Condamnarea lui Adrian Nastase, praf in ochi pentru prostime

De la inceput vreau sa va spun ca, pentru 10 milioane de euro, as sta doi ani la hotelul de trei stele Jilava. Fara nici o remuscare, fara nici un regret, fara nici o problema. M-as duce singur la poarta si i-as ruga sa ma primeasca. N-as face recursuri si n-as lungi ani de zile procesul. Pur si simplu m-as declara vinovat si m-as indrepta catre bulau. Da, as sta doi ani de zile cu stromeleagul in sus, uitandu-ma la televizor si scriind carti pe banii fraierilor de contribuabili, stiind ca dupa ce ies din spatele gratiilor ma asteapta un purcoi de bani.

Pentru ca, dupa cum vedeti, pe Nastase il asteapta purcoiul de bani ciorditi dupa ce iese din puscarie. Daunele platite sunt o frectie. Spunea cineva ca alea 1.8 milioane de lei nu le poate plati nici daca-si scoate toti banii din conturi si nici daca-si vinde bijuteriile. Uite ca i-a platit fara sa crâcneasca si nici nu si-a vandut bijuteriile. Prin urmare, banii aia au fost asa, de buzunar. Si, pentru ca a realizat ca trec repede 7 luni, s-a dus singur si fara tam tam.

Totusi, praful in ochi abia acum vine. Nastase nu este o victima, asa cum il cred toti. Nastase a fost bagat la bulau chiar de pesedistii lui si logica e simpla.

In acest caz existau doar doua variante:
1. Nastase era achitat,
2. Nastase era condamnat.

Daca Nastase ar fi fost achitat, atunci iesea scandal. Victor Ponta prim-ministru, Robert Cazanciuc a fost propus de Victor Ponta pentru postul de ministru al Justitiei… Intelegeti unde bat? In secunda doi iesea Basescu urland ca hotii se ajuta intre ei si, tinand cont de faptul ca popularitatea lui Ponta e in scadere, prostimea incepea sa se destepte.

Dar Nastase n-a fost achitat ci a intrat din nou la puscarie. Si a intrat pentru ca Ponta avea de castigat din asta. E ca la jocul de sah. Ponta a sacrificat regina pentru a “demonstra” ca nu se baga in treburile justitiei si pentru a putea striga cat il tin bojocii ca, spre deosebire de el, Basescu face legea. Plus ca Nastase era deja terminat din punct de vedere politic si nu l-ar mai fi ajutat cu nimic. Si-a luat totusi o palma de la jegosul care nu mai crapa odata, Iliescu, care a recunoscut ca afacerea Nastase nu e dosar politic.

Praful in ochi nu este neaparat pentru ca Nastase a fost condamnat din nou la cateva luni de odihna pe banii celor de la care a furat ci pentru ca nu i s-a confiscat TOT. O vorba spunea “Nu ma intreba cum am facut primul milion, intreaba-ma de restul, ca acolo am chitante pe fiecare ban” iar o alta “E nevoie de bani pentru a putea face bani”. Ambele sunt adevarate. Nu prea poti face bani cinstit daca n-ai norocul sa primesti vreo mostenire (nu de la matusa Tamara) sau sa castigi la loto.

Nastase n-a castigat la loto iar mostenirea de la matusa Tamara e in continuare controversata. Prin urmare, daca s-a dovedit ca a furat, ar fi fost mult mai de efect sa i se confiste tot ce-a castigat datorita acelor bani si dupa.

Cum spuneam la inceput, as face doi ani de puscarie pentru 10 milioane de euro, daca stiu ca banii imi raman dupa ce ies. La fel, as face cateva luni de inchisoare si pentru un milion de euro, daca sunt lasat sa-l inmultesc si, dupa 10 ani, sa-l dau inapoi si sa raman cu ce-am scos de pe el. Mie mi se pare o afacere foarte buna. Pentru ca, dupa cum merge “justitia”, pentru milioane de euro faci doar cateva luni de inchisoare, iar pentru ca ai furat o gaina de foame faci intre 3 si 15 ani. Si nu te scoate nimeni pe caz de boala, pentru ca esti batran sau pentru ca scrii carti.

Afacerea Nastase nu e decat un compromis. Nastase fost condamnat, Ponta si Basescu se mandresc cu eficacitatea justitiei, Bombonel mai face cateva luni sau, dupa cum vad ca inca se discuta legea amnistiei, poate face doar o luna si cu asta s-a terminat si marea condamnare. Dosarul cu nerespectarea regimului armelor si munitiei pe care-l mai are pe rol va fi uitat, pierdut sau amanat pana la nesfarsit si toata lumea-i fericita. Nastase ramane cu banii si restul cu “integritatea”.

Iar noi ramanem cu ochii in soare si inghitim rahaturile astea, ca de obicei.

Sursa: Sebastian Bargau