Circ mincinos, cu miza spirituala. Sau cum un colind arhaic poate duce la interzicerea sfintilor din temnitele comuniste

La ce clasă politică avem, nu e de mirare cine sînt “analiştii” vieţii politice de la noi. Sau altfel spus: aşa politicieni, aşa comentatori. Între aceştia, Mircea Badea, un tip ilar în orice situaţie, chiar şi cînd este luat drept director de opinie într-o emisiune de televiziune care se vrea serioasă, axată pe dezbaterea unor probleme grave ale societăţii. Las că şi emisiunea cu pricina (recte “Sinteza zilei”, de la Antena 3) este, cel mai adesea, de un comic involuntar incredibil şi fără o brumă de credibilitate. Însă, Mircea Badea i-a dat un plus de stupiditate, dacă pot spune aşa, prin intervenţia sa în ediţia de marţi. Omul a început prin a declara franc că nu suportă colindele, pentru că nu le înţelege şi nu le ştie rostul. Bun! Acum, ignoranţa nu e pedepsită prin lege, deşi, în opinia mea, s-ar cam cuveni. Deci, treacă de la noi! Dar în incultura sa crasă, Mircea Badea vrea să dea lecţii. Nici nu se poate altfel. Toţi sfertodocţii sînt un pic fuduli şi se simt chemaţi să-i lumineze pe alţii.

Badea a ţinut să-şi exprime, în manieră proprie, dezacordul faţă de un colind calificat drept antisemit, pe care l-a difuzat TVR 3 deunăzi. Colindul, cîntat de ansamblul “Dor transilvan”, conţine următorul fragment: “A născut un fiu frumos,/ Anume Iisus Hristos./ Toată lumea i se-nchină,/ Numai jidovii îl îngână./ Jidov – neam afuristit,/ Nu l-ar răbda Domnul sfînt,/ Nici în cer, nici pe pământ./ Numai la corlan [= horn], la fum,/ Acolo-i jidovul bun,/ Să iasă şfară [= fum] în drum”.

„Eu nu am absolut nici o aşteptare de la instituţiile statului. Însă, de data asta, contez pe evrei. Speranţa mea în treaba asta e în evrei. Evreii au o problemă cu ăştia de vor să-i omoare şi cică nu-i lasă aşa.

Eu abia aştept să-i rezolve pe ăştia de la Dor Transilvan. Într-un fel sau altul, eu sunt absolut convins căevreii îi vor rezolva. Eu, în locul lui Dor Transilvan, mi-aş căuta o altă planetă. Pe planeta asta, destul de complicat de scăpat. Spre imposibil. […] Este atît de rău ce s-a întîmplat, atît de odios, atît de primitiv şi, să nu ne ferim de cuvinte, atît de nazist (aia era o incantaţie nazistă), încît, prietene, îmi pleacă aşa capul. Văd că e o revitalizare a nazismului în societatea noastră, o revitalizare a legionarismului… ăstora… aşa zişilor ecologişti, care sînt legionari adevăraţi… «Sîntem ecologişti». Bine legionarilor, noi nu ne-am dat seama că sînteţi legionari… Deci în societatea românească a început, aşa, să se revigoreze un val de nazism şi un val de legionarism”, a spus Mircea Badea.

Mi-e limpede că realizatorul tv habar n-are despre valoarea culturală a unor creaţii populare, că dispreţuieşte tot ce nu pricepe şi că se repede să-şi dea cu părerea despre orice, în virtutea unui orgoliu pe cît de nejustificat, pe atît de exacerbat. În condiţiile astea, chiar dacă lucrează într-o televiziune, probabil că nici pe la ureche nu i-a trecut vestea că, pe 5 decembrie a.c., UNESCO a înscrisColindatul de ceată bărbătească din România şi Republica Moldova în Lista reprezentativă a Patrimoniului cultural imaterial al umanităţii. Altminteri, poate s-ar mai fi gîndit înainte de a scuipa pe colinde.

Aşa stînd lucrurile, puteam să-l ignorăm pe Badea cu ţîfna sa neghioabă, dacă atitudinea lui nu ar avea şi o încărcătură politică pe care o vehiculează şi minţi mult mai mobilate şi mai treze decît a lui. În plus, Badea are şi notorietatea care îi permite să disemineze în mase largi o aserţiune care se înscrie într-o prea lungă propagandă antiromânească, derulată de cercuri intelectuale, civice şi politice de un servilism obscen faţă de evreitate (în scop mercantil, evident).

Badea cere cenzurarea folclorului şi pedepsirea exemplară a celor care îl cultivă, pe motive ideologice, mai precis de “corectitudine” politică. Şi dacă Academia Română a cenzurat DEX din care a scos cuvîntul “jidan”/”jidov” (termen aflat în limba română, şi nu neapărat cu conotaţie peiorativă, încă înainte de a apărea noţiunea de “antisemit”), iar Biserica şi-a cenzurat slujbele pentru a nu leza sensibilităţi evreieşti (în anul 2011, Patriarhia Română a tipărit o ediţie aProhodului fără referinţele negative la evrei, ca de pildă: “Îngâmfat Israil,/ Ucigaşe popor !/ Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,/ Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ? […] Pizmăreţ popor,/ Ucigaş blestemat !/ Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,/ De mahrama şi de giulgiurile Lui. […] O, neam jidovesc,/ Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !/ Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;/ Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?”), nu ne-om împiedica acum de nişte colinde care datează de sute de ani. Colinde care sînt în linia Bisericii, condamnîndu-i pe ucigătorii lui Hristos, nu pe evreii de azi.

Badea vede o probă de nazism şi/sau legionarism (că oricum nu-i este lămurită diferenţa) într-un colind şi face rapid legătura dintre promotorii tradiţiei şi legionarism, în bună manieră marxistă. El dă astfel apă la moară “holocaustologilor” (a se citi: celor care au făcut o afacere şi un instrument de dominare politică din memoria holocaustului) şi “vînătorilor de nazişti”, care au cam rămas fără slujbă la meridian românesc.

Dar Mircea Badea nu este singur pe acest front, ci poate numai unul dintre cei mai vizibili. Diverşi intelectuali şi oameni politici, dintre care unii cu o cultură solidă şi declaraţi de dreapta (deci cu gust pentru tradiţie), au luat poziţie public în rînd cu Badea – care altminteri le este duşman învederat. Iată însă că sînt raţiuni mai înalte care îi aproprie pe cei ce par adversari ideologici neînduplecaţi.

Revista 22 şi Grupul de Dialog Social au cerut şi ele Consiliului Naţional al Audio-vizualului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să se sesizeze în privinţa “colindului antisemit”.

Iar după această pregătire a terenului, a venit comunicatul de presă al Centrului de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului, din care am reţinut:

“Colindătorii care cînta astfel de colinde, în timp ce îşi fac semnul crucii, nu au nimic cu spiritul creştinesc care îndeamnă la dragoste între oameni şi nu la arderea «jidovilor». Iar cei care permit astfel de manifestări antisemite nu au ce căuta în instituţiile publice ale statului.

Indignarea noastră este amplificată de un alt eveniment, care a avut loc pe data de 1 Decembrie 2013. De Ziua Naţională, legionari, reprezentaţi ai Mişcării Legionare reactualizată, îmbrăcaţi în uniforme legionare, au defilat şi au abordat, în spaţii publice centrale ale Capitalei României, în timpul zilei, însemne legionare şi salutul nazist. Unele dintre aceste scene incredibile şi odioaseau avut loc în preajma unor monumente din Bucureşti, monumente-simbol ale României. Din informaţiile postate pe internet rezultă că această manifestare a Mişcării Legionare a fost autorizată de către Primăria Capitalei.

În urma cu cîteva luni, Radio România a difuzat o emisiune în cadrul căreiarealizatoarea i-a ridicat în slăvi pe cei care au comis crime împotriva evreilor în timpul celui de al doilea război mondial şi a negat Holocaustul.

Domnule Preşedinte, Domnule Premier, sîntem pur şi simplu consternaţi. Aceste manifestări publice nu ar fi fost posibile fără lipsa de acţiune a autorităţilor, fără indiferenţa sau chiar încurajarea Bisericii Ortodoxe care sprijină antisemitismul religios şi reabilitarea memoriei unor «sfinţi» naţionalist-legionari ( a nu se confunda cu patrioţi) care au mîinile pătate de sînge.

Domnule Preşedinte, Domnule Premier, ne adresăm domniilor voastre pentru că, din monitorizarea noastră, remarcăm o recrudescenţă a antisemitismului în România. Remarcăm o atitudine negativă, o reticenţă evidentă faţă de necesitatea de a lua măsuri şi de a acţiona împotriva antisemitismului care, în ciuda repetatelor declaraţii politice făcute la nivel internaţional, în ciuda angajamentelor luate în timpul vizitelor şi întîlnirilor cu reprezentaţi ai organizaţiilor evreieşti din străinătate, colcăie în anumite medii ale societăţii. În opinia noastră, evenimentele mai sus enumerate nu sînt întîmplătoare.

În acest context, vă rugăm să luaţi toate măsurile necesare, pînă nu este prea tîrziu, pentru ca cetăţenii români de altă etnie şi religie să nu fie puşi în pericol, pentru ca România să nu devină, din nou, prizoniera unui trecut care i-a distrus o dată viitorul.” [Sublinierile îmi aparţin]

Aşadar, Centrul de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului atrage atenţia asupra primejdiei în care s-ar afla evreii din România, care nu numai că nu sînt ameninţaţi de nimeni, dar au purtători de cuvînt şi apărători ai intereselor lor şi în societatea civilă, şi în presă, şi în politică, derulează neîngrădiţi afaceri prospere în ţara asta şi au acces, cînd nu le deţin direct, la pîrghii de putere politică importante.

De unde vine pericolul? De la o mînă de epigoni ai unei mişcări dispărute ca fenomen politic şi social în urmă cu şapte decenii! De la un număr nesemnificativ de persoane, care, în cei 24 de ani scurşi de la căderea regimului comunist, nu şi-au trecut în cont nici cea mai mică încălcare a legii!

Centrul de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului ştie că nu e nimic incriminant în manifestările unui astfel de grup (dovadă că au fost şi autorizate de Primăria Capitalei) şi că legea nu interzice legionarismul. De aceea, “confundă” salutul legionar cu cel nazist – un simbol care cade sub incidenţa legii – şi uzează de artificii retorice penibile, care vor să spună că aşa ceva nu se face în văzul lumii. Apoi, pentru a dramatiza mai mult, aminteşte despre o emisiune radio căreia, în mod suspect, nu-i indică nici un element de identificare (titlul emisiunii, numele realizatoarei, ora de difuzare).

Cu aceste false argumente, Centrul de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului vrea să preseze asupra autorităţilor pentru ca acestea să dea o lege antilegionară. O lege al cărei scop principal nu este acela de a băga la răcoare o mînă de nostalgici, ci acela de a ţine sub control orice manifestare a spiritului naţional românesc şi mai ales a ortodoxiei. Adevăratele intenţii ale Centrului de Monitorizare şi Combatere a Antisemitismului se vădesc în fraza asta: “Aceste manifestări publice nu ar fi fost posibile fără lipsa de acţiune a autorităţilor, fără indiferenţa sau chiar încurajarea Bisericii Ortodoxe care sprijină antisemitismul religios şi reabilitarea memoriei unor «sfinţi» naţionalist-legionari (a nu se confunda cu patrioţi) care au mîinile pătate de sînge”. Asta îi doare pe monitorii noştri evrei: sfinţenia unor foşti legionari şi, atenţie la exprimare!, a altor naţionalişti. Reprezentanţii comunităţii evreieşti cunosc puterea exemplului şi se înfricoşează de impactul pe care l-ar putea avea asupra acestui popor canonizarea neomartirilor români. Şi din această temere, mint cu neruşinare. Este o minciună că BOR sprijină antisemitismul religios. Faptul că a cenzurat pînă şi una dintre slujbele sale de Paşti o arată cu asupra de măsură.

Este cel puţin o inexactitate că BOR susţine “reabilitarea memoriei” unor sfinţi foşti legionari sau numai naţionalişti. Există o seamă de preoţi şi cîţiva episcopi care recunosc sfinţenia unor figuri pregnante ale rezistenţei anticomuniste. Dar ierarhia Bisericii noastre s-a ferit să canonizeze vreunul dintre deţinuţii politic, fie ei foşti legionari sau nu, deşi în unele cazuri evlavia populară, existenţa moaştelor şi consemnarea unor minuni le dovedesc sfinţenia.

Este o minciună sfruntată că între neomartirii cinstiţi deja ca atare de o parte din cler şi de mireni sînt unii “cu mîinile pătate de sînge”. Pe cine au schingiuit sau au omorît Pr. Arsenie Boca, Pr. Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Pr. Ilie Imbrescu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Maica Mihaela Iordache, monahul Marcu Dumitru, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu? Asta ca să nu mai vorbim că e plin calendarul de vechi martiri şi sfinţi care chiar au ucis, dar apoi s-au pocăit şi s-au sfinţit printr-o viaţă exemplară, sfîrşită pentru unii în chinuri.

În fine, nici acest episod nu iese din paradigma vieţii politice de pe Dîmboviţa: circ şi minciună. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm înşelaţi, sau să rîdem nepăsători. Cu atît mai puţin cu cît miza nu este, de data asta, una pur politică, ci mai ales una spirituală. De Claudiu Tarziu – Rost