Cat timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se incheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu

Redăm o conversație care a avut loc la comentarii la ultimul articol semnat Vasilică Militaru

Cat timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se incheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu

Alexandru Balcu: Chiar dacă informația oferită de către președintele Israelului nu e de neglijat, eu cred că discutăm despre o falsă problemă: cea a holocaustului.

Cât timp vom încerca doar să ne apărăm, spunând că “nu domle’, nu au pierit în holocaust (!) x+1 evrei, ci doar “x” evrei, facem jocul lor.

Ideea e de a pune în discuție noțiunea de holocaust și de a demonstra că nu a fost nici un holocaust. Dacă nu aducem în dezbatere ideea de cauză-efect, n-am făcut nimic. Și dacă am demonstra să zicem, cu acte și indubitabil că doar un singur evreu a fost ucis în România (să zicem că unui soldat român i s-a descărcat arma din greșeală), dar ne împăcăm cu afirmația “în România a fost un holocaust al evreilor, soldat cu uciderea unui evreu”, tot n-am făcut nimic.

Dacă la nivel oficial Elie Wiesel e considerat în continuare un martir/erou/luptător, etc, deși s-a dovedit clar că nu a fost decât un impostor, credeți că “haustologii” se vor împiedica de un număr? Nu-i interesează pe ei numărul, nu dau oricum doi bani pe viețile celor care au pierit atunci, indiferent de naționalitate sau etnie, pe ei îi interesează ca termenul și ideea de holocaust al evreilor să se perpetueze la nesfârșit, pentru a extorca de bani și a pune permanent o presiune psihologică asupra națiunilor pe care ei le acuză de “holocaust”. Așa și cu țara noastră – că se va numi muzeul holocaustului evreilor sau muzeul holocaustului evreului, tot va fi un scuipat pe obrazul nostru. Cât timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se încheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu.

Ucrainienii își justifică atrocitățile comise asupra unor oameni vinovați (comisarii evrei) sau nevinovați prin ideea de răzbunare pentru Holodomor. Nu ar trebui să aducem în discuție nici o fapta după 21 iunie 1941 fără să vorbim și despre ce se întâmplă în Basarbia din vara anului 1940 până atunci. Adevărul, dacă nu iese complet la iveală, sfârșește prin a fi înghițit de Minciuna oficială. Nadajudiesc că pe domnul Vasile Militaru, pe care altfel îl prețuiesc pentru lupta pentru Adevăr pe care o duce alături de alți camarazi, să nu îl supere comentariul meu. Așa văd eu lucrurile, aceasta este părerea mea. Doamne-ajută!

Vasilica Militaru:  Domnule Alexandru Balcu, vă respect opinia. Nu mă supăr. Am început să studiez aceste evenimente abia din luna februarie a anului 2021. Am citit pentru prima dată Raportul Final privind Holocaustul din România. Pentru că fac referire la niște evenimente definite deja “holocaustul din România”, folosesc acest termen pentru a fi înțeles. Nu mă interesează părerea celorlalți despre studiul meu, indiferent de tabăra care mă critică.

M-a intrigat contradicția dintre verdictul definitiv de “Raport Final” și datele victimelor, aproximate cu peste 35%, de comisia denumită pompos “internațională”. Așa am purces la documentare. Vom vedea rezultatul. Acestea sunt doar date preliminare. Pe de altă parte, nu am nici un interes să apăr imaginea lui Ion Antonescu, un român care a vărsat sânge românesc nevinovat. Peste 9.000 de legionari, inclusiv elevi de liceu, au fost arestați și condamnați de regimul antonescian. Am descoperit în arhive documente care atestă faptul că la Tg. Jiu, alături de evrei erau încarcerați și legionarii vânați de Antonescu. Omul era obsedat de anihilarea oricărei forme de rezistență. Cred numai în ceea ce studiez eu, pentru că am văzut multă minciună și falsificare în datele publicate. Este demersul meu și voi merge cu el până unde se poate. Public ceea ce descopăr pentru a rămâne în memoria internetului. Într-o zi, cineva poate va folosi toate aceste informații puse cap la cap.
Nu sunt judecătorul și nici apărătorul nimănui. Cu respect.

Alexandru Balcu: Mulțumesc pentru informații. Respect demersul dvs, așa cum v-am mai spus. Referitor la prigoana antonesciana împotriva legionarilor, e iarăși un punct în care se poticnesc falșii naționaliști: adică aceia care au un cult idolatru pentru Ion Antonescu, ignorând, fără să aibă habar sau chiar elogiind crimele regimului Antonescu împotriva legionarilor. M-a încântat să aud în predica părintelui Emanuel Ganciu la Sfânta Liturghie din ziua comemorării Sfinților Români evocarea acelei perioade, vorbind despre cruzimea regimului Antonescu față de legionari și de Sfinții care nu sunt oficial recunoscuți din cauză că au suferit și pătimit pentru Hristos ca membri ai Mișcării Legionare. Nu știu dacă la ora aceasta în România mai sunt preoți care le vorbesc enoriașilor, la Slujbele uzuale, despre martirii Mișcării legionare.

Sterie Ciumetti: Împreună cu colegii mei de redacție subscriem la punctul de vedere al lui Alexandru Balcu, respingem variantele de compromis, însă recunoaștem utilitatea demersurilor domnului Militaru, documente ce pot fi folosite de avocați, compilații de date care pot fi date mai departe, etc., de aceea îi publicăm textele. (Pentru domnul aiurel și alții care se întreabă, îi asigur că suntem pe aceeași lungime de undă, avem aceeași frustrare când îi vedem pe unii că urlă împotriva “regimului fascisto-sanitar”). Atunci când primim un articol pe care îl considerăm prea subversiv pentru cauza noastră, nu îl publicăm. Înțeleg că există, inclusiv în cazul acestei publicații, reflexul să ne întrebăm dacă X este vîndut/corupt/agent/infiltrat/SRI în situația în care discursul său nu este 100% bazat și roșu pastilat, dar publicăm textele în ideea în care se poate învața ceva din ele, pot folosi cuiva, au o oarecare utilitate pentru cauza pe care o susținem. Când Incorect Politic vă va cere nume și prenume, când vom condamna neironic gazarea jidanilor în camere de dușuri și ne vom cere scuze pentru toată activitatea “antisemită” din ultimii patru ani, atunci puteți intra la  bănuieli cum că am fi compromiși. Până atunci rămân rapoartele comisiei Elie Wiesel care confirm că deranjăm. Nu plănuiesc să mă opresc din activitate prea curând, după patru ani încă nu am obosit, ba din contră, m-am energizat. Apreciez viața și urmez conștient misiunea pe care o am, nu sunt deprimat, nu plănuiesc să mă sinucid. În caz că nu mai vedeți articole noi pe site, intrați cu o fereastră nouă privată (new incognito tab).

Sursa: Incorect Politic