Bombardarea spitalului creștin din Gaza – picătura care a umplut paharul

În timp ce-n Orientul Mijlociu am avut parte de cel mai mizerabil eveniment, în China Forumul BRI arată o altă lume, orientată către cooperare și pace. Iar aici nu avem de-a face cu vreun slogan infect, ci de o inițiativă de dezvoltare multi-regională care încearcă să înlocuiască sunetul ascuțit al armelor cu tactul proceselor industriale, al dezvoltării infrastructurii și, în general, al unei noi abordări a cooperării dintre țări. O să tratez pentru început ceea ce de întâmplă în Israel pentru ca mai apoi să tragem concluziile care se impun.

Bombardarea spitalului al-Ahli din Gaza este picătura care a umplut paharul și nu doar în lumea arabă, ținând cont că acel spital era creștin. Israelienii au reușit să-i facă pe absolut toți oamenii să se întrebe ce-i în capul autorităților de acolo. Fără doar și poate avem de-a face cu o crimă de război oribilă, care se adaugă multor alte crime de război săvârșite în timpul bombardamentelor din Gaza. Cred că nici cel mai prost consilier n-ar fi putut recomanda o asemenea acțiune, astfel încât acum Israelul se află în mijlocul unor probleme majore.

Toate capitalele din Orientul Mijlociu au fost luate prin surprindere de mulțimile ieșite pe străzi în număr imens pentru a protesta împotriva a ceea ce se petrece acolo. Astfel, liderii țărilor respective sunt legați de mâini și de picioare, neputând negocia nimic. Dacă până în urmă cu două zile se credea că liderii musulmani vor face un blat ascuns cu Israelul – intermediat de SUA – absolut totul s-a năruit acum. Văzând amploarea manifestațiilor din Amman – acolo unde regele e o figură populară, care joacă o carte mai degrabă pro-americană – înțelegi că s-a depășit o limită. Este și limpede de ce s-a anulat întâlnirea de la Amman, la care oricum nu ar mai fi participat nimeni. Iată motivul pentru care Biden va ajunge în Israel, o vizită strict formală, în care nu știu ce anume va propune.

Oricât de mult ar brava americanii, realitatea din teren ne spune că nici Israelul și nici SUA nu pot face față unei ofensive a Iranului. Chiar și arsenalul nuclear ar Israelului nu valorează mare lucru deoarece, pur și simplu, nu ar face altceva decât să sporească nervozitatea zonei. Și, ca să înțelegeți cât de întinși sunt nervii, vă voi mai spune că este pentru prima dată în istorie când se ridică steagul negru deasupra moscheii Reza din Iran!

Înțelegând abia acum ce a generat, Netaniahu încearcă să dea vina pe palestinieni pentru bombardarea spitalului. Este aberant! Adică până acum palestinienii n-au scăpat nicio rachetă, dar acum au dat-o fix pe spital? E penibil, înscriindu-se perfect în decorul în minciunilor în care trăiește Netaniahu și cu care lumea e deja obișnuită!

Însă nu doar în Orient sunt probleme. În Europa comunitatea musulmană fierbe. Forțele polițienești mențin un echilibru foarte sensibil, astfel încât oricând poate izbucni o răzmeriță generalizată.

Ecourile acțiunii însă nu rămân doar la nivelul străzii, ci și la nivel politic. Rusia și China au cerut o întrunire de urgență a Consiliului de Securitate al ONU. Desigur, nu pot fi surprize deoarece SUA are drept de veto, dar asta nu înseamnă că nu se înregistrează deteriorări de imagine. Tocmai cei care până acum inventau crime de război în Ucraina acoperă azi crime de război oribile, văzute de toată lumea aproape în direct.

Din punct de vedere tactic nu se pot face prea multe. Israelul e decis să șteargă de pe fața pământului Fâșia Gaza pentru a se extinde inclusiv acolo. De asemenea, în Cisiordania nu s-a predat controlul autorităților de acolo decât în proporție de doar 17%. Înălțimile Golan sunt, de asemenea, ocupate ilegal de Israel. E totuși prea mult, iar autoritățile evreiești nu vor să dea înapoi. E o capcană care poate avea ca efect ștergerea de pe fața pământului a Israelului.

Autoritățile militare israeliene trăiesc într-o bulă a invincibilității țării, uitând că echilibrul e instabil, iar datele problemei s-au schimbat. Nu voi fi în asentimentul multora, dar vă spun cât se poate de sincer că desființarea statului Israel poate crea consecințe geopolitice infinit mai mari decât înființarea sa. Le spun asta tuturor celor care se înfierbântă aducând argumente politice sau chiar teologice referitoare la Singura cale la care spre care trebuie îndreptați evreii este cea a împăcării istorice cu statele arabe. Nu e o altă cale și chiar ei probabil o intuiesc. Degeaba își etalează armele întrucât tehnologia evoluează, iar diferența dintre ei și ceilalți nu mai e atât de mare.

Soluția există și trebuie pusă rapid în aplicare. Formarea statului Palestinian, retragerea Israelului de pe pământurile ocupate și cedarea controlului autorităților palestiniene în toate teritoriile lor reprezintă pasul preliminar pe care trebuie să-l facă Israelul. Totul, la pachet cu demilitarizarea strictă a noului stat și cu un statut de neutralitate militară. Apoi trebuie mers pe calea împăcării istorice cu Iranul.

Nu se poate altfel! Iranul poate fi împăcat, dar pasul trebuie inițiat de Israel! Și, ca să fie treaba clară, SUA trebuie să dispară din peisaj. Absolut totul ar trebui inițiat de Israel.
Părerea mea e că, dacă evreii s-ar pune la masa tratativelor cu ceva mai multă modestie și fără să se bazeze pe „fratele cel mare” american, s-ar putea ajunge la o nouă epocă a Orientului Mijlociu.

În mod sigur se pot găsi soluții, dar pentru asta trebuie să renunțe la viziunea lor rasistă asupra arabilor. Nu e posibil ca un neam care se consideră „oprimatul istoriei” să ajungă să facă mizeriile pe care le face. Clipurile video cu soldații israelieni care urinează peste arabii morți nu sunt fake-uri, ci sunt rezultatul unei educații rasiste. De asemenea, pretenția Israelului că este „bastionul civilizației” în Orient e iar o mostră de judecată rasistă. Israelul ar trebui să-și amintească un lucru elementar: sunt singurul popor care și-a pierdut țara și căruia comunitatea internațională i-a returnat teritoriul după aproape 2000 de ani, timp în care acolo erau cu totul alte realități! Indienii americani n-au avut norocul ăsta!

Din păcate s-au împărțit apele, iar necesitatea unei rezolvări e mai mare ca niciodată. Nu m-aș lăsa pe-o ureche știind că Turcia, Iranul și Arabia Saudită sunt dușmani în același timp. Și nici nu m-aș sprijini pe SUA care, se vede clar, e într-un picaj liber și, prin implicarea în zonă, nu fac decât să-i accelereze picajul.

Cam atât pot spune despre nebunia de acolo. Dacă însă ne vom uita la celălalt capăt al lumii, în China, vom vedea o imagine total opusă. O întrunire fastuoasă în care viorile principale sunt Xi și Putin, având ca scop o nouă abordare a relațiilor internaționale. Se vede limpede cum China își reclădește piețele pe bazele proiectului BRI. Nu sunt frenetic, dar problemele care se pun acolo sunt strict economice. Nu arte nimeni treabă cu export de modele de societate sau cu alte tembelisme precum în aripa vestică. Priviți cu atenție spre ambii poli de gravitație ai planetei și veți înțelege că ceea ce se întâmplă în Israel și Ucraina ține de trecut în timp ce ceea ce se întâmplă la Beijing ține strict de viitor!

„Lumina vine de la răsărit” – spuneau comuniștii în timp ce decapitau elitele Estului postbelic. De aceea nimeni nu mai crede că poate veni ceva bun de la răsărit. Ideea e că acum, lumina chiar de-acolo vine, în timp ce Occidentul Colectiv ne propune doar întunericul războiului ca unică variantă a peticirii defectelor sale structurale.

Dan Diaconu