Au venit „OMULEȚII VERZI”

„Nimic nu este mai presus ca Patria, cu excepţia dacă nu cumva este ameninţat tot neamul omenesc” (Honore de Balzac, scriitor francez)

În aceste zile se discută, mai în glumă, mai în serios, despre posibila apariție a unor OZN-uri pe cerul Americii și despre cât de reală poate fi o invazie a extratereștrilor. Iar acei dintre noi care urmăresc mai cu atenție știrile din sfera tehnologiilor și a științei, au observat, probabil, că în ultimii ani tema contactului cu extratereștrii este pusă tot mai des în dezbatere.

Au fost date publicității diverse documente desecretizate cu mărturii ale piloților militari, s-au lansat ipoteze despre nedorința extratereștrilor de a ni se dezvălui (pentru că noi am fi prea primitivi pentru ei), iar mai recent am fost anunțați că Inteligența Artificială ar fi depistat niște semnale ciudate din spațiu, trecute cu vederea de oameni.

Care este scopul acestei agitații? Dincolo de un interes cu adevărat științific față de subiectul vieții extraterestre, aceste știri urmăresc în mod clar să ne impresioneze și să ne capteze gândurile. Dar pentru ce?… Există o explicațiune.

În lucrările mele despre agresivitatea umană am argumentat că una dintre metodele cele mai eficiente de depăşire a stării conflictuale dintr-o țară şi de mobilizare a societăţii este identificarea unui „duşman comun”, care e de dorit să fie situat în afara frontierelor și să fie suficient de înspăimântător şi periculos. De-a lungul istoriei, propaganda politică și războinică s-a bazat aproape în exclusivitate pe acest principiu. Ei bine, se pare că același principiu și aceeași metodă ar putea avea un efect, fie şi temporar, în plan global, pentru solidarizarea, mobilizarea şi „reînfrăţirea” întregii omeniri.

Și cine sau ce poate fi un duşman potrivit pentru a uni o omenire întreagă? Dacă ne permitem să gândim nestandard și să ieșim din clișeele istorice tipice, vom descoperi că nu e pe deplin lipsită de raţionament ideea includerii pericolului extraterestru în lista factorilor ce ar putea mişca profund şi ar solidariza întreaga omenire. Un duşman extraterestru, cu o identitate totalmente neomenească, i-ar permite omenirii să-şi redescopere afilierea comună la aceeaşi identitate umană şi pământească. De altfel, dacă studiem atent arhivele, precum şi unele declaraţii mai recente, vom descoperi că ideea privind duşmanul extraterestru nu e chiar atât de ciudată şi, mai mult, nu este una pur teoretică.

Pentru început, să ne amintim de scriitorul SF Herbert Wells, care într-un roman de-al său, Războiul lumilor, ne vorbeşte direct despre „soluţia extraterestră” pentru asigurarea împăciuirii lumeşti. În acel roman transpare ideea nuanţată ironic, potrivit căreia numai apariţia unor marţieni duşmănoşi ar putea să-i determine pe „veşnicii inamici”, englezii şi francezii, să se împace şi să-şi unească forţele. Invazia marţienilor din opera fantastului a coalizat omenirea într-o luptă totală pentru supravieţuire (puţin mai târziu, în viaţa reală, pe englezi şi francezi i-a unit un alt duşman comun, mult prea real – germanii, în cele două războaie mondiale). Să nu se creeze însă impresia că „soluţia extraterestră” e din domeniul ficţiunii şi al curiozităţilor doar. În 1986, preşedinte SUA Ronald Reagan a propus, deja la modul serios şi la nivelul cel mai înalt, ideea identificării unui duşman în cosmos, ca premisă pentru împăcarea dintre americani şi ruşi şi pentru încetarea Războiului Rece. Conducătorul de atunci al URSS, Mihail Gorbaciov, a obiectat, afirmând că pentru unificarea eforturilor celor două supraputeri mondiale nu e nevoie de agresori extratereștri: pericolele pământene, cum ar fi înarmarea nucleară şi degradarea ecologică pe glob sunt motive suficiente pentru ca SUA şi URSS să depăşească neînţelegerile cronice [Назаретян, 2008, p. 98]. Astăzi vedem însă că pericolele pământene nu atât ajută la depăşirea neînţelegerilor cronice, cât le acutizează (prin sporirea competiției și a rivalităților), şi s-ar putea să se revină la ideea pusă în sertar la sfârșitul anilor 1980 – cea de identificare a unui pericol din cosmos. Ba mai mult – se pare că ideea a și fost deja scoasă din sertar, iar noi vom fi prima generație care va experimenta efectele ei propagandistice… Există destul de multe indicii în acest sens.

În prezent, vedem cum savanţii astrobiologi sunt foarte hotărâți să depisteze semnale ce ar dezvălui existenţa unor forme de viaţă extraterestră şi ni se spune că, potrivit previziunilor ştiinţifice, mai devreme sau mai târziu aceste forme de viaţă ar putea fi identificate. Acest gen de previziuni devin pe alocuri atât de intens mediatizate, încât se creează impresia că uneori nu atât spiritul adevărului ştiinţific stă în spatele acestei mediatizări, cât dorinţa unor cercuri politice sus-puse de a pregăti terenul informaţional pentru ceea ce am sesizat câteva rânduri mai sus – tentativa de a isteriza, iar apoi de a consolida şi mobiliza omenirea în eforturi comune împotriva unei ameninţări, fie şi ipotetice, din partea unei invazii extraterestre. O asemenea tentativă, instrumentată fie și cu țel manipulativ, nu poate fi condamnată și blamată întru totul, dacă ea promite să aibă oarecare efecte pozitive, fie şi temporare, asupra calmării spiritelor războinice în lume, mai ales în contextul războiului ruso-ucrainean care riscă se degenereze într-o confruntare regională și chiar globală, cu urmări fatale pentru civilizație. De aceea, nu e deloc lipsit de temei să ne aplecăm urechea la ceea ce spun vizionarii contactului cu extratereștrii, și asta din cel puțin două motive: 1. pentru a înțelege cât de amenințător pentru omenire poate fi un asemenea contact și 2. cum poate fi organizată propaganda legat de această amenințare.

Discuţii cât se poate de serioase pe tema unui eventual contact cu extratereştrii au avut loc în ianuarie 2010 în cadrul Societăţii Regale din Londra, unde mai mulţi savanţi şi-au expus opiniile la subiect. Potrivit paleobiologului britanic Simon Conway Morris de la Universitatea Cambridge, care a analizat posibilele consecinţe ale detectării unei forme de viaţă extraterestră inteligentă, şi care a făcut trimitere la universalitatea principiilor evoluţiei convergente, e de presupus că „raţiunea… şi viaţa socială în alte lumi ar putea fi, la fel ca şi pe Pământ, impregnate de violenţă”; adică savantul a făcut aluzii directe la ipotetica ameninţare ce poate veni din partea extratereştrilor. În timp ce astrofizicianul Martin Dominik de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, constata că niciun guvern deocamdată nu cunoaşte cum să procedeze în eventualitatea stabilirii unui contact cu o formă de viaţă extraterestră inteligentă[i].

Tot în 2010, astrofizicianul Seth Shostak, de la Institutul de Cercetare a Inteligenţei Extraterestre (SETI) din California, a afirmat că în următorii 25 de ani omenirea ar putea avea dovada existenţei vieţii extraterestre. Potrivit astrofizicianului, şansele să găsim viaţă extraterestră „sunt ridicate” şi generaţia actuală de tineri va avea ocazia să trăiască acest moment istoric. Totodată, cercetătorul anticipează că viaţa extraterestră s-ar putea deosebi radical de standardele biologice cu care suntem obişnuiţi (în plan de structură genetică, biochimică etc.) şi ar putea fi mult prea avansată în plan tehnologic pentru ca omenirea să-i poată înţelege mesajele; ar fi în raport cu noi, aşa cum suntem noi în raport cu defuncţii oameni de Neanderthal. Însă simpla realizare a faptului că nu suntem singuri în Univers ar putea schimba cardinal omenirea[ii] [Shostak, 2010].

În acest ansamblu de opinii privind pericolul extraterestru, s-a făcut remarcată vocea celebrului astrofizician Stephen Hawking, care considera că este aproape cert că există inteligenţă extraterestră, dar că omenirea „trebuie să evite” întâlnirea cu extratereştrii. Aceştia, avertizează savantul, ar putea vizita Pământul doar pentru exploatarea unor resurse. „Dacă extratereştrii ar ajunge pe Pământ, rezultatul ar fi foarte asemănător cu descoperirea Americii de către Columb”, este de părere Hawking, făcând paralele directe cu invazia europenilor care s-a terminat rău pentru populaţia indigenă din America[iii]. Alţi cercetători, ca finlandezul Janne Korhonen, sunt mai optimişti în privinţa consecinţelor contactului cu o forţă extraterestră; acesta afirmă că, din cauza temerii reciproce, între pământeni şi extratereştri s-ar putea desfăşura un fel de „război rece”, cum a fost cândva între SUA şi URSS, deşi Korhonen este de acord că orice fel de contact cu extratereştrii ar conţine în sine riscuri foarte mari pentru civilizaţia umană şi urmează să fie foarte atent evaluată misiunea programelor spaţiale care sunt destinate identificării vieţii extraterestre [Korhonen, 2013]. Știm deja că, alături de aceste consideraţiuni ştiinţifice, mass-media din ultimii ani a avut grijă să ne ofere tot felul de mărturii, documente desecretizate şi speculaţii pe marginea vizualizării aşa-numitelor farfurii zburătoare şi chiar a contactelor oamenilor cu fiinţele extraterestre[iv].

În rezultatul acestor infuzii mediatice despre viaţa extraterestră, oamenilor li se induce treptat, intenționat sau nu, o stare de spirit care ar putea fi calificată ca stare de pre-alarmă sau ca predispoziţie spre o paranoia generalizată. Cu alte cuvinte, omenirea este pregătită psihologic pentru a accepta existenţa vieţii extraterestre, precum şi pericolul ce survine din partea unei invazii extraterestre. Încă în 2011 Discovery Channel a realizat un sondaj de opinie în cinci ţări din sud-estul Europei (România, Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Slovenia), una dintre întrebări fiind despre existenţa extratereştrilor. Potrivit rezultatelor studiului, un număr semnificativ, peste 40% dintre est-europeni, considerau că extratereştrii există şi ne-au contactat deja[v]. Potrivit unor date statistice, în SUA peste 35 de mii de americani se asigură anual pentru cazul că ar fi răpiţi de extratereştri[vi].

În timp ce este creat un fundal psihologic favorabil inducerii unei paranoia colective, a fost repusă pe tapet ideea că invocarea pericolului extraterestru ar putea fi o soluţie mobilizatoare în plan global. Astfel, Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a declarat în august 2011, în cadrul unui interviu privind gravitatea crizei financiare mondiale, că doar o „invazie extraterestră” ar putea fi o soluţie salvatoare pentru SUA înfundate în criză. Potrivit lui Krugman, pentru a reface economia, nu e suficientă doar iniţiativa companiilor private sau a guvernului, ci sunt necesare importante investiţii publice, e nevoie de o mobilizare generală a naţiunii americane. Krugman a dat de înţeles că poate fi vorba doar despre o manipulare în masă privind „invazia extraterestră”, sugerând următoarele: „Dacă am descoperi la un moment dat că extratereştrii planifică un atac asupra noastră, am fi forţaţi să facem investiţii masive în construcţii defensive pentru contracararea lor, și în comparaţie cu aceste probleme, inflaţia şi deficitul bugetar ar trece în plan secundar, iar criza ar fi depăşită în 18 luni. Şi dacă apoi vom descoperi că, oops, a fost o eroare, nu există niciun extraterestru, asta ar fi şi mai bine”[vii].

Năluca unei invazii extraterestre ar funcţiona nu doar la scara SUA, ci a lumii întregi. Uneori, în locul „invaziei extraterestre” publicului i se vorbeşte despre pericolul ciocnirii Pământului cu un corp ceresc. De exemplu, saga privind pericolul emanat de asteroidul Apophis a reuşit să isterizeze o parte a consumatorilor de ştiri senzaţionale. Potrivit unor previziuni, impactul dintre Apophis şi Terra ar trebui să se producă pe 13 aprile 2036, de pe urma căruia se va produce o explozie echivalentă cu 50 de bombe atomice; este supusă riscului însăşi viaţa de pe planetă[viii]. Inteligent gestionată, o asemenea campanie de isterizare în masă poate fi un instrument de manipulare şi dirijare la nivel de societate, de distragere de la alte probleme, de încurajare a economiei şi de justificare a redirecţionării resurselor.

Mai mult, s-ar putea ca vreodată invocarea unui pericol de acest gen să fie făcută cu scopul de a justifica instaurarea unui control mai riguros, la nivel global, asupra oamenilor. Partea bună a îngrijorărilor privind pericolul din cosmos este că el poate, într-adevăr, coaliza forţele armate de pe Pământ. În octombrie 2013, Statele Unite şi Rusia (două rivale geopolitice) au şi semnat un acord de colaborare în caz că vreun corp ceresc va ameninţa Terra; aceste două mari puteri mondiale îşi vor îndrepta rachetele nucleare împotriva asteroizilor ameninţători[ix].

Cine știe, poate că astăzi e momentul ca acel acord să fie reactualizat și să fie încetat războiul din Ucraina? Poate că știrile de la începutul anului 2023, despre niște obiecte zburătoare neidentificate, au anume o asemenea destinație – să îl mai distragă pe om de la rivalitatea internă? Pe de o parte, se simte testarea acestei opțiuni; simțim cu toții că mass-media ne spune cu voce tare despre ceva ciudat, la limita dintre amuzant și înfiorător. Pe de altă parte, însă, pentru ca „soluția extraterestră” să funcționeze de-a binelea, e nevoie totuși de un pericol și de un dușman comun cu adevărat real, nu inventat… E nevoie de un pericol și de un dușman extraterestru care să înspăimânte nu doar publicul naiv, ci și pe marii decidenți politici ai acestei lumi, care, în panică ei înșiși, să înceteze imediat orice conflict dintre țări și națiuni și să consolideze laolaltă toate armatele existente.

Și dacă războiul din Ucraina, precum și alte războaie sângeroase, continuă și azi, înseamnă că știrile despre acele OZN-uri chipurile detectate reprezintă un fake ordinar. Și dacă oamenii azi continuă să se omoare unii pe alții, la îndemnul marilor lideri mondiali sau din nepăsarea lor, înseamnă că aceștia știu precis că discuțiile despre ivirea extratereștrilor sunt un fals, sunt o amăgire și o manipulare asupra publicului larg. Înseamnă că ei știu că propaganda cu extratereștrii reprezintă deocamdată doar un alt experiment psihosocial asupra minții noastre; ne este testată capacitatea de reacționare, doar atât. În rest, nimic esențial nu s-a schimbat nici pe glob, nici în comportamentul oamenilor, nici în viziunea liderilor asupra politicii și istoriei. Extratereștrii nu vin cu adevăratelea, ca să ne împace de nevoie. Cu părere de rău; sau cu părere de bine…

Bibliografie:

· Korhonen J.M. MAD with Aliens? Interstellar deterrence and its implications // Acta Astronautica. arXiv:1302.0606 [physics.pop-ph]. Submitted on 4 Feb 2013. DOI: 10.1016/j.actaastro.2013.01.016

· Shostak S. Wat ET will look like and why should we care // Acta Astronautica. Vol. 67, Issues 9–10. November–December 2010. P. 1025-1029.

· Назаретян А.П. Антропология насилия и культура самоорганизации: Очерки по эволюционно-исторической психологии. Изд. 2-е, испр. Издательство ЛКИ. Москва. 2008. 256 с.

Note:

[i] Laursen L. Plans for alien contact found wanting // Nature. Published online 25 January 2010 | doi:10.1038/news.2010.35

[ii] Proof of Aliens Could Come Within 25 Years, Scientist Says // by Clara Moskowitz, SPACE.com. 16 August 2010

[iii] Şteţ S. Omenirea „trebuie să evite” întâlnirea cu extratereştrii // http://www.romania-actualitati.ro/omenirea_trebuie_sa_evite_intalnirea_cu_extraterestrii-13127 / 25 Aprilie 2010

[iv] Unidentified flying object

[v] Peste 40% dintre români cred că Universul a fost creat de Dumnezeu // Descopera.ro. 22.09.2011

[vi] Кремер Л.В. Самая нужная книга для самого нужного места. 1000 невероятных фактов, которых вы не знали. Москва. – Минск: Харвест, 2011 (макет 2012). 320 с.

[vii] Watch GPS: Krugman calls for space aliens to fix U.S. economy? // 12.08.2011

[viii] 99942 Apophis

[ix] Russia and the U.S. unite: Former enemies sign agreement to work on nuclear weapons to tackle the danger of ASTEROIDS // by Victoria Woollaston. The Daily Mail. 16 October 2013

Dorian Furtună