Congresul international al evreilor a declarat razboi Germaniei cu mult inainte ca Germania sa ia vre-o masura impotriva lor

Următorul articol conține extrase din cartea ”The White Man’s Bible” scrisă de Ben Klassen:

Războiul împotriva poporului german a început cu sute de ani în urmă. Am arătat acest lucru în detaliu în capitolul precedent, capitol în care am tratat războiul inexorabil dintre paraziții evrei și victimele lor nefericite.
Un război total împotriva Germaniei.

S-au avântat cu toții într-unul din cele mai frenice și maligne războaie de propagandă pe care le-a trăit vreodată această lume credulă și nedumerită. Pe scurt, Iudeea (evreii la nivel global) a declarat război total împotriva Germaniei și împotriva lui Hitler – din punct de vedere financiar, propagandist, militar, economic, rasial și prin orice alt lucru care le-a stat în putere – iar această putere, după cum vom vedea mai încolo, a fost imensă. Înainte ca Hitler să vrea sau să poată ridica un deget împotriva lor, evreii erau pregătiți și zeloși în lansarea unei campanii internaționale împotriva lui. Pentru a ilustra acest fapt evident, îi vom cita din nou chiar pe evrei și pe presa lor cu ediție limitată. Există volume întregi cu dovezi, însă aceste câteva citate ar trebui să ilustreze acest fapt în mod concludent.
Planurile au fost făcute înainte ca Hitler să ajungă la putere.

Încă din august 1933, Samuel Untermeyer, președintele Federației Economice Mondiale a Evreilor, a convocat un mare congres al liderilor evrei din toată lumea pentru a declara război împotriva Germaniei, în numele întregii evreimi. Întâlnirea a fost ținută în Amsterdam, Olanda. Întorcându-se în America după acest congres, Untermeyer a ținut un discurs pe 6 august 1933, la Postul de Radio WABC (N.Y.), în care a anunțat că evreii din toată lumea au declarat război Germaniei și că îi vor înfometa până la moarte pe germani. Acest lucru s-a petrecut cu mult înainte de luarea vreunei măsuri împotriva evreilor, și cu 6 ani înainte inițierii primei acțiuni militare, în 1939.

”Am fost în război cu el (Hitler), din prima zi în care acesta a ajuns la putere.” – a afirmat Cronica Evreiască Londoneză, pe 8 mai 1942, în ”Predica săptămânală” pe care o publica.

Fiind intervievat în Canada, Rabinul M. Perlzweig, capul Departamentului Britanic al Congresului Evreiesc Mondial, a spus: ”Congresul Evreiesc Mondial este în război cu Germania de șapte ani.” (Toronto Evening Telegram, 26 februarie 1940)

Pe 13 septembrie 1939,  ziarul olandez-evreiesc Centraal-Blaad Voor Israeliten in Nederland, a declarat: ”Milioanele de evrei care trăiesc în America, Anglia și Franța, Africa de Nord și de Sud, și, să nu-i uităm pe cei din Palestina, sunt determinați să ducă la bun sfârșit războiul de anihilare împotriva Germaniei.”

Trebuie să ne amintim că la această dată (13 septembrie 1939), Războiul era purtat de mai puțin de două săptămâni; încă NU a fost construit și nici măcar gândit nici un lagăr ce concentrare, nicio ”cameră de gazare”, etc., nici pentru evrei și pentru nimeni altcineva. (Întreaga poveste cu ”camera de gazare” este o altă minciună evreiască, după cum o să vedem într-un alt capitol.)

Pe 8 octombrie 1942, The Chicago Jewish Santinel, scria: ”Cel de-al Doilea Război Mondial este luptat pentru apărarea principiilor Iudaismului.” Într-adevăr așa a fost. Ca să fiu și mai exact, acesta a fost purtat în favoarea evreilor. Aceștia au știut de el, întrucât ei l-au instigat, ei l-au comis, ei au tras toate sforile; în tot acest timp, goyim* creduli și naivi s-au măcelărit unii pe alții cu răzbunare, fără să știe – sau nevrând să știe – cine erau adevărații infractori și criminali.

În ianuarie 1934, Vladimir Jabotinsky – un evreu comunist fondator al organizației teroriste Irgun – a scris pe problema cu Natcha Retch: ”Lupta împotriva Germaniei a fost purtată de luni întregi de fiecare comunitate, conferință, congres și organizație comercială evreiască, de fiecare evreu la nivel global. Avem motive să credem că contribuția noastră în această confruntare va fi de o însemnătate obștească. Trebuie să pornim un război spiritual și material, a întregii lumi, împotriva Germaniei. Ambiția Germaniei este să devină din nou o națiune măreață, să recucerească teritoriile și coloniile pe care le-a pierdut. De cealaltă parte sunt interesele noastre, a evreilor, care cer distrugerea deplină a Germaniei. Națiunea Germană – atât în mod colectiv cât și individual – este un pericol pentru noi, evreii.”
Hitler a oferit prietenie Angliei.

Hitler, a cărui îngrijorare nu a fost numai pentru poporul German, a înțeles programul mortal a parazitului evreu. Acesta a pledat în fața Angliei ca aceasta să nu joace jocul evreilor, însă fără succes. Într-unul din discursurile sale din septembrie 1939, acesta a spus:

”Cu diferite ocazii am oferit prietenia poporului German Angliei și poporului Englez. Întreaga-mi politică a fost construită pe idea acestei înțelegeri. Am fost întotdeauna respins … Noi știm că poporul englez ca întreg nu poate fi făcut responsabil. Clasa conducătoare plutocratică și democratică evreiască este aceea care ne urăște Reichul.”
Planuri pentru exterminarea poporului German.

Unii evrei au vrut să-i extermine prin sterilizare pe germanii care au supraviețuit războiului. Theodore N. Kaufman, ortografiind programul din cartea Germany Must Perish, a spus: Prin Sterilizare. ”Pentru a realiza planul de extincție a germanilor, ar fi necesară sterilizarea a aproximativ 48.000.000 de persoane – un număr care îi exclude pe bărbații peste 60 de ani și femeile peste 45, datorită puterii lor limitate de procreare …”

Prin înfometare. Alte grupări de evrei au vrut să-i extermine pe germani prin înfometare. Un bine-cunoscut susținător al acestei metode a fost Henry Morgenthau Jr., secretarul trezoreriei din timpul prezidenției lui Roosvelt. Următorul citat este luat din memorialistica lui Cordell Hull, care a fost secretar de stat în timpul aceleiași prezidenții.

”Din nou, planul lui Morgenthau ar fi eradicat totul în Germania, cu excepția terenului, iar germanii ar fi fost lăsați să trăiască pe teren. În aceasta se avea în vedere faptul că numai 60% din populația Germaniei s-ar fi putut întreține (astfel) pe terenul german, iar ceilalți 40% ar fi murit.”

Germanii jefuiți și înfometați. O versiune a planului diabolic al evreilor a fost de fapt implementată pentru o perioadă, imediat după război. Cantități uriașe de tot felul de mașinării, uzine și materiale rulante care au supraviețuit războiului, au fost expediate Rusiei comuniste. Fiind martor a toate aceste lucruri, Mr. R. R. Stokes – un muncitor englez la P.T., declara:

”Astăzi în Germania, la 6 luni după victoria noastră, sunt săpate morminte pentru oameni care încă nu au fost născuți, oameni care vor muri de înfometare în următoarele câteva luni.”
Planul Morgenthau.

Senatorul american William Langer din Dakota de Nord a vorbit de planul Morgenthau, iar remarcile lui au intrat în înregistrările congresionale de pe 18 aprilie 1946: ”Domnul Morgenthau, șade acum condamnat în fața conștiinței lumii, ca un instigator al anihilării sistematice a oamenilor vorbitori de limbă germană. Consemnările dovedesc și mai mult, dincolo de orice îndoială, că acești înalți preoți fanatici și reacționari ai urii și răzbunării nu își vor putea apăra conspirația în fața criticii rațiunii și a decenței umane.”

Invenția frauduloasă a celor Șase Milioane. Numai prin opoziția oamenilor ca senatorul Langer – care nu a putut suferi conspirația vicioasă de omucidere complotată de evrei – numai prin ei nu s-a ajuns la materializarea programului evreiesc de sterilizare a poporului German, sau la acela de omorâre prin înfometare, sau la o combinație dintre cele două. Stârnind ura prin legendarul ”șase milioane”, evreii aproape că și-au atins scopul de masacrare a întregii Națiuni Germane.