Bilanț TRAGIC, CUTREMURATOR! „Iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncându-i afară pe geamuri”

ATROCITATILE comise de EVREI impotriva ROMANILOR din BASARABIA si BUCOVINA in 1940

La 23 august 1939 avea loc: pactul RIBBENTROP – MOLOTOV.

Drept urmare, pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul Basarabiei, partea nordică a regiunii Bucovina și a ținutului Herța în termen de patru zile.

Uniunea Sovietica a motivat ca intrarea trupelor sale în provinciile estice ale României era determinată de nevoia „reunirii poporului moldovenesc într-un stat sovietic unic”:

I. Ocuparea sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord (28 iunie-3 iulie 1940)

În perioada 1941 – 1944, teritoriile ocupate de URSS în 1940 au revenit sub controlul statului român, în timpul ofensivei trupelor germane şi române contra URSS.

La 23 august 1944, în momentul în care România a ieşit din războiul contra URSS, intrând oficial în alianţă cu aceasta, Uniunea Sovietică a reocupat, din nou fără luptă, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei.

28 iunie. Acum 75 de ani, sub privirile Europei democratice, URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina

Ce nu cititi insa in ziare si nu auziti la tv despre evenimentele din acea perioada? Informatii precum aceasta:

„La Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncîndu-i afară pe geamuri”. (Sursa: Arh. MAp.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina 133);

Caz izolat?

28/29 IUNIE 1940.ATROCITATILE COMISE ASUPRA POPULATIEI SI ARMATEI ROMANE IN 1940 DE CATRE EVREII BOLSEVICI DIN BASARABIA SI BUKOVINA DE NORD!

După cum se știe pe 28 iunie 1940, administrația și Armata Română au fost nevoite să se retragă din Basarabia și Bucovina de Nord, după ce Regele Carol al II-lea a acceptat ultimatumul sovietic..

Începând de la orele 14:00 ale fatidicei zile de 28 iunie, românii au avut doar patru (4) zile pentru a se retrage, cu tot ce puteau duce, din teritoriile Basarabiei și Bucovinei de Nord. În timpul acestei retrageri umilitoare, s-au petrecut fapte reprobabile ale ocupanților, atât din partea forțelor regulate sovietice, dar și din partea unor cetățeni, locuitori ai României, dar susținători ai comunismului și ai Sovietelor. Dacă despre comportamentul barbar al trupelor sovietice se cunosc destul de multe (un raport al Serviciului Secret de Informații pe acest subiect este disponibil pe pagina istoricului George Damian), prea puține se cunosc despre gesturile la care s-au dedat unii dintre civili.

În acest sens, redăm documente oficiale ale autorităților statului român (rapoarte, telegrame, mesaje) despre aceste fapte inumane, așa cum apar ele în volumul „Armata, Mareșalul și evreii”, de Alex Mihai Stoenescu, ediția a II-a, editura RAO, 2010. Menționăm – asemeni istoricului citat -, că publicarea acestor documente nu se face pentru a stârni resentimente sau vinovății, ci pentru a face puțină lumină asupra unor evenimente ajunse sub formă de zvon sau propagandă. Textul care urmează îi aparține autorului volumului „Armata, Mareșalul și evreii”, lăsând grafia în felul în care a redat-o autorul. Mențiunea noastră apare în paranteze, în dreptul paginii din carte unde se găsesc documentele respective):

Volumul „Armata, Mareșalul și Evreii” este disponibil pe Librărie.net la un preț excepțional de doar 17.99 lei!

Raport informativ telefonic, nr. 137/55 – l.Vn. 40 -ȘTEFĂNEȘTl:

„Din Glodeni și pînă la Braniștea nu s-au văzut trupe sovietice. Acestea au fost raportate de plutonierul de jandarmi Baciu, de la Postul de jandarmi Sofia (Basarabia), ce a fost dezarmat de miliția civilă sovietică din Glodeni (evrei). La ora 16 s-a întrunit în satul Braniștea comisia noastră și cea sovietică, pentru a discuta diverse chestiuni în legătură cu trecerea refugiaților din Basarabia și România, precum și a militarilor care înunele puncte sînt opriți, iar în altele dezarmați, atît de populația jidănească, cît și de armata sovietică” (Sursa: Arh. M. Ap. N., fond Marele Stat Major, dosar nr. 155, f. 40 – pagina 116 în volum);

Buletin contrainformativ, nr. 336/30 iunie 1940, alin. b: ,,în localitatea Ungheni-Iași, au sosit 20 de tancuri sovietice. La apariția lor comuniștii din oraș, în majoritate evrei, au manifestat ostil contra României, dedîndu-se la acte de violența față de armată. S-au tras focuri de armă și sînt cîtiva morți și răniți”. (Sursa: Ibidem, f. 46 – pagina 116, 117 în volum);

Telegrama GRANIȚA, nr. 21 339/20.VI.1940:, .Populația evreiască din Tîrgu Ungheni a fost foarte ostilă, atacînd chiar soldați care au făcut uz de armă” (Sursa: Ibidem, f. 49 – pagina 117 în volum);

Telegrama TEI, nr. 13 845 din 1. VII.1940, către Marele Stat Major:

[…] 12) în toate satele s-au arborat steaguri roșii, și în special evreii.13) Populația și în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unitățile noastre”. (Sursa: Ibidem, f. 66 – pagina 117 în volum);

Telegrama GRANIȚA – 140, nr. 13 919 din 2.VII.l940:

[…] 4) Populația, în special evreii din Basarabia, continuă a ataca fracțiuni izolate la adăpostul trupelor rusești. […]

7) În general, armata și populația evacuată din Basarabia își manifestă revolta contra evreilor. Nu sînt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei”. (Sursa: Ibidem, f. 75 – pagina 117 în volum);

Nota nr. 13 968/3.VII.l940, Statul Major al grănicerilor:

[…] 3) Parte din tancurile sovietice – care în majoritate nu au respectat ordinul de ocupare – au devansat trupele noastre în retragere, folosind tancuirile ca mijloc de transport de arme pentru înarmarea populației ucrainene.

Aceștia, înarmați, s-au dedat la atacarea convoaielor noastre, omorînd și jefuind soldati care treceau izolati. […] Întreaga avere a subunităților a fost jefuită fie de trupele sovietice, fie de populația ucraineană sau bandele de comuniști […] Puținul ce putuse fi salvat a fost prădat în timpul retragerii, fie de soldati sovietici, fie de populația comunistă”. (Sursa: Ibidem, f. 107, 108 – pagina 118 în volum);

Declarația lui Mîrza loan – mecanic la Depoul Iași:

Au mai ținut discursuri încă doi evrei, dintre care discursuri afirmînd cum că românii sînt niște hoti și pungași […] și ar trebui ca sovietele să ia măsuri și în timp de 5 zile să ajungă la București, pentru că românul nu merită altceva decît distrus”. În aceeași declarație se consemnează atacarea de către evrei a unor biserici românești din Ungheni: „La intrarea pe poartă în biserică, este arborat steagul sovietic; pe data de 5. VII, cînd a fost defilarea, toți jidanii s-au dus la biserică, spărgînd lacătul pentru a intra în biserică și a devasta icoane […]” (Sursa: Ibidem, fondul Corp 4 Armată, dosar nr.67, f.332, 333 – pagina 118 în volum)

Nota informativă, nr. l 454/5 iulie 1940 (original scris de mină): „Sîntem informați de către numita Măria Sechelarie – originară din Tîrgu Neamț -, fostă angajată în ultimul timp la restaurantul Suiuz din Chișinău, că în ziua de 28 iunie 1940 – pe cînd se afla în tramvai – a fost martoră oculară, cînd un grup de evrei-comuniști din Chișinău au împușcat în plin centru al orașului un număr de patru ofițeri de politie români – recunoscuți de numita, precum și un căpitan din Armata română, în prezent, Maria Sechelarie se află în cercetarea Biroului de Siguranță de pe lîngâ Chestura Politiei Iași” (Sursa: Ibidem, f.310 – pagina 118 – 119 în volum)

Cea mai amplă și exactă analiză asupra comportamentului agresiv al unor elemente din minoritatea evreiască o prezintă raportul Biroului 2 din 3 iunie 1940, nr. 14 033. Acest document a fost întocmit pe principii profesionale, în baza culegerii, analizei și verificării informațiilor conținute. Au intrat în calcul sursele directe ale serviciului militar secret și surse credibile din rîndul colaboratorilor (între care s-au aflat și evrei loiali), constatări la fața locului ale agenților militari sub acoperire, precum și selecția cantității mari de rapoarte provenite de la unitățile atacate. Raportul lasă foarte puține locuri de interpretare:

SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940

Arhiva Marelui Stat Major

Înreg.Nr.14033

Anul ’40, luna VII, ziua 3

1. ACȚIUNEA EVREIASCĂ
2. EVREII DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA, ÎN TIMPUL EVACUĂRII
3. Comitete revoluționare

– La Cernăuți comisar al poporului este actualmente evreul Sale Briill de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer sau Beer.- La Chișinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg, originar din Huși. — La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul Dr. Rabinovici, medic primar al orașului.- Foștii gazetari evrei de la „Adevărul” și „Dimineața”, anume Teziman și Cîndea au căpătat funcțiuni importante în Basarabia- La Soroca, conducătorul acțiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliția locală.

2. Atentate și asasinări

– Bandele evreo-comuniste din Chișinău au jefuit pe refugiații care nu aveau posibilitatea să se apere. — In diferite gări, evreii comuniști, în grupuri cu drapele roșii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare, în unele cazuri au cedat, numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.

– La Chișinău, o bandă de comuniști evrei a încercat să linșeze pe studenții teologi, care au scăpat numai datorită intervenției unui detașament de jandarmi ce a făcut uz de arme.

– Inspectorul financiar Preoțescu și fostul inspector financiar, pensionar, Pădureanu din Chișinău au fost împușcați.

– La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comuniști evrei, avocat Carol Steinberg, avocata Etea Dinor și Dr. Derevici.

– La Chișinău, avocatul evreu Stemberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.

– Perceptorul și notarul din comuna Ceadar-Lung (Tighina) au fost omorîti.

– Preotul Dujacovschi din Tighina.

– Șeful postului de jandarmi din Abaclia (Tighina) a fost împușcat de trei evrei.

– Perceptorul și agentul de percepție din comuna Calaglia (Cahul) au fost reținuți timp de 9 ore și condamnați la moarte, dar au reușit să fugă.

– Comisarul ajutor Cheia Grigore de la poliția Vîlcov, sînt indicatiuni că a fost omorît.

– În comunele din județul Cetatea Albă locuite și de bulgari, aceștia au făcut cauză comună cu comuniștii evrei, prilejuind incidente sîngeroase. În Cazaclia și Ceadarlunga au fost omorîti notari, preoti și polițiști.

– La Reni au fost incidente grave între evreii care împușcaseră 2 marinari români și autoritățile militare românești. Evreii purtau brasarde roșii. Au fost împușcați 15-20 teroriști evrei comuniști.

– În județul Cetatea Albă bandele comuniste evreiești au schingiuit preoți, le-au ars bărbile cu țigări, au devastat bisericile.

– La Cernăuți, un grup de evrei a asaltat și lovit cu pietre două autocare în care se aflau soldați; evreii au cedat numai cînd aceștia au făcut uz de arme. Față de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare a populației românești, care în unele cazuri nu-și poate stâpîni sentimentul de revoltă.

Astfel, în ziua de l iulie a.c. la ora 18.35 din trenul personal Teiuș-Arad, în care se aflau un mare număr de soldați și ofițeri ce veneau dinspre Cernăuți, au fost aruncați din tren în timpul mersului, între gările Teiuș-Albalulia, trei evrei care călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor primite în timpul busculadei și din cauza căderii din tren, probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă verifica. Militarii sus-menționați erau foarte revoltați contra evreilor, fiind hotărîți a linșa orice evreu ar întîlni în cale, întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofițerilor și soldaților români pe linia Cernăuți-Dornești, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorît un ofițer superior și răniți mai mulți ofițeri și soldați români. Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18.30 la Bîrlad un grup de militari a împușcat mortal pe evreul Poise Leib Goldstein, comerciant din acel oraș. Numitul a fost transportat la spitalul local în stare de comă.

3. Propaganda antinațională

Încă înainte de retragerea autorităților românești s-au constituit de către evreii comuniști locali comitete orășenești, care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori și pavoazări de drapele roșii, s-au dedat la manifestațiuni ostile împotriva autorităților în retragere, patronînd și îndemnînd în același timp acțiunea teroristă. Conform instrucțiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotarîrea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele românești cu altele rusești. Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, orașe și gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri, aruncînd cu pietre. În exodul lor, refugiații au avut de întîmpinat vexațiuni, umilinti și lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morți, numai datorită comuniștilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puținele lucruri cu care mai scăpaseră. Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populației românești, evreii distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri.

Înșiși copiii evrei, dintre unii chiar străjeri, așteptau în gări trenurile refugiaților pentru a-i injuria și a le arunca cu pietre și orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creînd o impresie dintre cele mai oribile. De asemeni, refugiații basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul țării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia. Acești tineri evrei au fost observați de refugiații români că au o atitudine de veselie și satisfacție, ceea ce nu ar cadra cu situația celui ce își părăsește avutul, cît de modest. De asemeni, refugiații români afirmă a fi observat la acești tineri evrei că posedă valută forte, dolari și lire sterline, care nu ar putea fi justificată nici de ocupațiile și nici de veniturile lor normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, cînd nevoile și le-ar putea satisface prin lei. Considerînd și faptul că, actualmente, mișcarea populației evreiești basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menționate formulează presupunerea că acești tineri basarabeni au de îndeplinit în țara noastră misiuni contra ordinei publice și siguranței Statului.

1. EVREII DIN RESTUL ȚĂRII

Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în totalitatea cercurilor evreiești. Părăsind teama și atitudinea de rezervă manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naționalist luate în cadrul noii organizații politice de Stat, aceste cercuri au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi și în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfășurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa țării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei și a tot ce este românesc și în același timp o vie simpatie pentru acțiunea Sovietelor, precum și atitudini sfidătoare adoptate față de cetățenii români.

Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimînd neîndoios brusca dar puțin justificata simpatie a evreilor față de comunism, Soviete și Armata Roșie. Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreiești, avînd aparate de radio-recepție s-au ascultat posturile emițătoare sovietice, neomițîndu-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea transmiteau „Internaționala”, care apoi a fost cu insistență îngînată de către ascultători. S-a încercat apoi răspîndirea discretă a fotografiilor lui Stalin și a celorlalți conducători sovietici, precum și confecționarea de steaguri roșii. Cu prilejul ultimelor examene, studenții evrei de la Politehnică au devenit provocatori față de colegii lor creștini. Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri colportate cu insistență în toate straturile sociale, după care se încerca să se arate că acțiunea Sovietelor nu este limitată și că, în scurt timp, Armata Roșie, depășind limitele indicate, va ocupa diverse regiuni din țară. In acest sens, evreii cunoscuți ca avînd legături cu mișcarea comunistă, discută că tendința reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluția în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt pregătite dinainte și unde se așteptau numai prilejurile.

Ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei – discută cercurile comuniștilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmărește cu perseverență să exploateze orice eveniment și prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităților să creeze o stare generalizată de nemulțumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenție a armatelor roșii în țara noastră, care să sprijine și să fie paralelă cu declanșarea revoluției comuniste în România. Ca și la București, în provincie și îndeosebi la Timișoara, populația evreiască locală, la aflarea vestei, și-a manifestat satisfacția prin aceleași gesturi și manifestări. După râspîndirea însă în opinia publică a știrilor privind jaful și acțiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile semite din Capitală și provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări față de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia și Bucovina.

Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia și Bucovina, conducătorii evreimii, în frunte cu Dr. Filderman și Șef Rabinul Alexandru Safran au recomandat expres  coreligionarilor lor, prin intermediul comunităților, să se abtină de la orice manifestare ce ar putea crea incidente cu populația românească. S-a insistat în acest sens asupra necesității ca evreii să se abțină în timpul liber de a circula pe străzi și, stînd în case, să evite orice contact cu populația autohtonă. Urmînd sfaturile primite, evreii s-au menținut (reținut -n.m.) în ultimele două zile de la orice manifestatii publice, luînd în același timp măsuri pentru a evita sau a reduce din efectele unor eventuale devastări. In acest sens, evreii, atît cei din Capitală, cît și cei din provincie, s-au retras din timp în cadrul cercurilor lor, negustorii și-au închis magazinele, stingînd luminile și trăgînd obloanele, iar diversele instituții și-au întărit paza prin posturi de alarmă și grupe de tineri sioniști.

Răspîndindu-se știrea că autoritățile române ar studia modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari din Basarabia și Bucovina, aflați în alte provincii, în vederea expedierii lor în localitățile de origină, cei vizați și-au făcut pregătirile de plecare, lichidîndu-și în grabă întreprinderile, și, în numeroase cazuri, părăsind singuri localitățile unde își aveau sediul pentru a se duce în provinciile ocupate. Teama de eventuale represiuni, precum și propaganda, întreprinsă de evreii basarabeni de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rindurile evreilor apartinînd micii burghezii, un pronunțat curent de emigrare în provinciile ocupate. Această acțiune își găsește în plus aprobarea unora dintre cercurile conducătoare evreiești în frunte cu Dr.Filderman, Șef Rabinul Dr. Safran și scriitorul Horia Carp, care întrevăd astfel posibilitatea descongestionării teritoriului țării noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă, într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel putin temporară a problemei evreiești din România.

În schimb se constată opoziția manifestată de către cercurile evreiești sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina. Deși cuprinși de panică, o bună parte de evrei continuă să păstreze, fără a-și exterioriza însă prea mult sentimentele, o atitudine ostilă țării noastre, manifestată îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a actualei situații a țării noastre, precum și în viata economică, printr-o categorică abținere de la îndeplinirea oricăror operațiuni comerciale și de credit. In afară de acestea, se constată că evreii au refuzat în ultimele zile de a-și achita obligațiunile ce au față de fisc, încercînd prin aceasta să creeze dificultăți Statului după sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza. Excepție făcînd de la atitudinea generală manifestată de evrei în actualele împrejurări, membrii cercului „Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului, nr. 15, critică cu asprime acțiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor în Basarabia și sînt deciși să participe cu maximum de mijloace la acțiunea de ajutorare a refugiaților. Explicația acestei atitudini constă în aceea că membru acestui cerc sînt în majoritate bine situați materialicește și în totalitatea lor se recrutează dintre evreii refugiați în U.R.S.S. care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolșevic în acest stat.

III .TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE

Acțiunea trupelor sovietice în Basarabia și Bucovina a avut ca urmare o emigrare a numeroși evrei basarabeni din Capitală către aceste provincii. Se constată că totalitatea celor ce pregătesc plecarea din Capitală se recrutează din meseriași, mici comercianți, misiti și unii studenți, lipsiți în general de o situație materială mai bună. De asemeni, încearcă să părăsească țara și o serie de liber profesioniști, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluși de la exercitarea profesiunilor lor din diverse motive sau care au fost decăzuți din drepturile de cetățenie. Motivul care îi determină pe acești evrei să părăsească țara noastră îl constituie în majoritatea cazurilor credința abil susținută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuși să-și creeze situații mai înfloritoare decît cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite.

Tendința de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în parte combătută de către evreii originari din Vechiul Regat, ca și de cei bine situați materialicește, care speră încă într-o ameliorare a situației lor în țara noastră. În general, cadența trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10 000 persoane pe zi. Printre cei cari și-au manifestat intenția de a trece în Basarabia sînt și următorii: Zimcenko – București, Cal. Moșilor 130 (la general medic Marosin); S. Fomagi – Galați, str. Egalității 11; Horovici – Galati, str. Pas. Mercur (la lunius Jean). De asemenea Kratzman Raia, dactilografă la biroul de presă Luvru din Capitală, reprezentantul sovietic din țara noastră al publicatiunilor, domiciliată în București, str. Poenaru Bordea 18, și-a manifestat intenția de a pleca la Cetatea Albă, unde își are părinții. De la Biroul Luvru a mai plecat în Basarabia, de unde este originară, și funcționara Steinberg D. Fania. (După toate probabilitățile, această lista cuprinde persoane aflate sub contract informativ cu Biroul 2, de aceea sînt nominalizate)

Printre cei cari au trecut în Basarabia este fostul senator evreu din Tighina Moise Zipstein, care în ultimul timp domicilia în Capitală, unde conducea o tipografie. De asemenea, se înregistrează plecarea din București spre Basarabia și Bucovina a unui număr de 70-80 studenți evrei de la Căminul Studenților Evrei Schuller din Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă. Este de relevat că față de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună parte și peste aproape tot cuprinsul țării se recrutează din evrei basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul ca membrii care, fără autorizația conducerii partidului, vor părăsi localitățile unde au însărcinări, vor fi socotiți trădători” (Sursa: Arh. MAPN, fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr.155, f 162-172 – paginile 119 – 129 din volum).

Acest document important este completat și confirmat de unele documente găsite în Arhivele Speciale de la Moscova de o echipă de istorici români.

Alte mărturii:

Raportul contrainformativ nr. l 764 al locotenent-colonelu-lui Ion Palade, expediat la 30 iunie 1940 Secției aIl-a a Marelui Stat Major:

„1. Orașul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineața zilei.

2. Batalionul 2/Regimentul 39 infanterie a fost dezarmat în gara Bălți de trupe sovietice, în ziua de 29. VI.Soldațiievrei și basarabeni opriți. Unii ofițeri degradați. Maiorul Voicescu Constantin, comandantul Batalionului, prins de ruși în împrejurări necunoscute. Populația evreiască a ajutat la dezarmare.
3. Întreg personalul C.F.R. din stația Drochia (exclusiv) și Bălți a derutat trupele din trenuri colportînd știri false  despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Șeful gării Bălți, Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofițerilor, fiind inexistent.
   4. Evreii din Soroca înarmați au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R., împiedicînd evacuarea funcționarilor și a familiilor militarilor.
4. La Soroca a fost împușcat comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea, administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.R. Căpitanul Buruiană s-a spînzurat.
5. Comitetul terorist din Soroca este format din avocații Flecsor și Pisarevschi, Brazuli etc.
6. Nu s-a reluat circulația între Pîrlita și Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
7. Înainte de retragerea trupelor din Bălți numeroase avioane făceau evoluții lansînd manifeste și foi din ziarul «Libertatea» cu conținut comunist
8. Ciocniri între populația evreiască și refugiați și trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopții; sînt și victime. Au fost reținuți de ruși șeful stației C.F.R., șeful gării Ungheni etc., precum și ofițeri.
9. În gara Iași se găsesc mulți evrei care vor să se refugieze în Basarabia.
10. în orașul Iași populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulțumește și îngrijorează populația românească, care vede o agravare a situației în viitor. Pentru menținerea ordinii este necesar a se da în Iași o trupă activă, întrucît elemente aflate la P.S. (partea sedentară) nu sînt în măsură a face față nevoilor. Pînă în prezent nu s-au luat măsurile dictate de starea de mobilizare în ceea ce privește paza orașului. Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranță urgente.

Șeful Biroului Statistic Militar Iași
(ss) Lt. col. I. Palade”

(Sursa:  Gheorghe Buzatu, Așa a început holocaustul împotriva poporului român, București, Majadahonda, 1995, p. 31 – pagina 129 -131 în volum)

Telegrama nr. l 767 din 30 iunie 1940, orele 21.30, a aceluiași Ion Palade către Marele Stat Major și care,suplimentar la cele raportate în aceeași zi prin nr. l 759 și l 764, adăuga:„ […]

3) Populația evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinînd pe unii din ei, furînd tezaurul instituțiilor statului etc. și dedîndu-se la cele mai neașteptate nereguli, unii funcționari basarabeni avînd o atitudine asemănătoare. Astfel, în afară de cele raportate: s-a atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furîndu-se circa 157 milioane lei și asasinîndu-se administratorul financiar. Ofițerul ce-l întovărășea și un subofițer, cei neasasinați, au fost degradați și batjocoriți. Avocatul Michael Flecsor din Soroca, conducînd bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria, unde au făcut percheziții. Tot el a asasinat în fața statuii Generalului Poetaș pe avocatul Murata și Eustatie Gabriel. La Prefectura de județ în asistența trupelor sovietice au luat cuvîntul instituitorul Gh. Lupașcu, fost prefect, deputat și membru în Sfatul orășenesc F.R.N. Asemenea, Petre Sfecla, președintele F.R.N. din Soroca, împreună cu instituitorii Anop Alexandru și Cutubar Ion, au ieșit cu drapelul roșu în întîmpinarea trupelor roșii, arborînd un steag sovietic la casa corpului didactic. Petre Hritzcu, fost președinte F.R.N., Alex. Anop, inspector școlar, și Toader Rusnac, secretar F.R.N., nu au voit să se refugieze. Impiegații de mișcare din stația Lipnic au primit trupele sovietice cu drapele roșii. Evreii din Chișinău au arborat drapele roșii, manifestînd pe stradă și barînd străzile spre gară pentru a nu permitere fugierea funcționarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituțiunilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin și Stol au fost executați de evrei în strada. 4) Populația refugiată din Basarabia manifestă o adîncă deznădejde pentru pierderea unor membri de familie și a avutului lor; mai există refugiați năcăjiți […] (Sursa: Ibidem, pagina 33 – în volum, paginile 131-132).

Acest document pune în evidență și adeziunea unor români la invazia sovietică, dar prezența lor în aceste situații este episodică. Trebuie totuși remarcat că au existat destui români -numiți în documentele epocii „renegați” -care aderaseră la comunism din diferite motive și au fost parte a agresiunii. Fie că erau din rindul celor „pedepsiți” în Basarabia, fie că au îmbrățișat din convingere ideile comuniste, acești români au fost la fel de violenți ca și bandele organizate de evrei. In unele localități din Basarabia și nordul Bucovinei, bande înarmate de evrei au comis crime împotriva militarilor și funcționarilor români, unele cazuri luînd aspecte bestiale.

„În Cernăuți, astfel de elemente au împușcat preotul bisericii catolice și cîțiva gardieni de la penitenciar. Tot aici «un grup de evrei între 15 și 16 ani – după cum mărturisea mai tîrziu un martor ocular al tragicelor evenimente, Minai Podleșiu din comuna Carapciu, județul Storojineț – au comis acte de barbarie, dezarmînd pe soldații români, pe ofițeri și pe polițist, înfingînd baionetele asupra lor», în Soroca bande comunisto-evreiești conduse de avocatul Michael Flexer, după ce au ocupat clădirea primăriei și a poliției, au asasinat în fața statuii generalului Poetaș pe comisarul Murata și ajutorul său Eustatiu Gabriel.”(Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit. p.56 – asupra acestei informații există dubii întemeiate – în volum pagina 133);

Într-un raport informativ al Secției a II-a din 7 iulie 1940, întocmit pe baza concentrării informațiilor de la trupe și refugiați la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei: „La Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și aruncîndu-i afară pe geamuri”. (Sursa: Arh. MAp.N., fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina 133);

În raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată se preciza:, Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice și cu bande jidănești. In regiunea Călărași, jud. Lâpușna. Am pierderi în ofițeri, subofițeri, trupă și mult material” (Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit , p.60 – în volum la pagina 133);

Ciocniri între trupele române și populația evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc șila Ungheni, soldate cu morți și răniți. (Sursa: Ibidem, p.61  – în volum la pagina 134).

„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4-a și a 3-a române au dezertat cu armamentul și muniția din dotare. Ulterior, aceștia au fost organizați în bande înarmate și au acționat împotriva fostelor unități.” ( Sursa: Ibidem – în volum la pagina 134). Informația este importantă pentru „cazul Dorohoi” – n. AM Stoenescu.

„Un alt soldat român bolnav, transportat într-o căruță, a fost împușcat, după relatarea unui martor ocular:

«Lăsați-ne măcar o căruță să ducă pe acest bolnav că nu poate merge. O luați după ce-i trece criza, îl prind frigurile», au cerut ofițerii regimentului (25 inf.) civililor care-i agresau, care au răspuns: «A bolnav! Nu trebuie bolnav» și într-o clipă cîteva gloanțe sfarmă țeasta nefericitului soldat,” (Sursa: Ibidem, p.66  – în volum la pagina 134);

 „Legiunea de jandarmi Cernăuți, care a fost evacuată la Rădăuți, are următoarele pierderi: plutonierul lacob, șeful postului jandarmi Bărâuți – Cernăuți, omorît de evrei; 10 jandarmi militari în termen dispăruți; Legiunea jandarmi Rădăuți, din care au fost evacuate 9 posturi din secțiile Seletin și Vicov la Dornești, are următoarele pierderi: șeful postului lablonița, mort în luptele cu evreii comuniști.”( Sursa: Ibidem, p.72  – în volum la pagina 135);

Pentru a nu insista asupra unui lung șir de atrocități comise împotriva armatei române, mă rezum să furnizez cifrele statisticii întocmite de Marele Stat Major la 6 iulie 1940 asupra pierderilor suferite de pe urma evacuării:„uciși, răniți și dați dispăruți 356 de cadre și 42 876 soldați și gradați”. (Sursa: Arh. MAPN, fond Cabinetul ministrului, dosar nr. 1447, f.195 – în volum, pagina 135.)