Când ar fi trebuit să înceapă al III-lea Război Mondial: Operaţiunea „Inimaginabil”

Data propusă pentru declanşarea operaţiunii: 1 iulie 1945. Presupunea un atac surpriză la care să ia parte 47 de divizii britanice şi americane în zona Dresda, lovind în plin linii sovietice.

Forţa militară occidentală ar fi implicat aproape jumătate din cele 100 de divizii existente (2.500.000 de oameni) din unităţile americane, britanice şi canadiene disponibile. Mai trebuiau să ia parte şi unităţi poloneze şi să fie folosite şi componente din trupele germane luate prizoniere sau încercuite (aproximativ 100.000 de oameni).

«Operaţiunea Inimaginabil (Operation Unthinkable) a fost numele codificat a două planuri legate de un conflict între aliaţii occidentali şi Uniunea Sovietică. Ambele au fost ordonate de către prim-ministrul britanic Winston Churchill în 1945 şi dezvoltat de Hastings Lionel Ismay, şef de stat major al Forţelor Armate Britanice, la sfârşitul războiului în Europa. Prima dintre cele două se baza pe un atac surpriză asupra forţelor sovietice staţionate în Germania, în scopul de a „impune voinţa aliaţilor occidentali” asupra sovieticilor şi de a-l forţa pe Stalin să-şi onoreze acordurile încheiate în ceea ce priveşte viitorul Europei Centrale. Atunci când şansele au fost judecate ca fiind „fanteziste”, planul iniţial a fost abandonat. Numele de cod a fost folosit în schimb pentru un scenariu defensiv, în care britanicii se apărau împotriva unei înaintări sovietice spre Marea Nordului şi Oceanului Atlantic în urma retragerii forţelor americane de pe continent. Studiul a devenit primul plan de contingenţă al perioadei Războiului Rece pentru o confruntare cu Uniunea Sovietică. Ambele planuri au fost strict secrete la momentul creării lor, şi nu a fost publicate până în 1998».

Aşa începe prezentarea pe Wikipedia a unuia dintre cele mai ciudate proiecte militare care, pe fond, este o demonstraţie a faptului că, între puterile aliate, era departe să domnească încrederea reciprocă şi că, din punctul de vedere al lui Churchill, măsura extremă a invadării URSS era inevitabilă, continuare logică a victoriei asupra Germaniei. Având ca scop recuperarea, în primă instanţă, a Poloniei şi Europei de est.

Obiectivul politic, se spune în raport, este de a impune Rusiei voinţa SUA şi a Imperiului Britanic printr-un «război total». Raportul acesta (varianta integrală, cuprinzând şi notele marelui stat major, a fost complet declasificată extrem de târziu, doar în octombrie 2004) este intitulat absolut sugestiv «Rusia, ameninţare la adresa civilizaţiei occidentale»

Pe 10 iunie 1945, ca răspuns la o cerere expresă făcută de Churchill, a fost redactat un al doilea raport, privind “măsurile care ar fi necesare pentru asigurarea apărării Insulelor Britanice în cazul unui război cu Rusia în viitorul apropiat”. Deoarece forţele americane erau relocate în zona Pacific pentru ceea ce urma să fie o eventuală invazie a Japoniei, Churchill era îngrijorat că reducerea forţelor militare de sprijin ar putea crea un avantaj enorm în favoarea sovieticilor, deschizându-le posibilitatea de a trece la acţiuni decisive împotriva vestului Europei.

„Pe 8 iunie 1945, şefii de stat major i-au prezentat lui Churchill concluziile finale asupra operaţiunii INIMAGINABIL. Din fericire, deciseseră că, din cauza superiorităţii reale pe care o deţinea Armata Roşie, un atac aliat scurt şi intens asupra Poloniei nu va avea şanse de reuşită şi că singurul rezultat va fi intrarea într-un război total. Dacă Aliaţii ar intra în URSS şi ar veni iarna, Statele Unite vor renunţa şi s-ar prăbuşi tot frontul alianţei occidentale. În acealaşi timp cu planificările militare, în UK au loc alegeri. Chiar dacă se ţin pe 5 iulie, deoarece trebuie numărate toate voturile soldaţilor aflaţi în Extremul Orient, rezultatele nu vor fi anunţate decât 3 săptămâni mai târziu. Între timp, Churchill era frământat în continuare de ameninţarea reprezentată de Stalin şi spune şefilor săi de stat-major: ”dacă nu-i putem ataca pe ruşi, ce se va întâmpla dacă Armata Roşie trece dincolo de Berlin, cucereşte Olanda şi Franţa şi se decide să atace Marea Britanie?”…

Planificatorii britanici au calculat că, în cazul în care Armata Roşie ocupa Europa Occidentală, nu va tenta o debarcare, ci vor folosi tehnologia rachetelor germane pentru a-şi degaja drumul prin bombardamente. Fiindcă deja capturaseră un mare număr de oameni de ştiinţă implicaţi în programele V2, cuceriseră prima locaţie de teste de rachete V2 de la Wizna (Polonia) şi, credeau planificatorii britanici, urmau să fie în stare să trimită, în doar câteva luni, salve de rachete V2 (foto) trase dn Olanda înspre UK…” – scria Jonathan Walker, membru al comisiei britanice pentru istorie militară, autorul unei cărţi de referinţă pe subiectul operaţiunii la care visa Churchill.

Erau însă justificate temerile privind intrarea iminentă într-un război total? Răspunsul nu-l dă această hartă cu aşezarea trupelor la data de 10 mai 1945…

Per total, în acel moment, planul a fost catalogat drept “fantezist”, dar discuţia nu a fost niodată totalmente închisă, reluată fiind pe tot parcursul perioadei Războiului Rece.

Revin oare acum elemente similare care să justifice îngrijorări profunde? Mai este oare valabilă evaluarea de atunci a planificatorilor militari cum că, aşa cum se spunea în Raport, “în ipoteza unui conflict era foarte probabil că sovieticii vor ocupa rapid Norvegia, Grecia şi Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele pentru a controla accesul la Marea Neagră, pentru a face posibilă ieşirea flotei sovietice din Marea Neagră, dar pe de altă parte făcea imposibilă un atac naval direct împotriva URSS-ului. În plus, Irakul şi Iranul având capacităţi slabe de apărare, ar fi fost logic să urmeze o mişcare rusă către zonele petrolifere. Erau puse în pericol Egiptul şi India, chiar dacă britanicii se îndoiau de succesul unui atac împotriva Indiei. În Extremul Orient o alianţă ruso-japoneză ar fi permis Imperiului Soarelui Răsare să iasă de sub presiunea americană şi reia ofensiva în China continentală. Se considera că majoritatea a luptelor decisive ar fi avut loc în Europa Centrală».(sursa Wikipedia).

Din nefericire, raţionamentul confruntării este neschimbat şi poate fi recitit ca atare şi în 2021.

Dar există, măcar cu acest semnal să încheiem relatarea unei pagini de istorie care ne-ar fi putut trimite în dezastru total, iată şi un semnal de normalite: după 75 de ani, armata britanică a predat Germaniei ultima sa bază de pe teritoriul acestei ţări Catterick Barracks.

Cu oarece nostalgie, în momentul predării bazei, lt.col. Tony Maw, remarca faptul că «eu cred, nu numai în cazul meu, ci al forţelor britanice per ansamblu, ziua de azi înseamnă sfârşitul unei ere». Se referă doar la faptul că UK are, de acum înainte, doar statutul de «ţară terţă» în raport cu Uniunea Europeană sau părerea de rău se leagă de o posibilă devzoltare de forţe şi baze europene fără prezenţa UK? Poate toate laolaltă, odată cu constatul că Europa iese de-abia acum, foarte greu, cu costuri umane, economice, militare, sociale enorme, din logica cedării către Rusia, de către Churchill personal, a zonei centrale şi de est a continentului nostru intrat apoi în zodia comunismului de jumătate de secol. Planul Operaţiunii INIMAGINABIL era o ficţiune fără niciun fel de şanse. Dar partea noastră de Europă a trebui să trăiască cu urmările procentajelor în zone de influenţă contrasemnate de Stalin şi Churchill, în deplin acord prietenesc, pe 9 octombrie 1944, la Moscova, schiţă criminală de împărţire a lumii consfinţită mai apoi la Yalta. Le mai ţineţi minte ? Procentaj de influenţă 50%/50% Aliaţi-Rusia în Ungaria şi Iugoslavia, România 10%-90%, Bulgaria 25%/75%, Grecia 90%/10% . O singură ţară nu era pomenită pe listă, ciudat, chiar Polonia. Dar povestea asta chiar merită o relatare separată.

S-a terminat Războiul Rece? Sigur, ni s-a spus, era evident acest lucru după căderea Cortinei de Fier. Dar mai crede cineva acest lucru? au trecut doar 75 de ani şi omenirea parcă e gata să o ia de la capăt.