Cât de legală a fost alegerea Papei Francisc? Mafia cardinalilor progresiști, acuzată că a încălcat regulile pentru alegerea Suveanului Pontif

În primele fotografii făcute la Vatican pe 13 martie 2013, imediat după alegerea Papei Francisc, în dreapta noului suveran pontif apare un cardinal controversat.

Numele său este Godfried Danneels și are o reputație de mare reformator în cadrul Bisericii Catolice. De-a lungul timpului, declarațiile și acțiunile sale în ceea ce privește dreptul de avort, drepturile minorităților sexuale, mariajele gay și pornografia i-au șocat de multe ori pe credincioși.

Mai mult de atât, acest prinț al Bisericii care spune surâzător că păcatul său favorit este vanitatea, recunoaște că a fost membru în ceea ce el numește Mafia Sfântului Gallen. Ce este grupul de la Saint Gallen și ce rol a jucat el în alegerea papei? Pentru a înțelege lucrurile, e nevoie să ne întoarcem puțin în anii pontificatului regretatatului Ioan Paul al II-lea.

Deși în rândul credincioșilor Papa Ioan Paul al II-lea era considerat un sfânt, în Biserică avea mulți dușmani. Printre ei, Cardinalul Carlo Maria Martini care, supărat că papa nu susține dreptul femeilor la avort, cere demisia suveranului pontif. Mai mult, Martini și prietenul său Arhiepiscopul de St. Gallen, Ivo Furer, încearcă să-i adune pe toți cei nemulțumiți de conservatorul papă polonez.

Grupul nu are niciun fel de statut și nicio denumire. I se spune grupul de la Saint Gallen, după locul în care se țin reuniunile. De altfel, regulile acestor ședințe sunt foarte asemănătoare cu ale faimosului Grup Bilderberg- toată lumea se exprimă liber, nimeni nu ia notițe și nu face înregistrări video sau audio și toți membrii au datoria de a fi discreți.

E vorba de un simplu cerc de prieteni, declară Arhiepiscopul de Saint Gallen Ivo Furer. Un cerc destul de vast, se pare, dacă ne gândim că la aceste reuniuni tainice au participat de-a lungul anilor o sumedenie de reprezentanți ai clerului progresist, printre care Paul Vershuren, episcop de Helsinki, Jean Vilnet, arhiepiscop de Lille, Johann Weber, arhiepiscop de Graz-Seckau, Walter Kasper, episcop de Rottenbur- Stuttgart (mai târziu cardinal), Karl Lehmann, episcop de Mainz (mai târziu cardinal), Cardinalul Godfreied Danneels, Cormac Murphy-O’Connor, arhiepiscop de Westminster (mai târziu cardinal) și mulți alții.

Scopul acestor întâlniri, dintre care ultima se spune că ar fi avut loc în 2006, a fost în primă fază să pregătească un succesor mult mai liberal pentru Papa Ioan Paul al II-lea, mai precis să împiedice alegerea Cardinalului Ratzinger (cel care avea să devină Papa Benedict al XVI-lea).

Manevrele au eșuat însă în 2005 și grupul s-a dizolvat sau cel puțin așa susțin cei implicați. Adversarii reformiștilor spun însă că întâlnirile au fost reluate în 2011 pentru a forța abdicarea lui Benedict al XVI-lea. Care a fost participarea Mafiei de la Saint Gallen la renunțarea lui Benedict al XVI-lea de a-și duce pontificatul la bun sfârșit, e greu de spus.

Unii susțin, însă, că mesajul dat de Papa Benedict al XVI-lea pe 24 aprilie 2005 – „Rugați-vă pentru mine, ca să nu fug de teama lupilor”- e cât se poate de sugestiv. Ce e însă cert este că mafia de la Saint Gallen a vrut să-l facă Papă pe cardinalul argentinian Bergoglio, înainte de alegerea lui Benedict.

O recunoaște Arhiepiscopul de St. Gallen, Ivo Furer, care afirmă explicit că numele lui Jorge Mario Bergoglio a fost menționat în discuția grupului despre succesiunea iminentă a lui Ioan Paul al II-lea. După ce Benedict s-a retras sau, poate, a fost silit să se retragă, gurile rele spun că grupul de la Saint Gallen a înviat.

Nici oficial nu ducem lipsă de elemente care atestă exact acest lucru. Potrivit lui Austen Ivereigh, biograful oficial al lui Francisc și fostul asistent al Cardinalului Cormac Murphy-O’Connor, cu câteva zile înainte de conclavul de la 12 martie din Roma, Murphy-O’Connor a fost însărcinat de „mafia” Sf. Gallen să-l informeze pe vechiul său prieten Bergoglio despre un plan de a fi ales papă.

Mai mult, Murphy-O’Connor a primit, de asemenea, instrucțiuni să facă lobby-ul pentru Bergoglio printre omologii săi din America de Nord și să găsească o legătură pentru cardinalii din țările Commonwealth. „S-au asigurat mai întâi de acceptul lui Bergoglio”, scrie Austen Ivereigh.

„Întrebat dacă dorește, el a spus că, în această perioadă de criză pentru Biserică, niciun cardinal nu ar putea refuza dacă va fi întrebat. Murphy-O’Connor l-a avertizat cu bună știință să „fie atent” și că acum era rândul lui. Dacă într-adevăr așa stau lucrurile și Mafia de la Saint Gallen este cea care l-a făcut pe Bergoglio papă, multe lucruri se explică. Există însă și o mare problemă pentru Papa Francisc.

Constituția apostolică publicată de Papa Ioan Paul al II-lea sub numele Universi Dominici Gregis interzice orice manevre de culise pentru alegerea papei. „De asemenea, cardinalii electori se vor abține de la orice formă de pact, acord, promisiune sau alt fel de angajament de orice natură care i-ar putea obliga să dea sau să respingă votul pentru o persoană sau alta. Dacă s-a făcut acest lucru, chiar și sub jurământ, decretez că un astfel de angajament va fi nul și neavenit și că nimeni nu va fi obligat să-l respecte”.

Să însemne asta că alegerea ca papă a Cardinalului Bergoglio e lovită de nulitate, cum susțin cei mai mari adversari ai săi din Biserică?