Comunismul nu este scuzabil

Mă uitam ieri la un videoclip şi m-am gândit să văd ce mai comentează lumea pe acolo. Mă uit liniştit în josul videoclipului la secţiunea comentarii şi văd că un individ oarecare îi critică pe toţi comentatorii fiindcă ar avea ”o atitudine greşită faţă de comunism”. Privesc mai jos, văd câteva persoane care critică comunismul pentru regimul sovietic. Imediat îmi dau seama că tipul de mai sus e unul din acei, se pare mulţi, indivizi care susţin sus şi tare că doctrina comunistă nu poartă nici o vină pentru relele regimului stalinist şi în forma ei naturală ar fi chiar benefică societăţii umane.

Hai nu zău ? Comunismul nu-i de vină pentru că stalinismul a fost diabolic ? Comunismul nu-i de vină pentru stalinism şi nici pentru restul câtorva zeci de regimuri comuniste din lume care nu au reuşit să se ”ridice” la ”standardele comunismului autentic” ? O afirmaţie idioată. Comunismul din Rusia până-n Asia şi Europa a fost şi este acelaşi. Cu mici valenţe de ”wanna-be-naţionalism” sau globalism în formă pură, comunismul a condus spre aceleaşi rezultate : ură de clasă, socialism, totalitarism, dictatură, poliţie politică, lume orweliană. A spune că o doctrină e bună, dar toate rezultatele practice ale acestei doctrine sunt rele, e o mare aberaţie.

Comunismul, aşa cum afima odată baronul Roman Von Ungern-Sternberg, nu este o simplă doctrină, ci o ameninţare la adresa civilizaţiei. Baronul, lider al Armatei Albe anti-comuniste şi omul care a reinstaurat monarhia în Mongolia băgând frica în forţele comuniste ale URSS, spunea că ”Ei nu pot înţelege încă faptul că noi nu ne luptăm cu un partid politic, ci cu o sectă de ucigaşi ai întregii culturi spirituale contemporane”.  Asta a reprezentat comunismul cu adevărat. Indiferent de ţară, indiferent de numele partidului sau al liderului, comunismul a urmărit acelaşi obiectiv de bază peste tot şi a dat acelaşi rezultat distrugător pentru spirit, cultură, cu alte cuvinte pentru civilizaţie.

Nu există comunism bun şi comunism rău. Există doar comunism pus în practică, iar pus în practică o lume întreagă a văzut ce dă. Dacă o doctrină politică este bună sau nu se judecă după rezultatele practice ale acelei doctrine şi în nici un caz după simple teorii, fiindcă în teorie orice doctrină pare a fi bună oricând şi oriunde. Aceste rezultate practice ne-au arătat, în cazul comunismului, că nu există nimic uman în această doctrină şi oriunde este aplicată, în orice formă, are acelaşi rezultat, dureros şi trist pentru societate, pentru demnitatea persoanei umane şi libertatea unei naţiuni. Desigur, dacă există oameni care consideră faptele regimurilor comuniste lucruri bune, atunci este treaba lor, dar ele sunt reprezentative pentru comunism.

Indiferent de formele sale deviante comunismul a fost mereu şi este acelaşi. Aceleaşi rezultate vin pe paliere diferite. Această doctrină, sau mai bine zis conspiraţie aşa cum o denumeşte Horia Sima în ”Ce este comunismul” ( comunismul devine pro-creştin, anti-creştin, pro-muncitori, anti-muncitori, pro-naţiune, anti-naţiune în funcţie de interese, asta nu-i doctrină, în cuvintele lui Horia Sima : ”Comunismul îşi modifică necontenit aspectele, manierele de discuţie, metodele de luptă şi chiar ideile. E ca Proteu, zeul din mitologia greacă, care îşi schimbă înfăţişarea după voinţă” ), nu a dat în toată istoria ei practică şi cunoscută un rezultat benefic la nivel macropolitic. În schimb a dat gulagul rusesc, care a fost, asemeni comunismului, internaţional : închisoarea politică din China, România, întregul bloc sovietic, tiraniile şi torturile din ţările africane, robotizarea societăţii nord-coreene. Acestea au fost şi sunt rezultatele comune ale comunismului, nu ale URSS.

Într-adevăr, în istorie există cazuri de doctrine politice care au fost interpretate şi practicate eronat la nivelul unui stat, a unei naţiuni, dar nu a fiecărui stat şi a fiecărei naţiuni. Când o doctrină are acelaşi rezultat peste tot, este practicată la fel peste tot, bunul simţ şi logica ne îndeamnă să credem ( şi să înţelegem ) că, într-adevăr, acest rezultat nu este al unui caz specific, ci al doctrinei respective. Astfel comunismul, unit prin trăsăturile şi rezultatele sale comune, nu este o doctrină scuzabilă. Rezultatele ne arată că din naştere o astfel de doctrină este stricată şi destinată aceluiaşi rezultat diabolic ca efect pentru umanitate, pentru naţiune şi pentru libertate. Totuşi se pare că unii mai visează la revoluţii marxist-leniniste…

Sursa: Blogul lui Alexandru Suditoiu

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: