Colonel Florin Șinca: motivele pentru care nu se vaccinează românii

De ceva vreme, pe fondul molimei televizate, a plandemiei secolului și a unei regii care s-a pus în scenă în legătură în chip evident cu noua ordine mondială, cu resetarea lumii, corpocrația mondială, noile ,,sfere de influență” și controlul absolut asupra individului, foarte mulți ageamii, plini de diplome, dar ignoranți în cunoaștere, făloși, dar goi de conținut, din gama români cu numele, stipendiați de big pharma, exploatați în orb, demnitari-samsari fără demnitate, lifte păgâne, șantajabili, s-au grăbit să ocărască românii care nu se vaccinează.

Sunt unul dintre acei opincari. Fără a îndemna la nevaccinare (că doar sunt vaccinați după prima țâță suptă!), cer informare, asumarea responsabilității și supremația legii, care e doar afirmată, în condițiile în care cu drepturile naturale și Constituția autoritățile au șters pe jos. Ceea ce m-a frapat a fost cășunarea cu tot dinadinsul, ordinul și regia pregătite din timp, laolaltă cu apariția pretinșilor formatori de opinie, niște fomiști ai cumplitelor vremuri de ocară prin care trecem.

Scenariul este mondial, acum s-a ajuns la șantaj (infracțiune de mare pericol social!) și a te amăgi că ,,uite, țări din vest au făcut așa și pe dincolo, ce ăia sunt proști?” este cea mai mare înșelătorie.

În cele ce urmează voi încerca să dau, în goana calului, câteva răspunsuri la chestiunea de mai sus.

Primo: sunt aproape doi ani de când remarc crasa nepăsare și nepregătire a autorităților statului, cu deosebire în ceea ce privește firea românilor. Să fii președinte, premier, ministru, parlamentar și nu-ți cunoști trăsăturile sufletului neamului tău, să nu știi istoria strămoșilor, iată marea lor scăpare, de neiertat, care-i taxează. Că scadența vine. Înțeleg că unii sunt alogeni, alții manechini și stâlpi de cafenele, iar unii demnitari români sunt plini de diplome, dar fără dragoste de patrie, fără cultură cuprinzătoare, fără credință și empatie. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Însă din căciula de bani pe care o încasează pot să plătească un sfetnic cu tâmplele albe.

Proști sunt și cei din publicitate, terni, plini de platitudini, slabi, au crezut că întețesc propaganda cu țărani la portiță (după ce i-au insultat zicându-le fermieri) și cu copii. Sunt tot bandiții publicității care se umpleau de bani din partea infractorului de la Roșia Montană Gold Corporation, ce pretenții sănătoase să ai?

O altă cauză: din negura istoriei, pe baza instinctului sănătos şi a tradiţiei, românii au luat în răspăr autoritatea, au nesocotit-o, oricum s-ar numi ea. Și e bine. Așa am dăinuit, că rezistat nu mai pot să zic, termenul fiind terminat. Pentru că stăpânirea a fost adesea despotică, abuzivă, l-a tras pe roată, l-a iobăgit, l-a afumat cu ardei iute, l-a despuiat de bani și averi, a săvârșit nedreptăți în justiție, am avut și boieri abuzivi, criminali străini și bolșevism adus de venetici, de toate care au poftit să ne împileze. Puterea post 1989 a reușit contraperformanța istorică pe care nici fanarioții nu au făptuit-o: de a risipi țara, dezuni românii, distruge economia, înstrăina pământul mănos, defrișa pădurile, vinde justiția, dușmăni aleșii…

Așa că nu mă vaccinez de dragul de a spune „nu” când tu ceri ,,da”, din principiu, că nu-mi place să mă presezi, d-apăi să mă șantajezi?!

Nu se înțelege neam acest ,,bine cu forța”. Binele poruncit – când nimeni nu-ți vrea binele! – binele adus peste noapte, cu beculețe, cu bani, cu premii, cu ,,actori”. N-are nimeni ceva, ab initio, cu vaccinul. Poate peste trei ani va fi perfect, pentru unii, cu imunitate scăzută, suferinzi și bătrâni, este salvator de viață acum. Dar în spatele lui este o întreagă ideologie, despre care vom vorbi altă dată.

În strânsă legătură cu autoritatea statului este președintele, alesul suprem, cu o cădere îngrijorătoare pentru soliditatea țării, mai ales în ultimele luni. Pare un om singur, părăsit, în lumea lui, în turnul din pădure, cu o camarilă care l-a decuplat de la realitate. Este grav să nu-ți cunoști țara, cu toate ale ei! În cazul preşedintelui Iohannis, nu poţi să ceri poporului ceva, amețit cu iluzia că ai fost ales de două ori, când nu mai reprezinţi mare lucru în ochii lor. Arhiepiscopul Anton Verancsics, ajuns vicerege maghiar, scria în 1538: românii „slujesc cu credinţă şi îl însoţesc cu iubire pe noul domn’’, doar dacă „nu alunecă spre tiranie şi ei se văd dispreţuiţi de el”, iar magistrul francez Pierre Lescalopier (1574) zicea că românii îl „,cinstesc pe voievodul lor ca pe Dumnezeu”. Chiar dacă am avut boieri și domnitori uciși, arhiepiscopul Marco Bendini scria la 1647 că românul de rând „îi sărută domnului și picioarele”, iar grecul Katsaitis, în 1712 consemna că strămoșii sunt „iubitori de străini”. Asta nu înțelege vodă sas cu șase case de acum și camarila de slabă factură: în loc să i se sărute picioarele la plecarea de la Cotroceni, mă tem că va fi blestemat mai rău ca ăilalți dinaintea lui.

Românii nu se tem de rele mari, d-apăi de o boală, o gripă, e adevărat prelucrată de diavoli, însoțită de un teatru mondial din care cioclii plătiți fac parte!? Oșteanul italian G.A. Gromo, găsea în 1566 că românii „au o vitejie înnăscută și rabdă orice osteneală, dar nu au nicio disciplină militară; ei nu se tem de nicio primejdie.”

Tot dintre călătorii străini, îl avem pe genovezul Franco Sivori, care scria în 1588 despre respectul pentru post: românii sunt „foarte grijulii cu posturile mari și mici, astfel că s-ar lăsa mai bine să moară decât să calce o zi de post, chiar dacă ar fi siliți la acest lucru și de foame și de boli necruțătoare.”

Păi dacă nu se temeau de moarte, ca dacii? ,,Ad mortem paratissimi” (întotdeauna gata de moarte) scrie despre ei geograful antic Pomponiius Mela. De ce nu se tem, așa de exagerat ca occidentalii, de un guturai ne lămurește Conrad Iacob Hildebrandt (1656). „Ei merg bucuroși la spânzurătoare când sunt osândiți, spunând că și Hristos Mântuitorul lor a fost spânzurat pe cruce.”

Apoi, în planul mentalității, românul nu se aruncă așa ca berbecul: fără a respinge noutățile, dimpotrivă, el e circumspect. Vrea să vadă „în ce ape te adapi” sau „ce hram porți”. El așteaptă să se așeze lucrurile, să se limpezească. Iar lumea – cum spunea războinica anticomunistă de la Nucșoara, Elisabeta Rizea – nu s-a limpezit!

O serie de călători străini prin Țările române au scris despre: vitejia, rezistența la foame, îndărătnicia, răbdarea la oboseală, firea războinică, neîncrederea, ospeția, dibăcia în meserii și învățarea altor graiuri etc. Ei țineau postul chiar și când erau bolnavi. Evreul florentin Anton Maria Del Chiaro, în 1718: românii „rabdă posturi încât nu vor să audă nici măcar de scutirile canoanelor lor sfinte pentru prilejuri de boală.”

O importantă mărturie ne-a lăsat-o medicul austriac Adam Chenot, în 1756. Luați aminte, germanofililor, că e de-al vostru. Transilvănenii suportă ușor toate asupririle vieții, încă din leagăn. ,,Nu le pasă mult de primejdii, amenințări (…) când îi atacă ori îi copleșește boala, nu se lasă răpuși ca sașii, nici nu se sperie ca ei. Și pricinile bolilor ce îndură, ei le atribuie după credința lor religioasă păcatelor săvârșite. Astfel, în comparație cu sașii, sunt mai potriviți pentru vindecare (…) ,,sunt stăpâniți de prejudecăți de neînvins față de medici, la care nu recurg niciodată sau numai atunci când totul s-a sfârșit. Și chiar atunci abia pot fi înduplecați să ia alte medicamente decât cele pe care le găsesc pe gustul și pe gândul lor.”

În 1764, călugărul Giovani Frontali scria: ,,Postul este forța morală” a românilor, iar ,,dacă vreunul din ei este bolnav, mai bine vrea să moară decât să calce posturile.” Alături de asta, în tradiția populară mai e și ursita; Dimitrie Cantemir scria în „Descriptio Moldaviae” la 1714: ,,cred că fiecărui om i-a fost de mai înainte scrisă de Dumnezeu ziua morții.” Sau cum s-ar zice azi ,,ce ți-e scris în frunte ți-e pus.” E și aici resemnarea mioritică. A zis unul, cică progresist, că suferim ca proștii. Lasă-ne așa, batalule! Noi rămânem aici, tu du-te cu schimbarea ta!

O altă cauză a reticenței românului de rând care se uită la tv este acțiunea proastă a mass-mediei, în prezentarea spitalelor și a medicilor. Totul într-o lumină de înmormântare, apocaliptică, ultimativă. Ni se arată câțiva saci negri, meșteșugit filmați și mă gândesc ce ar fi arătat nebunii ăștia pe frontul războiului, când se retezau picioare, când se crăpau țeste, când se sfârtecau mâini, dacă ei se agită așa pentru un guturai.

În plus, aici ne-a adus și acțiunea discreționară, antiromânească a DNA și a nepoatei sale DGA din MAI, care a zornăit cătușele elitei medicale românești la tv, reușind să demonizeze corpul profesional pentru un pretins Mesia medical de afară. Toți președinții, șefii SRI, miniștrii, unii politicieni au băgat cărbuni pe acest temei fals al luptei anticorupție.

Nu poți să ceri poporului mult cu un premier de factura lui Cîțu, bolnav de putere, șiret, vindicativ, cețos, fonfăit, antiromân (vezi atacul la moneda națională!), vopsit, pe care nu-l ajută nici fața!

De vreme ce cu Biserica nu le-a mers (îl socotesc pe Părintele Patriarh unul dintre cei mai deștepți și informați români), au apelat la Oștire. S-au agățat de armată ca un balast, i-au agățat bila de picior venind ba cu legea Poliției militare, ba cu armata și dubele pe străzi, ba cu doctorul Gheorghiță care nu face decât să antipatizeze uniforma în ochii îngăduitori ai bieților români. Nu e război, fraților, e un guturai mai molipsitor, pe care toți l-am avut ori îl vom avea! Această scădere, armata o va deconta mai încolo.

În fapt, majoritatea de azi a demnitarilor de la noi se comportă ca niște dușmani ai cetățenilor, sunt în conflict deschis cu el, parcă toți românii sunt niște Moromeți care nu le-au dat fonciirea! Asistăm la o barbarie fără seamăn, în care vin legi la greu de la UE, toate cu aceeași urzeală globalistă, care pute de la o poștă, iar firul de bătătură în fac ai noștri, mai catolici decât papa. Pare că ai noștri conducători sunt așa de slugarnici, de moluște, de asmuțiți pe popor, nu îl apără, că un român e apărat, zice Constituția, și în țări străine, dar la noi e victimă sigură în țara lui.

Plăcerea comenzii, a poruncii, decredibilizarea ordinului, a misiunii militare, comportamentul cu iz de dictatură, e altă cauză pentru care românul se pune contra.

Jignirile mergând până la insulte, în condițiile în care sunt oameni de o înaltă factură intelectuală care au refuzat scenariul, medici, intelectuali, profesori, elite, e și ea o cauză.

Plata celor peste 20 de mil. de euro către presa agreată de Putere, pentru propagandă provaccinare, din care se puteau lua medicamente antivirale, e altă cauză, la fel ca segregarea vaccinat/nevaccinat. Nu eram destul de separați, inclusiv prin lupta dezbinătorului suprem, au mai inventat ceva. Totul pentru control absolut! După săgeți, plasticuri, stanoagă, paravane, termometre, filtre, propagandă, daruri, dezinfectanți, distanță, avem scurtarea lanțului digital. Cine nu s-a prins e un bou.

Îndemnul la spălat și cum să o faci este o idioțenie, că noi știm să trăim și la stână și în saloane parfumate și simandicoase.

Au oprit petrecerile (nu toate!), nunțile și botezurile (unde personal am fost amendat), am văzut scene de groază, cu mame fugind cu copiii, să nu fie amendate. Practic tineretul e mort, aiurea în tramvai, trăiește doar cu numele, sunt niște zombificați, nu mai are unde să se cunoască, stăpânul absolut e o făcătură: internetul.

Au închis școlile, șubrezind viitorul nostru și al țării! De biserici, de pelerinaje, de vacanțe, de petrecerea a timpului liber, nu mai vorbesc.

Grupul de Comunicare Strategică de la MAI este o altă cauză împotriva căreia românii au reacționat. Acest ghiveci fără transparență, secretoși ca masonii, cu tot felul de indivizi și pierde-vară acolo, de ce trebuie să-i zici ,,strategică”? Chiar miniștri de interne Vela și Bode au fost două alegeri nepotrivite. E așa o politică idioată ca, mai toate armele din MAI să aibă responsabili de presă necopți, musai tineri și habarniști. Lăsați fără foaie, fetele cu buze țuguiate și băieții epilați se taie ca maioneza. Comunicatele lor sunt o tâmpenie. În război nu se adună la finalul zilei morții din celelalte zile. Ar fi demobilizator! Se spune simplu, câți au căzut azi la datorie. Avem militar în Grupul de Înmormântări, dar ei au trecut prin școală ca rața prin apă.

O altă aiureală – dresajul la Sibiu de câini contra Covid.

Lipsa de prestigiu și consecința, credibilitatea dusă la pământ, se vădește și în privința Ministerului Sănătății, care parcă a fost blestemat de factorii politici ce ar fi trebuit să fie responsabili. După un mandat de o lună, dr.Costache s-a lămurit că nu-i de el, a urmat agitatul Tătaru, catastrofa impusă de alte cercuri de interese oneroase de Vlad Voiculescu (depășit de situație, înconjurat de trotinetiști) și orădeanca pretins calmă, dar fără strategie, Mihăilă. Nu poți să cocoți acolo o femeie cu probleme de incompatibilitate, Monica Althamer. Nu poți să aduci pe sticlă seară de seară un gigoloi cu pătrățele ca Baciu să zâmbească în colțul gurii din postul de secretar de stat și să crezi că muierile vor cădea ca muștele, vor leșina în extaz și vor dori să fie înțepate de el!

Accidentele grave (incendiile) și situația de la ATI-uri au făcut praf încrederea în sistemul medical și așa zdruncinată de un personaj straniu, care nu zâmbește niciodată și pare adus anume să anunțe moartea: Raed Arafat. Când se adună cu Baciu, Bode și Gheorghiță la Marele Centru Ciolpani, pare că e apocalipsa, al treilea război mondial s-a declanșat și Hitler s-a reîncarnat. Nici el nu mai știe din ce minister face parte, MAI sau MS, e transpartinic, ubicuu, e în toate ca Partidul Comunist, e la butoane, are uniformă, e civil, e comandant, doctor, pompier atomic, în aer, pe apă, dracu mai știe!

Atacul la Biserică, iar apoi apelul la aceasta – câtă fățărnicie! – după ce, prin cozi de topor, ai atacat-o zi de zi, prin toate mijloacele, samavolnic, ascuns, cu făcături, cu bani mulți, este o altă cauză a reticenței românilor. Cine atacă Biserica Strămoșească nu-ți poate cere să te supui unui tratament! Că noi fără credință suntem măceși pe islaz. Asta n-au priceput acești distruși, străini de poporul așezat, cuminte.

Amenzile poliției și jandarmeriei, urmărirea nemascaților prin parcuri, terase și autobuze, în biserici, au înrăit oamenii. Protestele în care s-a demonstrat că se calcă în picioare drepturi și libertăți de bază, iar Constituția a devenit hârtie igienică pentru putere, au fost ignorate. Foarte grav să ignori strada, în vreme ce clamezi democrația și statul de drept. Nebunii se comportă ca Ceaușescu în 1989. Mai e un pic și vom avea baricadă la Inter, iar ei dorm în post. Nun uitați că ,,țăranul e un foc îngropat” și e mult mai ,,bătrân sufletește” ca voi, neisprăviților. El are instinct de neam și de supraviețuire.

Nu mai insist cu ,,apostolii vaccinării”, că dacă îi iau la puricat, se alege praful de ei: plini de bani și de alte bube, contradictorii, năimiți, neinspirați, veninoși.

Cumpărarea tâmpită și înrobitoare pentru buget de către arlechinul autointitulat Superman Cîțu a 120 de mil. de doze de vaccin, e o altă cauză. Nu pui carul înaintea boilor, câtă vreme tu nu aduci antivirale pentru spitale, pentru că adevărul triumfă.

Oferirea de mici, tichete și loteria vaccinării este o insultă la adresa inteligenței românești native. Au prins în aceste mreje mai mult grobienii, bețivii de la Obor, bagabonții, peștii, fomiștii și aurolacii.

Prezența UDMR la guvernare, cu toate chestiunile adiacente este de proastă impresie, că din 90 ei se lipesc de aproape oricine, își fac de cap în țară și nimeni nu-i trage la răspundere.

S-a nesocotit imunitatea omului, dumnezeirea din om, Creația și românii au taxat-o! Se ridică în slăvi vaccinul, știindu-se contraindicațiile, faptul că e o invenție științifică umană, deci perfectibilă, timpul scurt de testare și interesul oneros, dar și moartea cauzată de vaccinuri, inclusiv în alte afecțiuni.

Apariția unor neologisme ori cuvinte rar folosite și inconsecvența (comorbiditate, izoletă, booster, inoculare…) au fost respinse de popor.

Deja apar dispoziții ale UE de introducere a legilor pentru despăgubiri la victime colaterale, ca la război, iar adeverința, codul QR pe ausweisul nazist necesar pentru serviciu și magazine, pentru cele necesare, ar trebui să fi întins coarda mult prea mult.

Încet-încet, ceea ce „sistemul” zicea că nu va fi, că nu se va ajunge aici, se produce: se încalcă drepturi și libertăți pretinzând că aperi alte drepturi și libertăți. Se introduc restricții și discriminări. Se invocă sănătatea, când în joc e libertatea. Și nu există pământean care să prețuiască mai mult slobozenia cum o iubește românul. Românul de la oraș, când cumpăra o găină din iarmaroc, înainte de a o sacrifica, mai întâi o dezlega, să se zbată orătania liberă, înainte de a muri. Câinele ținut în lanț e dezlegat când bolește, să moară liber. Și omul trebuie să fie liber, măcar în fața morții.

„Nu-i da, Doamne, românului câte poate să ducă”, zice o vorbă veche.

Trag nădejde să scăpăm de molimă și de slujitorii propagandei acesteia cât mai curând. Până și ciuma lui Caragea s-a dus după un an și aia era ciumă, nu gripă.