Clotilde Armand nu va păți nimic: Propteaua ei este Joe Biden!

„Când va fi trasă la răspundere Clotilde Armand pentru scotoceala din sacii cu voturi?” – „Când va fi judecat Joe Biden pentru furtul alegerilor din Statele Unite.”

Pe 29 mai 2005, Europa este lovită cu leuca în moalele Bruxelles-ului: Franța respinge cu 55% la 45% referendumul pentru Constituția Europeană. Experții sunt pietrificați: scrutinul trebuia să fie o formalitate.

La dezbaterile de la televiziuni invitații fuseseră triați cu grijă: 71% progresiști, 29% troglodiți. Cu toate astea, francezii au cinstit memoria doctorului Guillotin votând cum i-a tăiat capul.

Trei zile mai târziu, pe 1 iunie 2005, are loc rapelul la leucă: Olanda votează și ea împotrivă, cu 61,5% la 38,5%. Constituția Europeană părea moartă și îngropată.

Dar grupusculul de ipochimeni care s-a aburcat în spinarea omenirii cu gând să o fericească cu forța este expert în reanimări de cadavre. Schimbă numele documentului din Constituția Europeană în Tratatul de la Lisabona și decretează că nu mai e nevoie de referendum, ci doar de ratificare.

Adică popoarele care nu înțeleg nimic din democrație să stea frumușel acasă: votează reprezentanții lor care înțeleg.

Zis și executat. Toate parlamentele aprobă cu entuziasm noul/vechi document. Mai puțin Irlanda, pe care o împiedică Constituția. Aceasta trebuie modificată. Prin – ați ghicit – un referendum…

Pe 12 iunie 2008, amendamentul de modificare a Constituției este respins de irlandezi cu 53,4% față de 46,6%.
Căpoșenia roșcaților face ca intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, programată pe 1 ianuarie, să fie amânată.

Pe principiul „Votăm până iese cum trebuie!”, se organizează un al doilea referendum, pe 2 octombrie 2009. De data aceasta, irlandezii conștientizează subit că stau în calea bunăstării unui continent întreg și votează corespunzător și zdrobitor: 67% pentru, 33% contra.

Tratatul de la Lisabona intră în vigoare pe 1 decembrie 2009, după un an de fericire pierdut.

Pentru grangurii mondiali a fost semnalul suprem: Democrația dăunează grav planurilor lor de schimbare a lumii.

Populimea nu se ridică la înălțimea visurile lor înaripate. Drept care populimea trebuie împiedicată să mai voteze. Ori, mai bine, pentru păstrarea aparențelor, să voteze de pomană.

Gândul s-a dovedit sănătos. Au urmat șapte ani de liniște în care plebea nu a mai făcut nici un pocinog. Nu a fost lăsată să facă.

*

Păianjenul globalist și-a întins în tihnă urzeala. Pe neștiute, lumea s-a schimbat dramatic. Sub pecetea zâmbetului iliescian al lui Barack Hussein Obama II s-au adunat nori negri. Din spuma Primăverii Arabe stârnite de CIA a apărut ISIS. Au părut valurile de imigranți.

Occidentul era amenințat. Treziți din letargie, oamenii de rând s-au uitat la politicieni. Și au văzut că aceștia nu fac nimic să stingă focul. Dimpotrivă, îl ațâță. Mimează lupta cu ISIS, o armată de teroriști în șlapi. Deschid vraiște frontierele prin care intră la grămadă refugiați de război și jihadiști.

Serviciile secrete occidentale sunt paralizate și impotente. Atacuri devastatoare se înregistrează la Paris, Nisa, Londra, Manchester, Berlin și aiurea…

Sumbrul văl islamic e peste tot: seamănă cu uniforma unei armate de ocupație.

Atunci, istoria s-a revoltat: cu un icnet suprem, a încercat să dea răul afară. Să verse otrava înghițită în ultimii ani.

Așa au fost posibile două miracole: Brexit și Trump.

Prea plini pe ei, grangurii mondiali nu au văzut pericolul.

Ca să câștige capital electoral, premierul David Cameron face imprudența de a organiza un referendum pentru apartenența Marii Britanii la UE. Este convins că va fi o formalitate.

Însă britanicii își amintesc că, dintotdeauna, secretul puterii lor a fost insularitatea. Profitând de moleșeala stăpânilor, mai mult înfuriați decât speriați de propaganda care îi amenință cu apocalipsa dacă se rup de Bruxelles, pe 23 iunie 2016, ei votează pentru independență și libertate.

În Statele Unite, Hillary confundă lingușelile Establishmentului, dedulcit la banii Fundației Clinton, cu realitatea. Iar realitatea este că americanul de rând s-a săturat să tot fie călărit de Sistem. S-a săturat să vadă cum locul de muncă îi este luat de imigranți ilegali, pe care statul se face că nu-i vede. S-a săturat de taxele și impozitele din care este întreținută pletora care nu vrea să muncească. S-a săturat de Corectitudinea Politică care îi dictează ce să spună, ce să facă și ce să gândească.

Îi e dor de Visul American. De aerul tare al preeriilor. De Țara Tuturor Posibilităților. De Libertate.

Dar, de la înălțimea aroganței sale, Hillary Clinton nu vede realitatea. Se uită cu dispreț amuzat la mogulul roșcovan cu care până ieri stătea la masă, la banchete și soarele, râzând în hohote la bancurile lui decoltate. „E de-al nostru, dar face pe nebunul”, crede xantipa și odată cu ea întreg Sistemul.

Dar Trump nu e de-al lor. Iar americanii simt asta și îl votează masiv. Pe 8 noiembrie 2016, excentricul miliardar câștigă zdrobitor în Colegiul Electoral cu 304 la 227.

*

Pentru Sistem, lucrurile sunt infinit mai grave decât în 2009. Cele două tumori – Brexit și Trump – trebuie extirpate rapid. Mai mult, locul trebuia cauterizat, pârjolit, pentru a face imposibilă extinderea. Pentru ca niciodată așa ceva să nu se mai repete.

Pentru a scoate Marea Britanie din UE, la Londra a fost instalată în fruntea guvernului Theresa May, una dintre cele mai puternice voci împotriva Brexitului.

După trei ani de băltire, Sistemul schimbă tactica: în locul lui May, altminteri un politician cu vederi conservatoare, îl instalează pe Boris Johnson. Fost primar al Londrei, năstrușnica și îngălata creatură aduce izbitor cu Nicușor Dan. Nu doar la claia din cap, ci și la concepțiile progresiste. Fanatic al Green Deal, al Marii Resetări și vaccinist convins, Johnson reușește în doi ani să împingă Marea Britanie mai la stânga decât ar fi reușit laburiștii în doi luștri.

Brexitul devine astfel un detaliu lipsit de importanță, din moment ce, în scurt timp, lumea întreagă va deveni o mare UE.

Peste Ocean, lucrurile sunt mai complicate. Deși este transformat în sac de box și devine omul cel mai diabolizat de pe pământ, Trump își vede netulburat de treabă și în trei ani schimbă fața Americii.

Niciodată în istorie, Statele Unite nu au cunoscut un asemenea boom economic. Niciodată în istorie, americanii de rând nu au trăit mai bine.

Schimbarea economică și socială este atât de radicală și de rapidă, încât în trei ani se petrece un fapt fără precedent: negrii, latino-americanii, asiaticii și alte minorități etnice trec într-o proporție considerabilă de partea Republicanilor.

Politicile lui Trump de eliberare a Individului din cătușele Sistemului, reînvierea patriotismului și a spiritului Părinților Fondatori i-au consolidat nucleul dur, conservator.

În ciuda sondajelor măsluite și în lipsa unui oponent pe măsură, realegerea lui Trump în 2020 este mai mult decât probabilă.

Colac este pupăză, doctrina Trump face prozeliți. Voci precum cele ale lui Salvini, Kaczynski, Orban sau Bolsonaro capătă un ecou mai răsunător după miracolul din America. Ca o ploaie rece căzută după o arșiță prelungită, Trumpismul înviorează omenirea. Face milioane și milioane de adepți pe toată planeta, redându-le bucuria de a trăi și a munci pentru ei și familiile lor.

*

Marea Resetare este în pericol de moarte. Disperat, Sistemul apasă butonul nuclear: cu un an înainte de alegerile din Statele Unite, izbucnește criza COVID.

Trump este prins pe picior greșit. Săvârșește eroarea capitală de a lăsa o parte din decizia politică în mâinile sistemului medical. Fauci bate câmpii cu grație și impune discursul public. Gnomul sperie. Creează isterie.

Sub acoperirea stării de urgență și a restricțiilor, statele controlate de Democrați schimbă pe șest, neconstituțional, legislația electorală. Pentru a-i ajuta pe oameni să voteze în siguranță, de acasă, prin corespondență, zic ei. Votul devine astfel o bucată de hârtie, fără nici un element de control.

În noaptea de 3 spre 4 noiembrie 2020, mormane de voturi pentru Biden, imposibil de verificat, apar ca prin minune în secțiile de votare cheie. Avansul inițial al lui Trump este anulat. Biden, un ins anodin și senil, cu o sumedenie de tinichele de coadă, devine președintele cu cel mai mare număr de voturi din istoria Statelor Unite.

Comedia este jucată. Trump a fost eliminat.

Toate contestațiile sale au fost respinse cu o seninătate halucinantă. Inclusiv la Curtea Supremă, controlată teoretic de Republicani, cu trei din nouă judecători numiți de Trump însuși.

Administrația Biden a amenințat că va asmuți Justiția asupra tuturor celor care cer verificarea corectitudinii alegerilor. Prin frică și pandemie, victoria frauduloasă din noiembrie trecut a fost securizată.

*

„Suntem în război”, spun autoritățile sanitare din lumea întreagă despre un virus cu o mortalitate de 0,3%.

Și, într-adevăr, au grijă să se producă efectele devastatoare ale unui război mondial. În doar câteva luni, lumea este întoarsă cu fundul în sus. Întreaga viață pe Pământ se schimbă. Campania de îngrozire în masă îi transformă pe oameni într-o adunătură de iepuri.

Ordinul de pitulare în bârlog este primit cu recunoștință. Vaccinarea este mântuirea. Înregistrarea, controlul și urmărirea devin elemente vitale, ca aerul, apa și hrana.

De un an și jumătate, omenirea a fost băgată în stare de urgență și nu sunt semne că va mai ieși vreodată. S-a vorbit de două doze, apoi de trei. Acum, de cinci. Prevăzător, Câțu a cumpărat câte șase doze de cap de român. Dacă e nevoie, se împrumută și mai cumpără.

Vaccinații răspândesc boala și reprezintă majoritatea celor morți sau în stare gravă în țările cele mai injectate, ca Israel, Islanda, Marea Britanie, dar asta nu descurajează pe nimeni. Omenirea își continuă netulburată marșul spre vaccinare. Avântul Prăbușirea!

Tulpinile COVID se înmulțesc miraculos, asemenea recoltelor la hectar ale lui Ceaușescu. Delta-indiana face ravagii. Dar stai s-o vezi pe Lambda-columbiana!

În stare de urgență, drepturile și libertățile se restrâng, se pipernicesc. Un coi în apă rece. Nimeni nu se plânge. De drepturi ne arde nouă?

Alegerile devin un moft. Oricum, suntem asigurați, „experții” sunt cei care iau decizii, politicienii doar execută.

*
Într-o dictatură, abuzurile sunt pasabile în interesul superior al comunității. Pungășia de la sectorul 1 nu diferă de cea din America decât prin proporții. Metoda e aceeași: grosolană și fără multe precauții.

Hoții au certitudinea absolută că vor scăpa nepedepsiți. Îi protejează Sistemul.

Iar acesta nu îi va trăda, indiferent că e vorba de Biden, de Clotilde sau de orice alt năimit.

Pentru că Sistemul nu mai este dispus să pericliteze Marea Resetare, lăsând din mână arma cea mai de temut: controlul alegerilor. – autor: Adrian Patrusca