Cartierul general al mafiei romanesti!

Neîndoielnic, am ajuns cu adevărat într-o criză teribil de ameninţătoare pe termen lung, dar aleşii sînt orbi şi surzi la strigătul norodului. O soluţie imediată, de ajutor poporului să iasă din impas, ar fi ca membrii Guvernului să-şi dea demisia toţi odată. Deşi în mod clar, legea este unică pentru toată lumea din România şi nu există preţuri mai mici sau preţuri favorizante pentru parlamentari, aceştia au mai bifat o victorie: medicamente mai ieftine pentru ei, săracii!

Cum politica lor înseamnă  frăţie de sînge cu afacerile pe bani publici, era normal ca documentul cheie al afacerii R.M.G.C. să dispară din dosarul de crimă organizată, în care sînt complici foşti şi actuali demnitari ai statului, despre care serviciile secrete româneşti nu aveau cum să nu ştie. Să  fi adormit anesteziate în papucii statului în urma unui ordin expres? Sau poate că au informat, dar cărţile fiind făcute, informaţiile au luat cale maşinilor de tocat documente. Cînd paginile rupte şi dosite vor fi lipite la loc, dacă nu s-au volatilizat aşa cum s-a întîmplat cu atîtea dosare ale infractorilor de stat, începînd cu „Dosarul Baloteşti”, multe capete vor cădea. Mihail Ianăş, fost preşedinte al A.N.R.M. în anii 1997-2000, a susţinut în faţa Comisiei Roşia Montană că, scrisoarea în original, prin care fostul ministru al Industriilor Radu Bercovici a solicitat transferul licenţei de explorare de la Minvest Deva către Gabriel Resources, ar fi dispărut. Cineva implicat în măgărie a sustras scrisoarea originală. Clar, un fapt penal. Cum, de altfel, fapt penal este şi acordarea licenţei de exploatare fără a fi existat autorizaţia obligatorie de mediu. Acest prezumtiv dosar penal ar viza un alt grup criminal organizat, în fruntea căruia s-ar afla un lider P.D.L, fost membru al mai multor guverne.

Cercetările în cazul Berceanu s-ar putea extinde pînă hăt, departe în Insula Barbados unde, într-un offshore, un misterios demnitar român deţine douăzeci la sută din acţiunile unei corporaţii menită să exploateze zăcământul de aur de la Roşia Poieni – caz aflat în oglindă – mai puţin în ceea ce priveşte publicitatea – cu Roşia Montană. Aşadar, avem de-a face cu „o scrisoare pierdută”, nu de Ion Luca Caragiale, ci, dinadins. Se cunoaşte prea bine că Berceanu-Bercovici a mai fost implicat în vînzarea de secrete de stat, şi în subminarea economiei naţionale – reamintind în speţă „scurgerea” către un alt stat a prototipului avionului de vînătoare IAR 109 SWIFT. Vînzătorul de date nu a fost judecat pentru faptele comise şi, sine die, n-a primit nicio pedeapsă, altfel s-ar fi supărat cumpărătorii, foarte uşor lezabili. Ei, din discreţie, interlopii aceştia cu funcţii în stat şi-au schimbat doar numele, ca să dea bine în concursul de furat. Împrumuturile făcute în numele românilor sînt la ei în conturi.

Şi tot la capitolul hoţi celebri contemporani cu noi, cuscrul preşedintelui statului român,  turnat de mai mulţi funcţionari bancari la care apela direct pentru a-şi susţine firmele partenere, a fost audiat de procurorii D.I.I.C.O.T. în dosarul creditelor cu acte false, în care prejudiciul este de 81 de milioane de euro. Bebe Ionescu recomanda firme „de încredere” care luau credite şi apoi nu mai plăteau ratele. Unul dintre inculpaţi susţine că Bebe Ionescu încasa şi el o parte din banii contractaţi drept credit de la bănci. Tot el garanta şi pentru firmele care luau credite cu acte false. În total, gruparea a cîştigat 81 de milioane de euro din această afacere ilegală. Audiat de D.I.I.C.O.T, este menţionat doar ca martor în dosar, deşi unul dintre inculpaţi susţine că o parte din bani ajungeau la el.

În aceste vremuri de restrişte, cînd politicienii autohtoni sînt marionete mînjite ale unor grupări mafiote din alte state, românul trudeşte ca un sclav şi nu numai că primeşte lefuri din ce în ce mai mici, dar munceşte doar ca să plătească taxe, biruri şi, din nimicul ce-i rămîne, să mănînce. De îmbrăcat… mai puţin, ca să nu-l incomodeze la jug. Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, din venitul de 897 de lei, în medie, pentru fiecare român, statul, administraţia publică şi privată, precum şi bugetele asigurărilor sociale, ia înapoi 89 la sută din cîştiguri, sub formă de impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe şi servicii. În aceste vremuri de jale socială, cînd  brînza e mai scumpă decît carnea, nucile noastre mai scumpe decît nuca de cocos, cînd avem centre de cercetare dar fără cercetători, cînd doar spunem bancuri despre politicienii corupţi pînă în măduva oaselor, în loc să-i punem după gratii, cînd pentru şpagă şi susţinere politică de la licurici, unii au donat practic resursele naţiunii străinilor, cînd avem aceleaşi mine, dar închise, aceleaşi sonde petroliere, dar cesionate pe un pol, aceleaşi grădiniţe, cămine şi şcoli, dar dărăpănate, cînd ne lăsăm conduşi precum vita la abator, cartierul general al mafiei româneşti şi-a întărit structura din palat în parlament, pînă la ultima spiţă a trăsurii politice. Şi n-au de gînd să părăsească scena. Citîndu-l pe şeful statului, nu vor ieşi decît „cu picioarele înainte”, dacă asta le e voia. Pînă una-alta, ca să stopăm corupţia şi să nu ajungem cerşetorii Europei, poate că avem nevoie de un nou Alimănescu şi de o „Echipă Fulger”. În locul netrebnicilor trebuie investiţi oameni integri şi competenţi. Apoi, om mai vedea!

Articol de Maria Diana POPESCU, ZiarulNatiunea.ro

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: