Colonel SRI Vasile Zărnescu: “Da, este necesară o tăcută! O tăcută mare, a vreunui milion de oameni care să înconjoare Guvernul și Parlamentul!”

Nu mai așteptați soluția “electorală”!
Veniți în tăcere, cu funii și săpun!

Da, este necesară o tăcută! O tăcută mare, a vreunui milion de oameni care să înconjoare Guvernul și Parlamentul! Fără tobe, fără fuiere, fără vuvuzele, fără megafoane, fără lozinci! Că au fost inutile! Acestor zgomote, autoritățile le-au contracarat cu lozinca halucinogenă „Avem nevoie de stabilitate!” Ca hoții să fure în liniște, în continuare.

De aceea e nevoie de o mare tăcută, dar cu ghioage, cu lănci, cu topoare, cu sticle incendiare, cu funii și cu săpun! Că așa scrie în al treilea Considerent al Declarației Universale a Drepturilor Omului: „Considerind că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi,…

Statul nu-l mai apără pe cetățean, statul nu mai apără Canalul Bîstroe, statul nu mai apără România, ci apără criminala Ucraina. Ucraina este un stat criminal, generată de Pactul Ribbentrop-Molotov, criminal prin anexa secretă! Statul român este condus de trădători, iar pentru trădătorii de țară, totdeauna și peste tot li s-a aplicat o singură pedeapsă: spînzurătoarea!

Așa că voi, care tăceți, veniți în tăcere, cu funii și săpun! Transformați stîlpii în spînzurători!

Nu mai așteptați soluția „electorală”.

Am spus-o de mai multe ori și la OTV, și la postul 6TV: „Toate alegerile au fost furate!” Au fost măsluite de autorități! „Revoluția” a fost furată, apoi România a fost și este furată angro și andetail! Acum ni se fură viața, ca să îi întreținem pe niște venetici prezentați ca „refugiați de război”! Sunt doar niște paraziți. În vremea războiului contra Iugoslaviei, sîrbii nu au fugit nici unul, au rămas șă își apere țara! Acum toate hotelurile noastre sunt pline de curve ucrainene, care ne sfidează cu luxul și cu mașinile lor fițoase!

Români! Tăceți, dar umpleți spînzurătorile!

Pînă atunci, pregătiți psihologic poporul: afișați pe ziduri varianta originală a DOINEI lui Mihai Eminescu!

DOINA
de Mihai Eminescu

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Calea noastră ne-o aţin
Şi Muscalii şi Calmucii
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveşte-nvaţă pruncii
Şi sub mână de jidan
Sunt românii lui Ştefan.
Că-ndărăt tot dă ca racul
Fără tihnă-i masa lui
Şi-i străin în ţara lui.
Din Braşov pân’la Abrud
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud
Iar din Olt până la Criş
Nu mai este luminiş
De greul suspinelor
De umbra străinilor,
De nu mai ştii ce te-ai face
Sărace român, sărace!
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier
Zboară paserile toate
De neagra străinătate
Numai umbra spinului
La uşa creştinului
Codrul geme şi se pleacă
Şi izvoarele îi seacă
Săraca ţară, săracă!
Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Şi să-i scoată ochii corbii
Să rămâie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi în veci
Cine ne-a adus Muscalii
Prăpădi-i-ar focul jalei
Să-l arză, să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească,
Iar cine mi-a fost mişel
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă
Săraca ţară, săracă!
Ştefane, Măria ta,
Lasă Putna, nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija gropilor
Dă-o-n seama popilor
La metanii să tot bată,
Ziua toată, noaptea toată,
Să se-ndure Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău…
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile
Să se mire neamurile;
De-i suna din corn odată
Ai s-aduni Moldova toată

De-i suna de două ori
Vin şi codri-n ajutor;
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Daţi în seama ciorilor
Ş-a spânzurătorilor.
Ştefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Căpăţani de grecotei
Grecoteii şi străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar ţara pustia
Şi neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săraca ţară, săracă!

Această variantă a Doinei , extrem de puţin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944.

Vasile Zărnescu