Cele 10 strategii ale manipularii poporului

1. Strategia distragerii atentiei. Elementul cheie al controlului social este strategia distragerii atentiei publicului de la subiecte importante, schimbarile fiind dictate de catre elitele politice sau economice, prin tehnica inundarii cu distractii continue si informatii nesemnificative. „Tine atentia publicului departe de adevaratele probleme sociale, si tine-l pe public capturat de subiecte neimportante. Tine-i pe oameni ocupati, ocupati, ocupati, fara a avea timp sa gandeasca – inapoi la ferma si la celelalte animale (n.r. aluzie la orwell – ferma animalelor)”.

2. Strategia de a crea probleme, pentru a oferi solutia. Aceasta metoda mai este denumita „problema-reactie-solutie”. Astfel, media creeaza o problema, o „situatie”, pentru a obtine o reactie din partea publicului, de dinainte stabilita ca fiind cea acceptata. De exemplu dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sangeroase, pentru ca publicul sa ceara legi represive, in detrimentul libertatii.

3. Strategia graduala. Ca sa ii faci sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns ca aceasta masura sa fie aplicata in mod progresiv. In acest mod sunt impuse conditii sociale si economice noi; ne obliga sa trecem treptat, pe parcursul mai multor ani, de la o stare de fapt, la o alta. In acest mod au fost impuse masuri socioeconomice radicale, intre anii 1980-1990 (n.r. cu referire la SUA): statul minimal, privatizare, precaritate. Astfel de schimbari nu ar fi putut avea loc dintr-o data.

4. Strategia amanarii. O alta modalitate prin care elitele pot sa impuna o decizie nepopulara este aceea de a o prezenta ca „dureroasa dar necesara”, pentru a obtine acceptul publicului in acest moment si pentru a o implementa pe viitor. Este mai usor sa accepti un sacrificiu viitor decat un sacrificiu imediat. In primul rand pentru ca efortul nu este folosit imediat. Mai apoi pentru ca masele au mereu tendinta de a crede, in mod naiv ca „maine lucrurile vor sta mai bine” si ca sacrificiul cerut poate fi ocolit. Aceasta strategie ii da publicului mai mult timp de a se obisnui cu ideea unei schimbari si de a o accepta cu resemnare, atunci cand timpul implementarii chiar vine.

5. Se adreseaza publicului ca unui copil. Majoritatea formelor de comunicare publicitara politica foloseste discursuri, argumente si caractere care sunt adesea folosite si in povestile pentru copii. Discursul este astfel construit, de parca publicul ar fi un copil sau o persoana cu dizabilitati mentale. Cu cat isi doresc mai tare sa duca in eroare publicul, cu atat mai mult folosesc un ton infantil. De ce? Pentru ca, cu cat i te adresezi mai mult unei persoane, ca si cand ar avea 12 ani sau mai putin, atunci, datorita sugestiei, aceasta persoana va avea tendinta, cu o anume probabilitate, de a reactiona, din punct de vedere critic, precum un copil.

6. Strategia de a folosi mai mult latura emotionala, decat reflectia. Pentru a ne manipula se folosesc de asepctele emotionale ale naturii umane – o tehnica clasica care cauzeaza un circuit scurtat al analizei rationale si mai departe afectand simtul critic al indivizilor. Mai mult decat atat, facand apel la latura emotionala sunt accesate fricile noastre, compulsiile, inducand anumite comportamente, specifice.

7. Strategia de a tine publicul in ignoranta si mediocritate. Cum obtin acest efect? Fac ca publicul sa fie incapabil a intelege tehnologiile si metodele de control. „Calitatea educatiei care este oferita claselor inferioare trebuie sa fie cat mai saraca si mediocra posibil, astfel incat prapastia ignorantei care se asterne intre clasele inferioare si cele superioare sa fie imposibil de atins de catre cei <>”.

8. Incurajarea publicului de a se complace in mediocritate. Promoveaza mediocritatea, stupiditatea, vulgaritatea si lipsa de educatie ca pe o moda, tocmai pentru a-i tine pe oameni in aceasta paradigma.

9. Strategia invinovatirii. „Fa-l pe individ sa creada ca el, doar el este de vina pentru lipsa sa de noroc, din cauza lipsei sale de inteligenta, a abilitatilor si eforturilor sale. Astfel, in loc ca individul sa se revolte impotriva sistemului economic, individul se simte neajutorat si incepe sa se auto-invinovateasca – ceea ce duce catre o stare depresiva, ceea ce evident, ii limiteaza capacitatea de a actiona. Iar fara actiune, nu exista REVOLUTIE!”, spune Noam Chomsky.

10. A-i cunoaste pe indivizi mai bine decat se cunosc ei insisi. Datorita dezvoltarilor stiintifice din ultimii 50 de ani, s-a produs un clivaj accelerat de cunoastere. Sistemul ajunge sa cunoasca individul uman din o multime de perspective – biologic, psihologic, fizic. Dar aceste date nu sunt accesibile si publicului larg, in consecinta sunt folosite de catre cei care detin controlul pentru a manipula. Sistemul a ajuns sa cunoasca mai bine individul mediu, decat o poate face individul insusi, ceea ce se traduce prin exercitarea unei puteri si mai mari asupra maselor. De pe Piatza