Cine conduce lumea? Dovezi despre elita foarte bogata care trage sforile

Este adevarat ca un grup de elita “indecent” de bogata controleaza lumea? Este adevarat ca barbati si femei care detin o multime de bani conduc cu adevarat lumea din spatele scenei? Raspunsul ar putea sa va surprinda. Cei mai multi dintre noi tind sa considere banii ca un mod convenabil de a face tranzactii, dar adevarul este ca de asemenea banii reprezinta putere si control. Iar astazi traim intr-un sistem neo-feudal in care cei extrem de bogati trag toate sforile. Cand vorbesc despre cei extrem de bogati, nu vorbesc doar de oamenii care au cateva milioane de dolari.

Dupa cum veti vedea mai tarziu in cadrul acestui articol, cei ultra-bogati au destui bani depozitati in banci offshore (din “paradisuri fiscale”) pentru a cumpara toate bunurile si serviciile produse in Statele Unite in timpul unui intreg an si inca sa fie capabili sa lichideze intreaga datorie nationala a Statelor Unite. Asta inseamna o cantitate atat de uriasa de bani incat este aproape de neinteles. In acest sistem neo-feudal, noi toti restul suntem sclavi ai datoriilor, inclusiv propriile noastre guverne. E destul sa priviti in jur- toata lumea se afunda in datorii si toate acele datorii ii fac pe ultra-bogati si mai bogati. Dar ultra-bogatii nu stau pur si simplu cu banii in buzunar. O parte din bani ii folosesc pentru a controla afacerile natiunilor.

Ultra-bogatii detin practic fiecare banca si corporatie importanta de pe planeta. Ei folosesc o vasta retea de societati secrete, think tank-uri si organizatii caritabile pentru a propune interesele ascunse si pentru a-i face pe membrii acestora sa se conformeze. Ei controleaza modul in care privim lumea prin faptul ca detin mass-media si controleaza sistemul nostru educational. Ei finanteaza campaniile a majoritatea dintre politicienii nostri si exercita o influenta enorma asupra unor organizatii internationale cum sunt: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. Cand faci un pas in spate si arunci o privire de ansamblu, nu exista prea multe indoieli asupra a cine conduce lumea. Doar ca cei mai multi dintre oameni nu vor sa recunoasca adevarul.

Ultra-bogatii nu se “coboara” sa-si depoziteze banii in banca locala ca mine si ca tine. In schimb, ei tind sa-si puna deoparte bunurile in locuri in care nu vor fi impozitati, cum ar fi Insulele Cayman. Conform unui raport care a fost lansat vara trecuta, elita globala detine in jur de 32 de TRILIOANE de dolari puse deoparte in banci offshore din jurul lumii.

Produsul intern brut al Statelor Unite pentru anul 2011 a fost in jur de 15 trilioane de dolari, iar datoria nationala a Statelor Unite se invarte in jurul a 16 trilioane de dolari, astfel incat chiar daca le adunam tot nu insumeaza 32 de trilioane de dolari.

Bineinteles ca asta nici macar nu include banii care sunt pusi deoparte in alte locatii care nu au fost relevate de studiul efectuat, si nici nu include toate bogatiile pe care elita globala le detine in active mobiliare si imobiliare, cu exceptia activelor circulante.

Elita globala a depozitat in mod real o multime incredibila de bogatii in aceste timpuri grele. Urmatoarele informatii sunt luate dintr-un articol publicat pe website-ul Huffington Post…

“Persoanele bogate si familiile lor detin nu mai mult de 32 de trilioane de dolari ascunsi in active financiare in “paradisuri fiscale” offshore, reprezentand pana la 280 de miliarde de dolari din impozitele pe venit pierdute, conform cercetarii publicate duminica.

Studiul care estimeaza dimensiunea bogatiei financiare private la nivel global depozitata in conturi offshore- excluzand bunurile care nu sunt financiare cum sunt proprietatile imobilare, aurul, iacht-urile si caii de cursa- situeaza suma intre 21 si 32 de trilioane de dolari.

Cercetarea a fost facuta pentru grupul de presiune numit Tax Justice Network, care militeaza impotriva “paradisurilor fiscale”, de catre James Henry, fost economist-sef la firma de consultanta McKinsey &Co.

El a folosit informatii provenite de la Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Natiunile Unite si bancile centrale.”

Dar, dupa cum am mai mentionat, elita globala nu doar detine o multime de bani. Ea pur si simplu detine de asemenea aproape fiecare banca importanta si fiecare corporatie importanta de pe intreaga planeta.

Conform unui articol exceptional din New Scientist (revista britanica de stiinta, fondata in 1956, n. tr.), un studiu facut asupra a mai mult de 40.000 de corporatii transnationale de catre Institutul Federal Elvetian de Tehnologie din Zurich a descoperit ca un nucleu foarte mic de banci uriase si corporatii gigant pradatoare domina intregul sistem economic global.

O analiza a relatiilor dintre 43.000 de corporatii transnationale a identificat un grup relativ mic de companii, in principal banci, care aveau o putere disproportionata asupra economiei globale.

Cercetatorii au descoperit ca acest nucleu este format din doar 147 de companii cu legaturi foarte stranse intre ele.

Atunci cand o echipa a descurcat itele retelei de proprietari, a descoperit ca multe dintre ele duceau la o “super entitate” compusa din 147 companii inca si mai strans legate intre ele- toate proprietatile lor erau detinute de alti membri ai “super-entitatii”- care controla 40 la suta din bogatia totala in cadrul retelei. “De fapt, mai putin de 1 la suta din companii erau capabile sa controleze 40 la suta din intreaga retea,” afirma Glattfelder. Cele mai multe dintre ele erau institutii financiare. In top 20 se aflau Barclays Bank, JPMorgan Chase & Co si The Goldman Sachs Group.

Acesta este top 25 banci si corporatii din nucleul acestei “super-entitati”. Veti recunoaste multe din numele de pe lista…
1. Barclays plc
2. Capital Group Companies Inc
3. FMR Corporation
4. AXA
5. State Street Corporation
6. JP Morgan Chase & Co
7. Legal & General Group plc
8. Vanguard Group Inc
9. UBS AG
10. Merrill Lynch & Co Inc
11. Wellington Management Co LLP
12. Deutsche Bank AG
13. Franklin Resources Inc
14. Credit Suisse Group
15. Walton Enterprises LLC
16. Bank of New York Mellon Corp
17. Natixis
18. Goldman Sachs Group Inc
19. T Rowe Price Group Inc
20. Legg Mason Inc
21. Morgan Stanley
22. Mitsubishi UFJ Financial Group Inc
23. Northern Trust Corporation
24. Société Générale
25. Bank of America Corporation

Elita ultra-bogata se ascunde de multe ori in spatele a straturi si straturi de proprietari, dar adevarul este ca datorita angrenajului de relatii dintre corporatii, elita controleaza de fapt aproape fiecare corporatie din Fortune 500 (clasament al celor mai mari companii publice americane după cifra de afaceri, intocmit de prestigioasa revista Fortune, n. tr.)

Totalul de putere si control care le revine din acest angrenaj este greu de descris.

Din pacate, acelasi grup de oameni au condus lucrurile pentru multa vreme. De exemplu, primarul orasului New York, John F. Hylan a rostit urmatoarele in timpul unui discurs tinut prin anul 1922…

Adevarata amenintare pentru Republica noastra este guvernul invizibil care, ca o caracatita uriasa isi intinde picioarele sale lipicioase peste orasele, statele si natiunea noastra. Pentru a porni de la simple generalizari, dati-mi voie sa afirm ca la capatul acestei caracatite se afla interesele companiei Rockefeller-Standard Oil si un grup mic de filiale ale unor banci puternice, denumiti in mod generic bancheri internationali. Mica clica de bancheri internationali influenti conduce de fapt guvernul Statelor Unite pentru a-si urmari propriile sale scopuri egoiste.

Practic ei controleaza ambele partide, elaboreaza platforme politice, transforma in pioni liderii politici, se folosesc de conducatorii unor organizatii private si apeleaza la orice instrument pentru a numi in pozitii de oficiali publici asemenea candidati potriviti cerintelor marilor afaceri corupte.

Acesti bancheri internationali si interesele companiei Rockefeller-Standard Oil controleaza majoritatea ziarelor si a revistelor din aceasta tara. Ei se folosesc de editorialele acestor ziare pentru a-i forta sa fie obedienti sau pentru a-i da afara pe acei oficiali publici care refuza sa se supuna cerintelor puternicii clici corupte care compune guvernul invizibil. Acest guvern actioneaza la adapostul unui paravan creat de el insusi si se foloseste de oficialii nostri din executiv, legislativ, scoli, curti de justitie, ziare si fiecare agentie creata pentru protectia publica.

Acesti bancheri internationali au creat bancile centrale mondiale (inclusiv Rezerva Federala), si se folosesc de bancile internationale prinse in capcana unui ciclu fara sfarsit de datorii de care nu se poate scapa. Datoria guvernamentala este un mod de a “legitima” faptul ca se iau bani de la noi toti, se transfera guvernului si apoi in buzunarele celor ultra-bogati.

Astazi, Barrack Obama si aproape toti membrii Congresului refuza in mod absolut sa critice Rezerva Federala, dar in trecut au existat unii membri curajosi ai Congresului care au fost dispusi sa adopte o pozitie. De exemplu, urmatorul citat este dintr-un discurs tinut in fata Camerei Reprezentantilor de catre congresmanul Louis T. McFadden pe 10 iunie 1932…

“Domnule Presedinte, avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea. Ma refer la Comisia Rezervei Federale si la Bancile Rezervei Federale. Comisia Rezervei Federale, comisie guvernamentala, a inselat guvernul Statelor Unite si pe cetatenii sai cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Ravagiile si inechitatile Comisiei Rezervei Federale au costat aceasta tara destui bani pentru a plati datoria nationala de mai multe ori chiar. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat poporul Statelor Unite, s-a falimentat singura si practic a dus la falimentul guvernului nostru. A reusit sa faca asta prin intermediul imperfectiunilor legii dupa care functioneaza, prin proasta administrare a acelei legi de catre Comisia Rezervei Federale si prin practicile corupte ale vulturilor bogati care o controleaza.”

Din pacate, majoritatea americanilor inca mai cred ca Rezerva Federala este o “agentie federala”, dar asta pur si simplu nu este corect. Urmatorul fragment este preluat de pe site-ul factcheck.org…

“Actionarii din cele 12 Banci ale Rezervei Federale regionale sunt bancile private care apartin Sistemului Rezervei Federale. Acestea includ toate bancile nationale (acreditate de guvernul federal) si acele banci acreditate de stat care doresc sa se alature si sa indeplineasca anumite cerinte. In jur de 38 la suta din mai mult de 8000 de banci nationale sunt membri ai sistemului si astfel, detin Bancile Rezervei Federale.

Conform cercetatorilor care au studiat proprietarii marilor banci de pe Wall Street care domina Rezerva Federala, aceleasi nume apar mereu: familia Rockefeller, Rothschild. Warburg, Lazard, Schiff si familiile regale din Europa.”

Dar bancherii internationali ultra-bogati nu au facut aceste lucruri doar in Statele Unite. Scopul lor era sa creeze un sistem financiar global pe care sa-l domine si sa-l controleze. Iata ce a scris odata profesorul de istorie Carrol Quigley de la Universitatea din Georgetown…

“Puterile capitalismului financiar au avut o alta tinta vasta, nici mai mult nici mai putin decat crearea unui sistem mondial de control financiar aflat in maini private, capabil sa domine sistemul politic al tarii noastre ca un intreg. Acest sistem urma sa fie controlat intr-o maniera feudala de catre bancile centrale mondiale, actionand concertat, prin intermediul unor acorduri incheiate in urma unor frecvente intalniri private si conferinte. Apogeul sistemului urma sa fie Banca pentru Acorduri Internationale din Basle,

Elvetia, o banca privata detinuta si controlata de bancile centrale mondiale care erau ele insele corporatii private.”
Din pacate, cei mai multi americani nu au auzit vreodata de Banca pentru Acorduri Internationale, dar se afla chiar in inima sistemului global financiar. Urmatorul fragment este preluat de pe Wikipedia…

Fiind o organizatie de banci centrale, Banca pentru Acorduri Internationale BIS cauta sa faca politicile monetare mai predictibile si transparente printre cele 58 de banci centrale membre. In timp ce politica monetara este determinata de fiecare natiune suverana, este supusa scrutinului bancilor centrale si private si probabil speculatiei care afecteaza ratele de schimb ale valutei straine si in mod special soarta economiilor exportatoare. Esuarile in a face politica monetara sa corespunda cu realitatea si in a face reforme monetare la timp, de preferat ca o politica simultana printre cele 58 de banci membre si implicand de asemenea Fondul Monetar International, au dus de-a lungul istoriei la pierderi de ordinal miliardelor in timp ce bancile incearca sa mentina o politica folosind metodele pietei deschise care s-au dovedit a fi bazate pe supozitii nerealiste.

Ultra-bogatii au jucat de asemenea un rol important la infiintarea altor institutii international importante, ca de exemplu: Natiunile Unite, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizata Mondiala a Comertului. De fapt, terenul pentru sediul Natiunilor Unite din orasul New York a fost achizitionat si donat de catre John D. Rockefeller.

Bancherii internationali sunt “internationalisti” si sunt foarte mandri de acest lucru.

Elita controleaza de asemenea si sistemul educational din Statele Unite. De-a lungul anilor, Fundatia Rockefeller si alte organizatii elitiste au varsat cantitati uriase de bani in universitati de top. Astazi, aceste universitati de top sunt considerate a fi standardul dupa care sunt masurate celelalte colegii si universitati din America, iar ultimii patru presedinti ai Statelor Unite au fost educati in universitati de top.

Elita exercita de asemenea o influenta uriasa si prin intermediul unor societati secrete (Skull and Bones, Francmasoneria, etc.), prin intermediul unor think tank-uti puternice si cluburi sociale (Consiliul pentru Relatii Externe, Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg, Bohemian Grove, Chatham House, etc.), printr-o retea vasta de organizatii de caritate si non-guvernamentale (Fundatia Rockefeller, Ford, World Wildlife Fund, etc.).

Dar pentru un moment as dori sa ma axez pe influenta pe care o are elita asupra mass-media. In articolul precedent, am detaliat modul in care sase corporatii monolitice uriase controleaza mare parte din ceea ce vedem, auzim sau citim in fiecare zi. Aceste corporatii uriase detin retele de televiziune, canale Tv prin cablu, studio-uri de filme, ziare, reviste, edituri, case de discuri si chiar multe din website-urile noastre preferate.

Luand in considerare faptul ca americanul de rand petrece 153 de ore pe luna la televizor, influenta acestor sase corporatii uriase nu ar trebui sa fie subestimata. Urmatoarele sunt doar cateva dintre companiile media detinute de aceste corporatii uriase:
Time Warner
Home Box Office (HBO)
Time Inc.
Turner Broadcasting System, Inc.
Warner Bros. Entertainment Inc.
CW Network (proprietate partiala)
TMZ
New Line Cinema
Time Warner Cable
Cinemax
Cartoon Network
TBS
TNT
America Online
MapQuest
Moviefone
Castle Rock
Sports Illustrated
Fortune
Marie Claire
People Magazine

Walt Disney
ABC Television Network
Disney Publishing
ESPN Inc.
Disney Channel
SOAPnet
A&E
Lifetime
Buena Vista Home Entertainment
Buena Vista Theatrical Productions
Buena Vista Records
Disney Records
Hollywood Records
Miramax Films
Touchstone Pictures
Walt Disney Pictures
Pixar Animation Studios
Buena Vista Games
Hyperion Books

Viacom
Paramount Pictures
Paramount Home Entertainment
Black Entertainment Television (BET)
Comedy Central
Country Music Television (CMT)
Logo
MTV
MTV Canada
MTV2
Nick Magazine
Nick at Nite
Nick Jr.
Nickelodeon
Noggin
Spike TV
The Movie Channel
TV Land
VH1

News Corporation
Dow Jones & Company, Inc.
Fox Television Stations
The New York Post
Fox Searchlight Pictures
Beliefnet
Fox Business Network
Fox Kids Europe
Fox News Channel
Fox Sports Net
Fox Television Network
FX
My Network TV
MySpace
News Limited News
Phoenix InfoNews Channel
Phoenix Movies Channel
Sky PerfecTV
Speed Channel
STAR TV India
STAR TV Taiwan
STAR World
Times Higher Education Supplement Magazine
Times Literary Supplement Magazine
Times of London
20th Century Fox Home Entertainment
20th Century Fox International
20th Century Fox Studios
20th Century Fox Television
BSkyB
DIRECTV
The Wall Street Journal
Fox Broadcasting Company
Fox Interactive Media
FOXTEL
HarperCollins Publishers
The National Geographic Channel
National Rugby League
News Interactive
News Outdoor
Radio Veronica
ReganBooks
Sky Italia
Sky Radio Denmark
Sky Radio Germany
Sky Radio Netherlands
STAR
Zondervan

CBS Corporation
CBS News
CBS Sports
CBS Television Network
CNET
Showtime
TV.com
CBS Radio Inc. (130 stations)
CBS Consumer Products
CBS Outdoor
CW Network (50% ownership)
Infinity Broadcasting
Simon & Schuster (Pocket Books, Scribner)
Westwood One Radio Network

NBC Universal
Bravo
CNBC
NBC News
MSNBC
NBC Sports
NBC Television Network
Oxygen
SciFi Magazine
Syfy (Sci Fi Channel)
Telemundo
USA Network
Weather Channel
Focus Features
NBC Universal Television Distribution
NBC Universal Television Studio
Paxson Communications (proprietate partiala)
Trio
Universal Parks & Resorts
Universal Pictures
Universal Studio Home Video

Si bineinteles, elita detine de asemenea si pe cei mai multi dintre politicienii nostri. Urmatorul fragment este un citat al jurnalistului Lewis Lapham…
“Modelarea vointei Congresului si alegerea presedintilor americani a devenit un privilegiu rezervat claselor “ecvestre” ale tarii, adica acelei 20 la suta din populatie care detine 93 la suta din bogatii, acei putini si fericiti care conduc corporatiile si bancile, care detin si manevreaza stirile si media de divertisment, elaboreaza legile si guverneaza universitatile, controleaza fundatiile filantropice, institutele de politici, casino-urile si arenele sportive.”

V-ati intrebat de ce lucrurile par sa nu se schimbe vreodata la Washington D.C. indiferent pentru cine votam?

Ei bine, asta e pentru ca ambele partide sunt detinute de sistem.

Ar fi frumos sa ne gandim ca poporul American controleaza cine conduce lucrurile in Statele Unite, dar nu asa functioneaza lucrurile in lumea reala.
In lumea reala, 80 la suta din politicienii care castiga alegerile nationale sunt cei care aduna cei mai multi bani.

Politicienii nostri nu sunt prosti- ei vor fi foarte amabili cu oamenii care le pot furniza sumele uriase de bani de care au ei nevoie pentru campanii. Iar oamenii care pot face asta sunt ultra-bogatii si corporatiile uriase pe care acestia le controleaza.
Incepeti sa intelegeti?

Exista un motiv pentru care ultra-bogatii sunt numiti “sistemul”. Ei au creat un sistem care le aduce multe beneficii si care le permite sa traga sforile.

Deci, cine conduce lumea?

Ei o conduc. De fapt, chiar recunosc ca o fac.

David Rockefeller a scris urmatoarele in cartea sa din 2003 intitulata “Memorii”….
“Pentru mai mult de un secol, extremistii ideologici aflati la polul oricarui spectru politic au profitat de intamplari foarte popularizate, ca de exemplu intalnirea mea cu Castro, pentru a ataca familia Rockefeller in baza influentei nemasurate pe care ei sustin ca o exercitam asupra institutiilor politice si economice. Unii chiar cred ca suntem parte dintr-o clica secreta care actioneaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite, caracterizand familia mea si pe mine ca fiind ‘internationalisti’ si conspirationisti impreuna cu altii din jurul lumii pentru a construi o structura globala economica si politica integrata- o singura lume, daca vreti. Daca asta e acuzatia, pledez vinovat si sunt mandru de asta.”

Sunt mult mai multe lucruri care ar putea fi spuse despre asta. De fapt, o biblioteca plina cu carti ar putea fi scrisa despre puterea si influenta bancherilor internationali ultra-bogati care conduc lumea.

Dar sa speram ca ceea ce am scris aici este destul pentru a da tonul unor conversatii.
Care este parerea voastra despre toate astea? Va rugam sa postati un comentariu cu opiniile voastre mai jos..

Autor: Michael Snyder, Economic Collapse – Traducere: Alina Stredie

Întemeierea Uniunii Europene prin fraudă Actul de întemeiere al Uniunii Europene s-a bazat pe o fraudă grosolană, fiind una dintre cele mai mari operaţiuni de manipulare colectivă din istoria omenirii. Tratatul de la Roma, semnat în urmă cu o jumătate de secol, a fost de fapt un document cu pagini goale, parafat cu mare pompă de lideri care au interpretat magistral commedia dell’arte pusă în scenă în capitala Italiei. Dezvăluirile şocante făcute de unul dintre protagoniştii ceremoniei desfăşurate la 25 martie 1957 au confirmat cele mai sumbre temeri ale celor ce văd în proiectul construcţiei europene materializarea unei utopii pentru subiecţii expuşi consecinţelor acesteia. Existenţa atâtor momente controversate în procesul de constituire a Uniunii Europene, marcat de la punctul zero şi până în prezent de fraude, conspiraţionism şi eludarea regulilor democratice naşte în mod legitim următoarea întrebare: ce forţe se află la cârma proiectului UE şi ce scopuri sunt urmărite? Un posibil răspuns la această întrebare este dat de prestigiosul istoric César Vidal, potrivit căruia, pentru a înţelege ce se întâmplă în Europa trebuie luat în considerare fenomenul francmasoneriei. În cartea “Masonii: Istoria celei mai puternice societăţi secrete”, apărută la editura Planeta, 2005, Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, istoricul spaniol afirmă că “proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (fost preşedinte al Franţei în perioada 1974-1981, preşedintele Convenţiei Europene care a redactat textul tratatului constituţional – n.a.), că “masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au infiltrat puternic în partidele de dreapta” şi că aceştia exercită “o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie, justiţie şi forţele armate.” Referirile privind rolul jucat de Valery Giscard d’Estaing în geneza tratatului UE şi-au găsit o confirmare şi în mărturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Într-o alocuţiune rostită în acest an la Bruxelles, Bukovsky a dezvăluit că, în ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale (organizaţie privată care grupează aproximativ 300-350 dintre cei mai influenţi lideri politici şi economici ai planetei), formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. Cum de ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla în următorii 15 ani? Şi, surpriză-surpriză, cum de a devenit autorul constituţiei europene în 2002-2003? Iată o întrebare foarte bună. Miroase a conspiraţie, nu-i aşa?”

În toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politică europeană. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv că este mult prea conservator. În viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmaţia făcută în cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un păcat. Confruntat cu opoziţia furibundă a majorităţii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. În locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, şi se părea că toate controversele vor fi date repede uitării. Înainte însă de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzându-l pe înlocuitorul său de apartenenţă la o societate secretă. În momentul felicitării pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul creştin-democrat a afirmat: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu îl întrebe dacă este francmason. Dacă vor face aceasta nu va fi decât repetarea aceleiaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”. Ulterior, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Milano, Buttiglione a spus că principiul după care funcţionează instituţiile europene este “Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii”. Declaraţiile lui Buttiglione au atins un subiect-tabu în mass-media oficiale, deşi la nivelul elitelor politico-economico-financiare acesta face parte din categoria “secretul lui Polichinelle”, adică a acelor realităţi pe care toată lumea le cunoaşte, dar aproape nimeni nu vorbeşte în public despre ele. Cu alte cuvinte, marea “taină” a procesului de construcţie a Europei Unificate este paternitatea sa masonică, recunoscută cu mândrie chiar de arhitecţii din umbră ai edificiului UE.

CITESTE SI: Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: