Autorul cronicii negative față de filmul „Sound of Freedom” din Bloomberg este un fost lucrător într-o organizație care urmărea să normalizeze pedofilia

În urma lansării filmului “Sound of Freedom” (Sunetul Libertății), un film anti-trafic de copii cu Jim Caviezel, o serie de articole critice ale marilor mass-media l-au denunțat ca fiind o peliculă “QAnon” conspiraționistă. Dar unul dintre autorii articolului din Bloomberg care critică filmul nu este doar anti peliculă, ci un freelancer care apără pedofilia și care obișnuia să lucreze pentru o organizație care se străduiește să normalizeze pedofilia, scrie Zerohedge.

„Cunoașteți-l pe Noah Berlatsky: este doar un contribuitor obișnuit al mass-mediei liberale de știri. Ironic, ultima sa critică a dramei care se concentrează pe problema gravă, dar trecută cu vederea, a traficului de copii, a condamnat filmul cu o mustrare plină de venin pentru perpetuarea unor clișee periculoase, în timp ce el însuși recurge la clișeul cu adevărat uzat al acuzării filmului că promovează diverse teorii ale conspirației QAnon și că este un film făcut pentru boomers-ul alt-right. Există doar o problemă… Berlatsky are o istorie murdară de susținere a normalizării pedofiliei”, notează sursa citată.

Berlatsky a scris pentru „The Guardian”, „NBC News” sau „The Atlantic”, după cum relata R3media, într-un articol de-acum doi ani.

În 2021, Berlatsky a fost numit director de comunicare la Prostasia, o organizație non-profit care și-a propus să protejeze copiii de abuzurile sexuale. În timp ce acest lucru sună, la prima vedere, în contradicție cu susținerea normalizării pedofiliei, o analiză mai detaliată a conținutului publicat de Prostasia arată că organizația se ascunde sub pretextul protejării copiilor de abuzuri sexuale pentru a promova un motiv ascuns mult mai pervers.

Într-un articol din 2018, referitor la proiectul de lege FOSTA, care a fost în cele din urmă promulgat ca “Allow States and Victims to Fight Online Trafficking Act,” Prostasia se plânge de stigmatizarea pedofililor. Critica Prostasiei asupra FOSTA este plină de termeni precum „persoane aflate în atracție față de minori” și ideea înșelătoare a pedofilului virtuos, adică cineva care este atras sexual de copii, dar luptă împotriva impulsurilor sale pentru a se abține de la abuzuri, lucru pe care organizația non-profit pozitivă sexual îl promovează ca pe un fel de model moral. Dacă există vreo îndoială cu privire la poziția pro-pedofilie a Prostasiei, organizația facilitează literalmente un spațiu sigur pentru pedofili, pe care l-a numit Parteneriatul Clubului de Suport pentru Persoanele Aflate în Atracție față de Minor (MAP).

Pe lângă munca sa cu Prostasia începând din 2021, Berlatsky are o lungă istorie de promovare a ideii că copiii pot consimți să întrețină relații sexuale cu adulții. În 2016, a publicat un articol intitulat „Child Sex Workers’ Biggest Threat: The Police” în The New Republic.

În acest articol, Berlatsky critică filmul “Eden” din 2012, care este și el o dramă axată pe expunerea realităților sumbre ale abuzului sexual asupra copiilor. Pe parcursul articolului, Berlatsky se referă la tinerii din industria sexuală cu un limbaj care repudiază ideea că sunt victime ale traficului de persoane, sugerând că minorii ar trebui să fie liberi să lucreze în industria sexuală. Deși Berlatsky face câteva observații relevante despre modul în care legile impuse de diferite state tratează victimele traficului de copii ca pe infractori, tonul în care este scris articolul emană atmosfera conținutului scris al Prostasiei, care încearcă să normalizeze relațiile sexuale între minori și adulți.

„Dacă mai existau îndoieli cu privire la sentimentele lui Berlatsky, era suficient să aruncăm o privire la istoricul său de socializare pentru a vedea că el se pronunță împotriva stigmatizării pedofililor. Un susținător notoriu al „copiilor trans”, istoricul pervertit al tweet-urilor lui Berlatsky ia în vizor, de asemenea, relația dintre părinți și copiii lor, un pilon al mișcării transgender, care încearcă să ascundă faptul că îi spală pe creier pe copii, inducându-le disforie de gen cu un arsenal de termeni proiectați să fie manipulatori. Desigur, Berlatsky și-a făcut contul de Twitter privat după ce s-au aflat despre tweet-urile sale pro-pedofilie. Cu toate acestea, această acțiune s-a dovedit a fi tardivă, notează sursa citată.

În ciuda opoziției lui Berlatsky față de structura familiei nucleare, autorul este căsătorit și are copii. Cu toate acestea, familia sa poate fi descrisă ca fiind departe de tradițională. Într-un articol din februarie 2023 pentru Yahoo News intitulat „Soția Mea Este Bisexuală și Nonbinară, și Fiica Mea Este Transgender. Familia Mea Queer M-a Ajutat să Mă Înțeleg Mai Bine Pe Mine Însumi și Masculinitatea Mea,” Berlatsky descrie viața pe care o are familia sa, în urma ideologia sale radicale.

Pe parcursul articolului, Berlatsky povestește despre transformarea aparentă a fiicei sale în disforie de gen începând din clasa a VII-a, când aceasta s-a declarat bisexuală – coincidental, ca și soția sa. Până la vârsta liceului, fiica era convinsă că este o lesbiană transgender. Berlatsky atribuie orientarea sexuală a soției sale și identitatea ei „nonbinară” drept piloni de susținere pentru modul în care aceștia au abordat lupta fiicei lor cu identitatea de gen.

O examinare superficială a paraziților media de tipul lui Noah Berlatsky arată că ostilitatea organizată împotriva filmului “Sound of Freedom” nu reprezintă doar o tactică a marilor mass-media îndreptată împotriva unui film independent cu buget redus, care contestă producțiile de la Hollywood care aspiră să fie blockbuster-uri ale acestui sezon estival. În schimb, critica servește drept vehicul pentru susținătorii normalizării pedofiliei pentru a submina orice încercare de a dezvălui realitățile crude ale agendei pe care o promovează. Prin asocierea lor cu indivizi precum Berlatsky, NBC News, The Atlantic, WaPo, The Verge, Yahoo News, Insider, Bloomberg și celelalte mijloace de comunicare mainstream care au publicat articolele sale, se dezvăluie de partea cui stau în ceea ce privește protejarea copiilor, făcând ca critica lor la adresa celor care vorbesc împotriva traficului de copii să fie lipsită de credibilitate, notează autorii.