Ceaușescu a organizat un atentat ca să-l elimine pe Ion Gheorghe Maurer, primul-ministru. Istoriile ciudate ale României comuniste.

Ceaușescu a avut un mentor în politică, Ion Gheorghe Maurer. Până la accidentul ciudat din 1972. În memoriile activiștilor comuniști acest accident apare ca o tentativă de atentat.

Ion Gheorghe Maurer a studiat științele juridice și a activat ca avocat, calitate în care i-a reprezentat în instanțele juridice pe ilegaliștii comuniști români. În anul 1937 a devenit membru al Partidului Comunist din România.

În guvernul Petru Groza a fost numit subsecretar de Stat la Ministerul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice. În același an, a făcut parte din delegația care a participat la Conferința de Pace de la Paris.

A fost numit ministru de externe în 1957 în guvernul condus de Chivu Stoica În 1958 a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție de șef de stat). A fost ales membru al Biroului Politic al CC al PCR în 1960, poziție pe care a păstrat-o și după numirea sa ca prim-ministru în 1961.

În lupta pentru putere care a urmat după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965, Maurer, împreună cu Emil Bodnăraș și Manea Mănescu (și alți membri importanți în CC al PCR) l-au sprijinit pe Nicolae Ceaușescu împotriva lui Gheorghe Apostol. În anii care au urmat, Maurer a contribuit la consolidarea puterii lui Ceaușescu, de exemplu prin înlocuirea din funcția de ministru de externe al lui Corneliu Mănescu.

În perioada cât a fost prim-ministru (a condus cinci guverne succesive din 21 martie 1961 până la 28 martie 1974). Neînțelegerile dintre el și Nicolae Ceaușescu s-au ascuțit în timp, fiind extrem de cunoscute scandalurile pe care le avea cu cel care vroia să devină conducător absolut. În memoria activiștilor de partid stă încă nelămurit un moment important, accidentul de mașină pe care l-a avut Ion Gheorghe Maurer în 1972. Ca urmare a acestuia, Ceaușescu l-a înlăturat pe Maurer de la șefia Guvernului, trecându-l la pensie.

A fost un atentat sau o întâmplare cu efecte neașteptate?

Lavinia Betea, autoarea mai multor cărți dedicate istoriei nomenclaturii comuniste, a încercat să afle într-un interviu dacă există un motiv ascuns al accidentului.

• Ce-aţi făcut atunci când prerogativele funcţiei dvs. fuseseră astfel anihilate? – l-a întrebat pe Ion Gheorghe Maurer.

• I-am spus lui Ceauşescu că-mi dau demisia, a fost răspunsul lui. Şi pentru că lucrurile nu puteau să iasă cum le plănuise el, din cauza mea, mi-a orga­nizat un accident de maşină, a povestit Ion Gheorghe Mau­rer.

În cartea „Vâ­nători cu Ceauşescu şi nomenclatura” publicată la Editura Tipomur, Inginerul silvic Lucian Dincă, organizatorul vânătorii povestește:

„Maşina serviciului de circulaţie a miliţiei din Sf. Gheor­ghe se afla în fruntea coloanei, fiind distanţată la circa 1-2 km de res­tul maşinilor (…). Urma o maşină a circulaţiei din Bucureşti – un BMW – în care se aflau două persoane din garda Preşedintelui (Maurer, n.n.), aşezate pe bancheta din spate. Această maşină era la circa 300-400 de metri în faţa Jeep-ului, maşină de teren americană, de 320 cai putere. Maurer stătea pe bancheta din faţă, ca de obicei, cu geamul coborât, având ca partener pe primul secretar Kiraly Karol (…). Noi eram la circa 50-60 de metri în urma Jeep-ului (…).

Maşina (n.n. Miliției) Circulaţiei din Bucureşti trecuse de punctul superior al pantei şi ieşise din câmpul nostru vizual. Pe botul pantei, în direcţia opusă circulaţiei noastre, se afla parcat, în afara şoselei, un autoturism mic, marca Trabant, care se oprise reglementar la somaţia Miliţiei antemergătoare. Jeepul prezidenţial se afla la jumătatea pantei (în urcare), noi urmându-l îndea­proape. Deodată, brusc, apare un camion, care după ce izbeşte Trabantul, spulberându-l, practic, în bucăţele, de nu i s-a mai găsit nici numărul, virează puternic în stânga, intrând în plin în maşina din faţa noastră. Deşi impactul a fost deosebit de puternic, jeep-ul nu a putut fi dezmembrat.

Din fericire, maşina fiind robustă, ea a fost împinsă şi masată în malul drept al şoselei (…). Cu faţa însângerată, căzut peste bord şi scaun se afla preşedintele Maurer, care gemea de durere. Era totuşi conştient. Printre gemete, am descifrat şi o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» (…). Preşedintele a ajuns pe mâini bune. De fapt, el a fost cel care a dispus: «Să mă duceţi la doctorul Liviu Chişiu, la Sf. Gheorghe». Kiraly la izbitură şi-a muşcat limba. Întrucât nu putea vorbi, mi-a scris pe o hârtie: «Du-te la partid şi raportează evenimentul secretarului general!». Ceea ce am şi făcut.

Formând nu­mărul telefonului guvernamental, am solicitat legătura cu Cabinetul 1. După ce mi-am făcut pre­zentarea de rigoare, am fost interogat asupra obiectului comunicării pe care am relatat-o pe scurt. După o scurtă pauză, în care şeful de cabinet a făcut legătura solicitată, am auzit în receptor, pe un ton dur şi ame­ninţător, intervenţia lui Ceau­şescu: «Ce-aţi făcut, ne­no­ro­ciţilor? Las’ că vin eu acolo şi vă destitui!». Se înţelege că nu am putut părăsi se­diul, deoarece au fost necesare răspunsuri la diferite solicitări centrale: ale Ministerului de In­terne, ale şefului cabinetului preşedintelui, ale ministrului Sănătăţii, Burghelea, ş.a. (…).

A doua zi, la prima oră a ate­rizat pe stadionul municipal elicopterul prezidenţial. Ancheta a fost condusă direct de Ceauşescu (…). Maurer a decis: «Eu nu plec din Sf. Gheorghe» (…). După circa două săp­tămâni au început pregătirile pentru transportarea lui în Capitală. Cu toate că ar fi fost mai comod, Mau­rer nu a acceptat să fie transportat cu elicopterul (…). Anchetarea cazului a continuat până la elucidarea sa.

Versiunea oficială pe care am aflat-o, direct de la anchetatori, a fost următoarea: un şofer din Bacău, având alături pe soţia sa, efectua cu camionul un transport de produse. Parcursese un drum lung şi obositor, când a fost atenţionat de soţie că, trecând pe lângă o maşină a Miliţiei, aceasta semnalizase ceva. Şi-a continuat mersul, scoţând capul pe geam, tocmai în clipa în care o altă maşină a circulaţiei făcea semne disperate. În acea fracţiune de secundă a lovit cu camionul Trabantul ce staţiona şi speriat a tras instinctiv volanul în direcţia opusă, izbind la­teral Jeep-ul prezidenţial (…). La tribunal am aflat că fuseseră pretinse daune în valoare de circa 10.000 de lei pentru reparaţii de Ministerul de Interne (proprietarul Jeep-ului). Sen­tinţa pronunţată a constat dintr-un an şi jumătate de detenţie” (pentru şoferul camionului, n.n.).”