AUR. Cel mai penetrat partid

De ceva vreme, George Simion se chinuie să uimească națiunea cu forța sa de organizator de evenimente ample, la care participă un public numeros.

Mai întâi a fost nunta de vis a lui George cu Ilinca, la care trebuiau să vină peste 10.000 de oameni. Cu greu, cu tot cu Theo Rose și Nicu Covaci, de-abia s-au strâns cam 3.000, făcând spațiul în care s-a organizat petrecerea să pară imens. Apoi a venit marele miting de pe 2 octombrie 2022, la care, în teorie, urmau să participe peste un milion (1.000.000) de cetățeni indignați. N-au fost, nici de data asta, mult mai mulți de 4.000. Cumva, lui Simion nu-i prea ies astea cu mulțimile, de nici un fel.

În schimb, îi ies din ce în ce mai bine

procentele din sondaje. În 2020, AUR aproape că nu apărea în sondajele institutelor de specialitate. Singurul care a pomenit de AUR înainte de începerea campaniei electorale a fost Sociopolul lui Mirel Palada, ceilalți descoperind că partidul ăsta există când până la vot mai erau vreo două săptămâni. Acum, însă, AUR nu mai lipsește din sondaje, iar procentele la care ajunge îi neliniștesc pe toți. În funcție de casa de sondare a opiniei publice și de perioada în care a fost realizat sondajul, AUR are, în acest moment, între 18 și 22% intenție de vot, iar tendința este de creștere. În multe scorburi de securiști în rezervă se freacă mâini a bucurie și se ciocnesc, prematur, pahare de șampanie, sărbătorindu-se în avans victoria ce va să vină. Dacă, totuși, va să vină.

Încă de la apariția neașteptată a AUR

peste pragul electoral, multe voci s-au întrebat, în spațiul public, ce aripă a Securității i-a mai inventat și pe băieții și pe fetele astea, ce Servicii actuale sau foste le deschid drumul în viață și cum au reușit să se strecoare pe sub radarul vigilent al bulelor de pe Facebook, bule care, altfel, nu ratează nici cele mai irelevante nimicuri.

S-au căutat legături cu noua Securitate, s-a săpat după indicii care să-l lege pe Simion de generali activi sau proaspăt pensionați, dar nu s-a găsit nimic. Până la nunta nunților, când toată construcția din spatele lui George Simion și a AUR s-a luminat ca un pom de Crăciun, lăsând să se vadă securiștii bătrâni atârnați de crengile unui naționalism cu iz ușor legionar, cel puțin pe partea de organizare.

Este greu de înțeles de ce

securiștii din spatele lui Simion au ales să se spargă tocmai atunci, căci mai sunt doi ani până la alegeri, iar asocierea fățișă dintre foști ofițeri de Securitate sau ai altor Servicii comuniste și post-comuniste nu îl ajută pe ginerică.

Și totuși, s-a întâmplat, băieții cu ochi albaștri și epoleții plini de stele crezând că este cel mai bun moment să-și semnaleze prezența.

S-ar putea considera că totul s-a întâmplat din greșeală, că a fost o neatenție, dar așa cum n-au avut scăpări în ultimii doi ani, băieții din spate ar fi putut să le evite și acum. Probabil, însă, că nu mai puteau de nerăbdare să arate lumii că ei sunt păpușarii.

„Scăparea“ sau neatenția, sau cum vreți

să-i spuneți, s-a petrecut când în toată povestea organizării nunții lui Simion a apărut, de niciunde, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni. FNRP a organizat spectacolul de pe scenă, prin intermediul fundației fiind plătiți artiștii, și tot către FNRP s-au dus donațiile făcute de oameni pe post de dar la nunta lui Simion, donații din care liderul AUR spune că va construi un spital. Poate unul mai mic, din piese de Lego, căci altceva nu prea poți face cu cei 24.600 de lei strânși prin intermediul FNRP.

Dar apariția FNRP în spatele organizării nunții a scos la iveală rețeaua din spatele lui George Simion și a AUR.

Eugen Popescu, președintele FNRP, este fost ofițer al Direcției de Informații a Armatei, înainte de 1990, și care și-a păstrat legăturile cu respectiva structură și după Revoluție. Alături de Eugen Popescu se află, de ani buni, grupul de foști generali SIE de la Romaqua.

Eugen Popescu a fost omul care s-a aflat în spatele lui Marian Munteanu în Piața Universității și încă o vreme după aceea, a emigrat apoi în Canada și s-a întors în țară la începutul anilor 2000, pentru a înființa FNRP și pentru a lucra apoi, cu intermitențe, în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

În 2016, Eugen Popescu a revenit în zona legăturilor cu diaspora, ajungând director al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru românii de pretutindeni. A fost demis zice-se abuziv, a revenit în funcție, până când s-a dovedit că studiile pe care pretindea că le-a absolvit în Canada nu erau studii de nivel universitar, ci niște banale studii de formare profesională, echivalate fraudulos drept studii universitare de către Universitatea din Oradea. După acest scandal, Eugen Popescu a fost demis definitiv, iar Universitatea din Oradea a făcut plângere penală și a cerut anularea diplomei echivalate în 1999.

De ce a ales Eugen Popescu

să se autodemaște drept personaj din spatele AUR și al lui George Simion nu se poate spune acum. Este probabil ca acest lucru să țină de orgoliul personajului. Dacă zvonurile legate de boala sa incurabilă sunt adevărate, ar putea fi vorba despre dorința domnului Popescu de a-și semnala realizările înainte de un eventual final prematur. Totuși, sunt cam șase ani de când invocă respectiva boală, boală care este posibil să se fi vindecat deja.

Prin ieșirea sa la rampă, cu ocazia nunții, Eugen Popescu răspunde la mai multe întrebări ce păreau fără răspuns în urmă cu doar câteva luni.

Așa ne putem explica și cum a ajuns Dan Tănasă deputat AUR și un personaj destul de important în partid, Dan Tănasă fiind foarte apropiat de Eugen Popescu și de gașca de securiști de la Izvorul Mureșului, localitate despre care cunoscătorii spun că ar fi amplasată „în securime“. Tot acum ne explicăm și cum a ajuns Dorin Chirtoacă să candideze, în Moldova, pe listele AUR. Chirtoacă fiind de aproape douăzeci de ani reprezentantul în Moldova al rezerviștilor SIE de la Romaqua, sponsori de nădejde ai FNRP și, mai nou, ai AUR.

Este de mirare că acest grup de foști securiști a reușit să pună pe picioare o construcție precum AUR, dar pentru ei important a fost să o propulseze în Parlament în 2020. Mai departe, AUR a început să crească organic, pe fondul crizei sanitare și al crizei economice care s-a instalat deja în toată țara.

Faptul că Simion nu reușește să adune mulțimi foarte mari de oameni la acțiunile sale este irelevant, atâta vreme cât va reuși să-și aducă nemulțumiții la vot, în 2024. Dar mai e până atunci și este de văzut cum vor reacționa la mișcările vechii Securități reprezentanții neo-Securității.