Civilizatia saracilor: muncim pentru cei putini si extrem de bogati

Aproape jumatate din avutia lumii este detinuta in prezent de 1% din populatia globului, in timp ce sapte din zece oameni traiesc in tari unde inegalitatea economica a sporit vertiginos in ultimii 30 de ani, potrivit unui raport publicat cu doar cateva zile inainte de inceperea reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial.

Aceasta concentrare masiva a resurselor in mainile unui grup de persoane reprezinta o amenintare reala inclusiv asupra sistemelor politice si economice, ceea ce genereaza alte inegalitati – cum ar fi cele intre femei si barbati. Lasate necontrolate, institutiile politice sunt subminate, iar guvernele ajung sa serveasca intr-o majoritate covarsitoare intereselor elitei – in detrimentul oamenilor obisnuiti, arata, de asemenea, organizatia caritabila britanica Oxfam in studiul “Muncind pentru cei putini“.

Realizatorii studiului concluzioneaza ca avutia celor de 1% cei mai bogati oameni de pe aceasta planeta insumeaza 110 trilioane de dolari, ceea ce este de aproximativ 65 de ori mai mult decat ce detin in total cei de la baza societatii. Daca, uneori inegalitatea economica este esentiala pentru a stimula cresterea si progresul, recompensarea celor cu talent, aptitudinile greu de dobandit si ambitia de a inova ori de a asuma riscuri antreprenoriale, nivelurile extreme de concentrare a avutiei ce apar astazi ameninta cu excluderea sute de milioane de oameni de la aceste beneficii.

Inegalitatea economica extrema este daunatoare si ingrijoratoare din mai multe motive: este din punct de vedere moral discutabila; acesta poate avea un impact negativ asupra cresterii economice, in ceea ce priveste reducerea saraciei si poate multiplica probleme sociale. Cand avutia acapareaza politicile guvernamentale, regulile ajung a-i favoriza pe cei bogati, de multe ori in detrimentul tuturor celorlalti. Consecintele includ lipsa coeziunii sociale, precum si disparitia egalitatii de sanse.

Mai ingrijorator este faptul ca situatia actuala lasata nerezolvata va duce la efecte potential imuabile, la o tendinta de “capturare” a bunurilor, pintre care: cele mai mici rate de impozitare, cea mai buna educatie si cea mai buna asistenta medicala, revendicate de catre copiii bogati. Acestea creeaza un club care se auto-consolideaza in ceea ce priveste avantajele sociale, transmise intre generatii.

In pofida realizatii economice si sociale, aceasta tendinta periculoasa poate fi inversata daca sunt aplicate cateva masuri echitabile, afirma analistii Oxfam:

• Cei extrem de bogati sa nu mai evite taxele in tarile de origine ori in statele unde investesc sau opereaza in afaceri, prin utilizarea paradisuilor fiscale.
• Avutia economica sa nu mai fie folosita drept parghie pentru a obtine favoruri si beneficii politice, fapte care submineaza vointa democratica a populatiei.
• Investitiile in companii si grupuri de afaceri sa reprezinte informatii publice, precum si beneficierii finali ai acestora.
• Sa fie implementata la scara larga impozitarea progresiva pe avere si pe venit.
• Guvernele ar trebui sa utilizeze veniturile fiscale pentru a oferi asistenta medicala universala, educatie si protectie sociala pentru cetateni.
• O reglementare mai stricta a pietelor pentru a genera o crestere economica echitabila si sustenabila.
• Decizia de a pune capat inegalitatii economice extreme sa devina un obiectiv global.

 

Autor: Marius Alexandru Stanciu – Sursa: Wall Street