Ce răspundere extraordinară ai tu nesimţit ordinar ce eşti acolo unde mănânci, dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău?!

Plecând de la afirmația deputatului PSD Marius Manolache care a zis că „nu putem să punem egalitate între un demnitar și un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer ori medic!”, cunoscutul IT-ist Ciprian Jichici îi provoacă pe aleșii țării să spună cu ce sunt ei mai presus decât ceilalți români și chiar față de el, un cadru didactic universitar.

Iată aici textul integral al scrisorii lui Ciprian Jichici către parlamentari:

„Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic, şamd. – (deputat în Parlamentul României.)

Ce răspundere extraordinară ai tu, nesimţit ordinar ce eşti, acolo unde mănânci, dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău (din partid, din servicii, sau de unde o fi)? Cu ce eşti tu mai presus de mine? Hai să vedem…

Sunt cadru didactic universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adaugă şi cei petrecuţi pe băncile facultăţii.

Am fost olimpic naţional la 5 materii în liceu, am luat atâtea premii că nici nu le ştiu din cap. Pasiunile mele ştiinţifice sunt cloud computing, data mining şi fizică cuantică. Ştii ce înseamna vreunul dintre aceşti termeni, măi infatuat ordinar ce eşti?

Cu asta am lămurit-o, hai să mergem mai departe. Am construit de la zero (fără tata şmecher, securist, primar etc.) o firmă care a împlinit anul trecut 15 ani. Lucrează numai în privat, nu dă tunuri, îşi plăteşte toate impozitele. Sunt recunoscut internaţional ca unul din cei mai buni specialişti IT în aria mea de competenţă.

Vorbesc anual la câteva zeci de evenimente naţionale şi internaţionale, şi asta nu ptr că ‘dă bine’ să fiu invitat, ci ptr că oamenii sunt interesaţi de ceea ce spun! Tu ce ai realizat, mai extraordinarule?

Sunt zile în care lucrez până la 10-12 ore. Multe dintre weekend-urile mele sunt presărate cu activităţi profesionale. Să nu mă înţelegi greşit, profitorule, nu mă plâng şi nu mă victimizez.

Fac ceea ce fac şi cât fac ptr că îmi place foarte mult. Mă pricep bine, am rezultate şi satisfactii.

Produc ptr mine, ptr cei care depind de mine (colegii mei de la firmă, partenerii de business) şi pentru statul român.

Plătesc impozite pe venituri, pe clădiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciză pe combustibil, şi multe altele.

PLĂTESC, întelegi lipitoareo? Îmi justific existenţa în această societate şi, muncind ptr mine şi familia mea, contribui la bunăstarea comunităţii. Tu câte ore munceşti pe săptămână, extraordinarule responsabil?

Că te văd aproape în fiecare miercuri în avion, şi nu în ăla care aterizează la Bucureşti.

Ai dreptate, nesimţitule, nu se poate pune semnul egal între noi”.