„Blestemul COVID-ului”. Revolta unui preot la moartea unui copil plimbat între spitale

Tragedia unui copil de numai doi ani, care a căzut în piscină apoi a fost plimbat între spitale din cauza pandemiei, l-a revoltat pe preotul Radu Preda.

Acesta a criticat dur protocoalele care îngreunează acordarea asistenței medicale urgențelor non-COVID, spunând că „România trăiește într-o buclă din care nu are puterea să se smulgă”.

„O predică imposibil de rostit!

Ce să spui la moartea unui pui de om? Cum să liniștești familia, părinții, frații și surorile lui? Dar pe bunic cum să îl consolezi? A murit ieri, la București, după o (iarăși) criminală plimbare de la un spital la altul, un băiețel de doi ani care, din neatenția celor din jur, a căzut în piscina casei și s-a înnecat. L-au resuscitat ai lui, fratele mai mare, brav, i-a aplicat masajul cardiac, mama, doctoriță, la fel. Micul lui organism a luptat aproape cinci ore.

Ambulanța a sosit după jumătate de oră, între timp, pacientul era deja la un spital din Capitală care l-a trimis la altul. Blestemul COVID-ului, dacă nu îl ai. Fără el, mori ca prostul. Dacă îl ai, moartea ta este consemnată într-o statistică, aproximativă, dar necesară pentru a face achiziții directe, fără licitații, pentru a menține la guvernare un partid fără majoritate parlamentară, pentru a amâna alegeri, pentru a face tot felul de nefăcute.

De la tragedia unei familii ajungi să vezi tragedia unei țări conduse de scelerați, de impostori și de trădători. Viitorul acestui pui de om, pe care l-am ținut și eu în brațe, nu mai contează pentru cei care înghit pe nemestecate, gârâind, halca pradei prezentului. Funcții, mandate, aranjamente, târguri, complicități, înrolări ideologice, din mers, pseudo-programe de țară, mândrii fără acoperire și cedări rușinoase. Nu sunt pesimist, dar nivelul la care a coborât țesutul nostru social și instituțional reprezintă o reală, masivă, amenințare.

Printre comentariile alarmiste, știrile catastrofice, comentariile sarcastice, declarațiile stupide, textele legislative aiuritoare, deciziile incoerente etc – printre ele se consumă viața unor oameni care, la ananghie, nu sunt nici protejați, nici apărați, nici încurajați. Că ai o urgență, o afacere onestă sau o inițiativă, ești amânat, îndrumat către alții care, la rândul lor, nu sunt responsabili, care te trimit de unde ai plecat. România trăește într-o buclă din care nu are puterea să se smulgă. Cu prețul că, iată, la firul ierbii, ceea ce ar fi putut rămâne un accident s-a transformat, rapid, într-o tragedie.

Dumnezeu să îl primească pe îngerul lui pământean, pe Cristian, cu brațele deschise, iar pe noi să ne lumineze, să ne întărească, să ne insufle puterea de a ne vindeca trupește și sufletește. Amin! (cu lacrimi)”, a scris părintele pe pagina sa de Facebook.