Cîți bani face pe zi un cerșetor în Cluj?

Duminică seară, Polus Center, parcare plină. O mare de oameni mișună prin magazine. Pregătiri pentru noul an școlar. Urc în autobusul 24B să merg spre Iulius. Mă așez pe un scaun dublu, cu spatele pe direcția de mers.

În fața mea stă o femeie de vîrsta a doua. E îmbrăcată sărac, dar decent. Mi se pare foarte ciudată, dar nu-mi dau seama exact de ce. La un moment dat bagă mîna în geantă, scoate un pumn de bancnote și incepe să le aranjeze.

4 de 10 lei, 5 de 5 lei. Le împătură și le bagă înapoi în geantă. Allez hop! Uite că sînt, uite că nu-s! Urmează un teanc mare de 1 leu. Fără să vreau, o privesc cum îndreaptă meticulos fiecare bancnotă, după care le numără bolmojind sub nas.

„Cinzăăăci, o suuută, o suuută cinzăăăci, o s…” Se încurcă. Își umezește degetul mare și arătătorul. De la capăt. Povestea se repetă de vreo 2-3 ori. Concluzia finală: „cinci sute șăpte zăci de mnii de 1 leu.” Răsuflă obosită.

Bagă mîna în geantă și scoate la lumină bancnotele de 10 și 5. Allez hop! Pune toți banii cap la cap, își umezește degetele și începe din nou tacticos: o suuută, dooouă, treeei… O bătrînică de alături izbucnește în rîs.

Rîd și eu. Femeia din față nici nu tresare. Nimic nu o poate clinti. „Nouă sute cinzăăăci, un miliooon…” Îmi vine să o apuc de mînă și să-i zic: femeieee, îți spun eu cîți bani ai făcut! Te rog nu-i mai număra! Te implooor!”

„Un milion două sute de mniii, un milion două sute douăzăci de mnii .” O văd cum își împătură banii, îi bagă în geantă. Răsuflăm ușurați. Deodată tresare, își aduce aminte ceva și începe să caută prin buzunare: stînga, dreapta, sus, jos.

După cîteva mișcări un alt teanc mai mic de bani îi răsare în poală. Își umezește degetele. „Doamne ai milă de noi!” Agonia mai durează vreo 10 minute după care femeia coboară. Răsuflăm obosiți și trași la față.

Mă întreb însă cîți dintre noi cîștiga 150 lei într-o zi de muncă?

Articol de Andrei Albu