Ce păţeau violatorii, răpitorii sau sodomiştii acum cinci secole: li se tăia nasul, erau decapitaţi şi arşi pe rug

În urmă cu cinci secole, violatorii, răpitorii şi sodomiştii erau pedepsiţi cu moartea. Unora li se tăia nasul, altora capul şi erau arşi în foc. Pedepsele erau crunte şi pentru bigamie. Bărbaţii cu două neveste erau plimbaţi dezbrăcaţi, prin târg şi bătuţi cu furcile de tors. Cei care şi satisfăceau dorinţele sexuale cu animale sfârşeau în foc, după ce li se tăia capul.

Pravila lui Matei Basarab este o culegere de legi tipărită în 1652 care stabileşte pedepsele de care erau pasibili infractorii şi cei care nu respectau dogmele bisericeşti în urmă cu 500 de ani, în era lui Matei Basarab. Cunoscută şi sub denumirea de ”Îndreptarea legii”, Pravila Mare de la 1652 stabilea pedepse crunte pentru hoţi, violatori, răpitori, sodomişti sau pentru bigamie sau preacurvie.

Răpitorii erau pedepsiţi cu moartea. ”Răpitori se cheamă aceia ce vor apuca de vor răpi muierea cuiva cea de cinste şi îşi vor râde de dânsa sau vreo fată cucoană, văduvă sau călugăriţă sau vreun copil, când vor lua pe fiecare cu de-a sila şi îi vor duce într-un loc unde le va fi voia de a se amesteca trupeşte”, stabilea documentul din vremea lui Matei Basarab. În cazul acestora, pedeapsa era moartea. Mai mult decât atât, cei care răpeau o femeie cinstită rămâneau fără avere. În situaţia în care femeia răpită era una măritată, bucatele răpitorului reveneau familiei acesteia. Dacă era vorba despre o călugăriţă, tot ce avea răpitorul urma să fie dat mănăstirii de unde provenea căşugăriţa.

De pedepse aveau parte nu numai cei care comiteau actul, ci şi complicii care îl sfătuiseră sau participaseră la răpire. ”Nu se va omorî numai răpitorul şi nu numai acesta îşi va pierde bucatele, ci şi aceia care l-au sfătuit să răpească sau l-au ajutat să înfăptuiască răpirea. Şi aceia se vor omorî şi îşi vor pierde bucatele”, mai spune vechiul document care stabilea legile în vremea lui Matei Basarab.

Pravila le dădea dreptul rudelor victimei să-l omoare pe răpitor, fără ca aceştia să fie ”certaţi”. ”Părinţii, fraţii, rudele, stăpânii muierii toţi aceştia pot să ucidă de tot pe răpitori şi să nu aibă niciunul nicio certare şi încă nu numai pe răpitori, ci şi pe soţiile lor şi pe complici, însă numai când îi vor găsi făcând acel lucru ce se zice când vor răpi şi nu altă dată”, mai stabilea Pravila.

Nu scăpau de pedeapă nici răpitorii care invocau faptul că furaseră femeia pentru a o lua de nevastă. Potrivit documentului, nunta între răpitor şi victimă nu era socotită ”bună” şi nu se admitea de legile bisericeşti. ”Certarea răpitorului este nu numai pentru femeile măritate. Ci şi pentru cei care răpesc muiere despărţită de bărbat, văduvă, roabă, fată de suflet, tot într-un chip şi cu o certare se va certa”, mai spune Pravila Mare.

În cazul în care răpitorul era rob sau slugă, acesta era ars pe rug:”Orice rob sau slugoi de va răpi vreo femeie acela nu se va certa numai cu moarte, ci încă-l vor şi arde în foc”. De moartea scăpau doar cei care răpeau femei rău-famate: ”Cel ce va răpi muiere curvă acela nu va fi certat nicicum”.

Pedofililor li se tăia nasul

”Cine va strica vreo copilă mai înainte până nu va ajunge la vârsta ei pre lege, aceluia să i se taie nasul şi jumătate din haine şi din bucatele lui să i se dea fetei pe care a stricat-o”, stabilea documentul. În cazul în care fata era mai mică de 12 ani, pedeapsa diferea. Bărbatul avea să fie ”canonit” la muncă grea vreme de 12 ani, nu avea drept de iertare şi împărtăşanie.

Bigamii, bătuţi în pielea goală

Pravila stabilea pedepse clare pentru bărbaţii care îşi luau două neveste şi pentru femeile care se căsătoreau cu doi bărbaţi. Bigamul era băgat la ocnă sau era purtat prin târg în pielea goală, călare pe măgar şi bătut cu două furci de tors. În plus bărbaţii rămâneau fără zestrea primită de la cele două femei. Bătute şi plimbate pe măgari prin târg în pielea goală erau şi femeile bigame. Bărbaţii căsătoriţi cu două femei erau socotiţi eretici: ”Cel ce se va cununa cu două muieri, amândouă vii, acela este preuspus a fi eretic”, stabilea Pravila.

Vinovate de adulterul bărbaţilor erau nevestele

Pravila de la 1652 stabilea clar cine se face vinovat de ruperea unei căsnicii în care femeiea nu voia să întreţină relaţii sexuale cu bărbatul, iar acesta din urmă sfârşea în braţele altei muieri. Vinovată era, după legile de acum 500 de ani, femeia care nu îşi onora obligaţiile conjugale. ”Care muiere va fi măritată şi se va socoti în viaţa ei să nu se culce cu dânsul, iar el se va duce şi va curvi la altă muiere sau la dobitoc sau într-un alt loc unde îi va părea, acel păcat şi acel canon nu este al bărbatului, ci al muierii”, se arată în documentul vechi de 500 de ani.

Cum era pedepsită sodomia

În urma cu cinci secole sodomia însemna, după Pravila de la 1652, împreunarea cu rudele de sânge (sânge amestecat), întreţinerea de relaţii sexuale cu dobitoace sau relaţiile homosexuale. Toate erau pedepsite cu moartea, însă nu orice fel de moarte. „Sodomleanii nu se ceartă numai cu moarte, ci şi după moarte trupurile lor se ard în foc”, stabilea documentul.

Tot sodomie era considerată întreţinerea relaţiilor sexuale ”în alt chip” între doi soţi. Şi în acest caz pedeapsa era tot moartea. ”Cel ce se va împreuna cu muierea lui într-un alt chip, iară nu cum îi obiceiul muierilor, acela va fi omorât”, stabilea documentul.

Femeile care întreţineau relaţii sexuale cu copii erau, de asemenea, omorâte: ”Orice sodomlan va face sodomie cu vreun copil sau alt obraz parte bărbătească, aceluia să-i facă moarte şi să-l arză în foc”. Sodomie era considerată şi întreţinerea de relaţii sexuale cu animalele. Indiferent dacă zoofilul era bărbat sau femeie, pedeapsa era cruntă. Acesta era mai întâi decapitat, după care ajungea aruncat în foc împreună cu animalul cu care înfăptuise sodomia.

”Bărbatul care se va împreuna cu dobitoc parte femeiască sau muierea care se va împreuna cu dobitoc parte bărbătească, acelora întâi li se taie captele, după aceea se ard în foc cu acel dobitoc împreună”, mai prevedea culegerea de legi.