Ce și cât moștenesc copiii de la părinți

În momentul concepției, când genele de la tată și mamă se unesc, se alcătuiește ereditatea. Copilul va primi influențe diverse, fiind afectat de diferiți factori de mediu: de hrană, climat, localizare geografică, modelul de cămin și relațiile între vecini, școală, comunitate și nație. Acești factori de mediu determină la o persoana ce anume  să vadă, să audă, să ating, să miroasă și ce să guste. De asemenea, îi pot prescrie ce să învețe sau ce să își amintească și îi furnizează stimuli la care el reacționează emoțional.

Există o interdependență mare între ereditate și mediu și aceasta reprezintă o problemă pentru oamenii de știință. Nu se știe sigur, de exemplu, dacă factorii ereditari (genele) sau cei ambientali (mediul, regiunea, țara în care s-a născut) sunt principalii determinanți ai culorii părului, ochilor sau chiar ai dispoziției lui mentale și emoționale. Numeroasele atitudini, deprinderi, trăsături de caracter sunt prevăzute la un individ fiindcă au fost avantajate, încurajate sau doar solicitate de către mediu. In principiu, trăsăturile fizice sunt determinate de ereditate iar cele de personalitate sunt determinate mai mult de mediu.

Factorii ereditari

La naștere, copilul dispune de un echipament genetic constituit din factori generali și factori individuali.

Factorii generali răspund de întregul sistem de trăsături comune speciei și controlează procesul de maturizare morfologică, biochimică și electrogenetică a sistemului nervos. Adică, în gene, există și informația că micuțul va avea două picioare, doi ochi, două urechi, un nas, două mâini. Acestea sunt trăsături comune speciei umane.

Factorii individuali sunt cei ce dirijează acele trăsături înscrise în codul genetic în măsură să diferențieze indivizii intre ei, adică în unele gene exista informația ca ochii sa fie verzi, în altele negri, și asa mai departe, în funcție de trăsăturile fizice ale părinților.

Ce trăsături moștenim?

Primim de la părinți sau bunici:

– culoarea ochilor, a părului și a pielii

– forma craniului

– tendința de a fi scund sau înalt

– anumite defecte fizice ca acromatopsia, degete groase și unele forme de calviție

Nicio maladie comună, exceptând diabetul, nu sunt ereditare, deși predispoziții de moștenire a cancerului, tuberculozei și a alergiilor pot exista. Doar două deficiente mentale precise sunt moștenite – debilitatea mintala și coreea Huntington, o maladie rara caracterizata prin dezintegrare fizica și mentala. Experții nu sunt de acord asupra rolului eredității în alte câteva maladii mentale. În concordanță cu marea majoritate a psihologilor, gradele de inteligență ce le posedam se datorează moștenirii.

Copii nu moștenesc și trăsături de caracter?

Ceea ce se transmite ereditar nu sunt caracteristicile psihologice sau morale, ci, anumite dispoziții ce facilitează achiziția în cursul vieții a unor astfel de caracteristici comportamentale. Se spune că, o funcție psihica, cu cât este mai complexă, cu atât ea depinde mai puțin de ereditate. Așadar, nu poți moșteni propriu-zis o anumita trăsătură de personalitate, ci mai degrabă, o anumita predispoziție către un anumit comportament. De exemplu, un copil cu un tată alcoolic nu va deveni automat alcoolic sau dependent de o anumita substanță dar în genele sale paterne va fi înscrisă aceasta predispoziție (către alcoolism sau dependență).
Psihologii spun că temperamentul se moștenește iar caracterul se formează. Temperamentul poate fi flegmatic, melancolic, coleric sau sangvinic, și în mare parte, va fi asemănător cu al unuia din părinții noștri. Maica Siluana, coordonator al Centrului de Consiliere pentru Persoane Dependente și Co-dependente din Iași spune: “această moștenire primită de la părinți e înscrisă în subconștient, mai ales până învățăm să vorbim, după care devine conștientă.”

Practic, în momentul în care se naște copilul, dacă ar exista un instrument cu ajutorul căruia să putem descifra “romanul” din gene, am putea face o descriere destul de completă asupra traiectoriei de viață a copilului.

“Părinții pot transmite din blocajele lor copilului”

“Da, părinții pot transmite din blocajele lor copilului, dar nu putem spune ca le moștenesc”, spune psihologul Ilinca Petrescu . “De exemplu, dacă doi părinți introverți, timizi, fără multi prieteni or sa evite sa iasă cu copilul lor la locul de joaca pentru simplul fapt ca nici ei nu vor sa socializeze cu alți părinți (care sunt acolo cu copiii lor). Preferă să stea acasă sau să facă altceva doar ei doi sau cu familia. Deci copilul nu va fi învățat să se joace și sa relaționeze cu alți copii. Părinții transmit acest fel al lor de a fi copilului, de cele mai multe ori inconștient. Ei pot avea cele mai bune intenții să socializeze copilul dar nu o vor face fiindcă nu se potrivește felului lor de a fi, mai introvert și astfel nu transmit copilului dorința de a-și face prieteni.”

Să luam un alt exemplu care se refera la fricile transmise copilului. “Copilul vede un câine și este curios, vrea sa se ducă spre el. Dacă mamei ii este frica de căini sau dacă este excesiv de protectivă cu copilul ei va avea o reacție extrem de puternică. O sa țipe: ” Stai! Nu e voie! Te papă câinele, nu te duce la el!”

Pentru copil, mama este garantul realității. El are o încredere oarbă în ea. Deci, dacă mama zice că îl papă cățelul, atunci o sa îl pape cățelul iar el o să se ferească și o să ii fie teama de căini.” Psihologul ne mai spune că este foarte important să înțelegem că, chiar dacă micuțul nu înțelege semnificația cuvintelor, el percepe întotdeauna tonul glasului mamei și emoția puternică transmisă de ea.

“Părintii transmit copilului și modelul relaționării cu un viitor partener de cuplu. Fetitele preiau modelul feminin transmis de mama și se vor orienta către un bărbat asemănător tatălui lor iar băiețeii la fel (preiau modelul masculin al tatălui lor și își aleg o partenera care sa aibă mai mult sau mai puțin din caracterisiticile mamei). Dacă modelul a fost negativ și persoana își da seama de acest lucru, poate alege un model opus celui parental”, mai spune psihologul.