap, să îi dăm banii.

Noi, doar ce mâncam și ne luam haine. Eram cu un prieten de-al meu. El tot ne amenința că ne omoară.

Iar românul mă amenința că spune tuturor de la mine din cartier ce fac eu aici. De frică, am tăcut, am tăcut, a mers vreo doi ani de zile”, dezvăluie Bebe, în documentarul „Amar”, difuzat joi, 19 octombrie, și sâmbătă, 21 octombrie, la festivalul de film documentar de la Sibiu.

Ce faci dacă ești rom, homosexual și hoț de buzunare?

Până la urmă, Bebe nu a mai rezistat și i-a amenințat pe cei doi explotatori ai săi că merge la Poliție. Cei doi au fugit.

„Am rămas din nou singur, m-am apucat de furat pe cont propriu, vreo șase ani de zile”.

Apoi s-a lăsat „de meserie”. Este în Germania de 20 de ani și spune că s-a integrat în societatea germană.

„Nu 100%, dar 80% da. Nu am mai făcut nimic rău. Dar am rămas din toate astea, droguri, alcool, copilăria mea, trauma mea, am rămas cu probleme psihice.

Îmi pare rău că nu am avut și eu pe cineva lângă mine, să îmi dea o mână de ajutor, să mă duc la școală, să nu mă duc la furat.

Mi-am pierdut copilăria aiurea, în foame, în furăciuni, să faci nenorociri. Dar statul român nu m-a ajutat, cum s-a întâmplat în Germania”, este oful lui Bebe.

Bărbatul spune că în România nu ar fi putut să mă integrez, pentru că societatea nu dă nici o șansă unui rom. Dacă mai este și infractor, și homosexual, reabilitarea devine imposibilă.

„Ca rom e foarte greu să te integrezi în societate, în România. În orașul meu, nu cunosc pe nimeni care să fie integrat. Foarte rar să fie romi integrați. Dar noi, care suntem de jos, suntem ultima spiță, amărâți, nu avem șansa de a ne integra. Niciodată.

Nu ai școală, nu ai aia, nu ai aia, nu ai cum. Eu mi-aș fi dorit să mă integrez în România, dar nu am avut cum. Am fost orfan de mic.

În Germania, m-au dus la școală, 6 luni de zile am făcut cursuri, după care am făcut de calificare, am ales eu ce vreau să fac. M-am calificat horticultor, ca grădinar, mi-au dat o casă socială, îmi plăteau și chiria, totul.

Mă duceam la diaconie, în fiecare joi și sâmbăta erau oameni care au fost drogați, hoți, ne dădeau să mâncăm, vorbeam, veneau terapeuți. Îți arătau că vor să te ajute, să te ingrezi. Dacă ești integrat, ai mai multe șanse în viață”.

Povestea de viață a lui Bebe este doar una dintre cele surprinse în filmul „Amar”, un documentar care își propune și, credem noi, reușește să înțeleagă nu doar cum au ajuns niște oameni să fure din buzunare, ci să arate, încă o dată, spre responsabilitatea societății românești, a sistemului și, la urma urmei, a fiecăruia dintre noi pentru soarta celor mai puțin norocoși dintre noi.