COVID-19. Proteina Spike dăunează celulelor vasculare

Proteina Spike a noului coronavirus joacă un rol cheie în boală: studiu

By Dr. Joseph Mercola – Global Research, May 25, 2021

Cercetătorii au folosit un pseudo-virus făcut dintr-o celulă înconjurată de proteine ​​spike, dar fără un component viral pentru a demonstra că proteinele spike pot deteriora celulele umane și pot modifica funcția mitocondrială.

Multe dintre simptomele pe termen lung atribuite COVID-19 pot fi rezultatul leziunilor endoteliale care declanșează un flux slab prin intermediul capilarelor, inflamației și hipoxiei țesuturilor.

Datele arată că până la 10% din toate persoanele care au contractat COVID au prezentat simptome de lungă durată, dar niciunul dintre pacienții doctorului Vladimir Zelenko care au fost tratați în primele cinci zile de la infecție nu au dezvoltat simptome persistente.

În timp ce cercetătorii caută un alt obiectiv pentru dezvoltarea viitoare a unui vaccin, autoritățile franceze au anunțat că cinci persoane au dezvoltat miocardită după ce au primit vaccinul Pfizer. Douăsprezece rapoarte VAERS din SUA au enumerat miocardita.

În 2020, multe persoane au aflat mai mult despre coronaviruși, în special despre virusul SARS-CoV-2 care cauzează COVID-19. Imaginile virusului infectat cu spike au fost difuzate în știri media.

Imaginea amintește de un buzdugan sau lanț. Aceasta era o armă medievală cu o minge de oțel cu vârfuri la capătul unui lanț sau curea de piele. Imaginea poate fi înspăimântătoare. Se pare că cercetătorii cred că vârfurile, spikes, sunt responsabile de leziuni vasculare semnificative care duc la boli severe.

Majoritatea persoanelor se vor infecta cel puțin o dată în viața lor de un anumit tip de coronavirus. Dacă pandemia COVID-19 este prima dată când s-a auzit despre coronavirus, ar trebui să știți că primul a fost descoperit la pui în 1930. Câteva decenii mai târziu a fost identificat primul coronavirus uman.

În prezent, oamenii de știință au identificat patru tipuri de coronavirus care sunt endemice și care pot provoca până la 15% din răcelile obișnuite. Este interesant faptul că, dacă toți coronavirușii au apărut în natură, viteza cu care virusul mută s-a accelerat dramatic în 20 de ani.

În ultimele două decenii, au apărut trei noi coronavirus: SARS în noiembrie 2002; MERS în septembrie 2012; și SARS-CoV-2 în decembrie 2019. Simptomele COVID-19 ale unei infecții cu SARS-CoV-2 pot varia în mare parte.

Unele persoane purtătoare de virus nu au avut simptome. Alții raportează febră, cefalee, dureri musculare, tuse uscată, pierderea poftei de mâncare și pierderea mirosului. La alții, se pot dezvolta simptome mai severe care afectează căile respiratorii și duc la pneumonie.

Aproximativ 36% dintre persoane au prezentat simptome gastro-intestinale sau simptome neurologice, fie cu sau fără simptome respiratorii. Un articol recent publicat în Circulation Research 10 a dezvăluit că proteinele spike ale virusului joacă un rol cheie în simptomele sale.

O echipă de cercetători, inclusiv oameni de știință de la Universitatea din California, San Diego, au evaluat efectele virusului SARS-CoV-2 la animale. Cercetătorii nu au fost surprinși de descoperirile clinice, dar datele au dezvăluit o explicație detaliată a modului în care proteina spike (S) declanșează deteriorarea sistemului vascular.

Cercetătorii au creat un pseudo-virus sau o celulă înconjurată de proteine spike care nu conțineau virus. Folosind un model animal, cercetătorii au administrat pseudo-virusul în plămâni și au descoperit că virusul nu era necesar pentru a crea daune. În schimb, proteina spike a fost suficientă pentru a provoca inflamații.

Experimentul a fost apoi reprodus în laborator folosind culturi celulare. Echipa a expus celule endoteliale sănătoase care vă acoperă arterele la pseudo-virusul cu spike. Studiile anterioare au demonstrat că expunerea la virusul SARS-CoV-2 a provocat deteriorarea celulelor prin unirea la enzima de conversie a angiotensinei 2 (ACE2)

In orice caz, echipa a descoperit că celulele au răspuns într-un mod similar atunci când au fost expuse pseudo-virusului. Când proteina Spike atașată la receptorul ACE2 a întrerupt semnalizarea către mitocondrii și a provocat deteriorarea și fragmentarea. Modificările funcției mitocondriale au fost confirmate ca parte a inhibării semnalizării ACE2 în laborator.

Rezultatele au arătat, de asemenea, că virusul ar putea induce inflamația celulelor endoteliale și endotelitis. După cum se informează, proteina a scăzut nivelul ACE2 și a afectat biodisponibilitatea oxidului nitric. Co-autor principal al studiului, Uri Manor, a explicat într-un comunicat de presă al Institutului Salk:

„Dacă se elimină capacitățile de replicare ale virusului, acesta are încă un efect dăunător major asupra celulelor vasculare, pur și simplu datorită capacității sale de a se lega de acest receptor ACE2, receptorul proteinei Spike, acum faimos datorită COVID. Alte studii cu proteine ​​spike mutante vor oferi, de asemenea, o nouă perspectivă asupra gradului de infectare și gravitate a virușilor SARS-CoV-2 mutanți.”

Simptomele pe termen lung pot fi legate de leziuni vasculare

How SARS-CoV-2 proteins affect vascular functionality
Unele dintre simptomele COVID-19 care durează săptămâni sau luni la unele persoane pot fi rezultatul leziunilor vasculare. Persoanelor care au avut aceste simptome li s-a dat numele de „curieri pe termen lung”.

În teorie, ei și-au revenit din cele mai grave simptome ale bolii și au dat rezultate negative. Cu toate acestea, ei continuă să aibă simptome fără o infecție activă. Potrivit unei lucrări din JAMA, aproximativ 10% dintre persoanele care au avut COVID-19 pot prezenta simptome pe termen lung.

Centrele pentru Control și Prevenire a Bolilor raportează că o combinație a următoarelor simptome fără o infecție COVID activă poate apărea săptămâni după infecție și poate dura câteva luni. Simptomele se pot agrava după activitatea fizică sau mentală.

Ceață cerebrală descrisă ca dificultate în gândire sau concentrare
Dureri în piept
Tuse și dificultăți de respirație
Depresie sau anxietate
Amețeală când stai în picioare prima dată
Inima care bate rapid sau inima care bate cu forța
Oboseală
Febră
Durere de cap
Dureri articulare sau musculare
Pierderea mirosului sau a gustului
Respirație scurtă

Fiziopatologia predominantă a COVID-19 include leziuni endoteliale și leziuni microvasculare, stimularea hiperinflamării și hipercoagulabilității. O recenzie recentă în Physiological Reports a examinat modul în care daunele capilare și inflamația cauzate de endoteliita declanșată de COVID-19 ar putea contribui la simptomele persistente prin interferența cu oxigenarea țesuturilor.

Efectele combinate ale leziunilor capilare în mai multe organe cheie pot accelera inflamația legată de hipoxie și pot duce la simptome pe termen lung. Deși exercițiile fizice înrăutățesc temporar simptomele pe termen lung și unele au respins antrenamentul la intervale de intensitate mare (HIIT) ca opțiune, o lucrare publicată în Frontiers in Cardiovascular Medicine din Danemarca sugerează contrariul.

Autorii acestui studiu susțin că fiziopatologia COVID-19 poate fi depășită de efectele psihologice ale HIIT și ar trebui considerată una dintre opțiunile de reabilitare pentru a inversa potențial aceste simptome. Ei propun că exercițiul ar putea crește clearance-ul viral și poate modula semnalizarea beta-TNF-alfa și interleukina-1 beta.

La rândul său, aceasta poate reduce inflamația vasculară. Ei recunosc că HIIT este cel mai controversat tip de intervenție de efort care trebuie prescris după COVID-19, din cauza riscului de stop cardiac brusc secundar leziunilor cardiovasculare.

Mai mulți experți recomandă chiar și celor obișnuiți cu exerciții de intensitate ridicată să facă mai întâi un examen cardiovascular și să abordeze revenirea lor la activitatea fizică treptat. Ei citează un mic studiu retrospectiv pe 28 de persoane cu antecedente de COVID-19 în care cercetătorii au concluzionat că „reabilitarea cardiopulmonară cuprinzătoare după COVID-19 este sigură, fezabilă și eficientă”.

Tratamentul timpuriu poate reduce numărul curierilor de cursă lungă

În interviul meu cu Dr. Vladimir Zelenko din martie 2021, am discutat despre tratamentul COVID-19 cu hidroxiclorochină. În acel moment, Zelenko a tratat 3.000 de pacienți cu simptome de COVID-19 și doar trei dintre pacienții săi cu risc crescut au cedat ulterior bolii.

În timp ce accentul interviului a fost pus pe protocoalele de tratament și utilizarea hidroxiclorochinei antimalarie, Zelenko a împărtășit o statistică interesantă despre protocolul său. În primele luni ale COVID-19, Zelenko a decis să-și trateze pacienții cu risc crescut cât mai devreme posibil, fără să aștepte simptome severe. Aceasta s-a dovedit a fi cheia succesului său semnificativ.

Fără să aștepte rezultatele testelor care durează adesea cinci zile, timp în care pacienții cu risc crescut prezentau simptome mai severe, el a început tratamentul imediat. Înțelegerea sa despre mecanismul din spatele hidroxiclorochinei și zincului a dus la utilizarea combinației alături de azitromicină, pentru a preveni pneumonia bacteriană și alte infecții bacteriene comune cu COVID.

Ceea ce este interesant sunt statisticile pentru pacienții cu Zelenko cu simptome pe termen lung. După cum am discutat, aproximativ 10% din populația infectată cu COVID-19 va avea simptome persistente. Totuși, Zelenko a tratat 3.000 de pacienți și niciunul dintre cei care au primit tratament în primele cinci zile a dezvoltat simptome pe termen lung.

Cercetătorii găsesc un alt obiectiv de vaccinare

În timpul dezvoltării vaccinării, cercetătorii și companiile farmaceutice s-au concentrat asupra proteinei spike care înconjoară virusul. Se pare că acesta este modul în care virusul pătrunde în celule și părea rezonabil că dacă virusul nu se poate replica în interiorul celulelor, infecția ar putea fi oprită.

Cu toate acestea, după cum s-a descoperit, virusul are mai mult decât o singură proteină spike. Există patru proteine ​​care formează structura care înconjoară ARN-ul. Există un înveliș (E), o membrană (M) și o nucleocapsidă (N), în plus față de spike (S). Sistemul dvs. imunitar recunoaște toate aceste patru proteine. Cercetătorii au descoperit că oamenii produc mai mulți anticorpi împotriva proteinei N decât proteina S.

Totusi, părea contraintuitiv să abordeze proteina N, deoarece aceasta se găsește în interiorul structurii cu ARN-ul viral. Prin urmare, orice anticorp pe care îl produce corpul dvs. împotriva proteinei N nu va bloca pătrunderea virusului în celule. Noi informații au relevat că odată ce anticorpii cu proteine ​​N intră în celulă, aceștia sunt recunoscuți de un receptor de antibiotice, TRIM21.

Acest receptor de anticorpi distruge proteina N, care ajunge apoi la suprafața unei celule infectate. Celulele T ale corpului tău recunosc fragmentele și ucid celula împreună cu orice virus. Acest lucru a sugerat cercetătorilor că inducerea anticorpilor cu proteine ​​N poate fi un alt mod de stimulare a răspunsului imun împotriva SARS-CoV-2.

Un alt beneficiu al concentrării asupra proteinei N este că are o rată de mutație mai mică. Cu alte cuvinte, deoarece virusul muta în sălbăticie, vaccinul actual nu mai poate avea nici o eficacitate împotriva acestuia, la fel ca vaccinul antigripal. Trebuie modificat în fiecare an pentru a aborda variantele de gripă. Secvența din proteina N este mai stabilă, astfel încât cercetătorii postulează că un vaccin poate fi eficient pentru o perioadă mai lungă.

Lista efectelor secundare actuale ale vaccinurilor este în creștere

La începutul lunii mai 2021, rapoartele din Franța indicau că au fost găsite cinci cazuri de miocardită la cei care s-au vaccinat cu Pfizer BioNTech. Miocardita este o inflamație a mușchiului inimii care poate avea efecte pe tot parcursul vieții, deoarece slăbește mușchiul și creează țesut cicatrizat.

Agenția Națională pentru Siguranța Medicamentelor (ANSM) și-a publicat săptămânal actualizarea vaccinului, spunând că „cinci cazuri au fost declarate în Franța”. Agenția nu a considerat că există suficiente informații pentru a concluziona că vaccinul a jucat un rol, dar va continua să monitorizeze rapoartele.

Peste 13,5 milioane de doze de vaccinuri COVID au fost administrate în Franța începând cu 22 aprilie 2021. ANSM raportează 16.030 evenimente adverse de la cei care au fost vaccinați. De asemenea, Israelul a raportat mai multe cazuri de miocardită după ce oamenii au primit a doua doză.

O analiză a Sistemului de Raportare a Evenimentelor Adverse ale Vaccinurilor din SUA (VAERS) arată că au fost înregistrate 12 rapoarte de miocardită până la 30 aprilie 2021. Conform Our World in Data, din 31 până la 30 aprilie 2021, 30,32% din populația din SUA fusese complet vaccinată. VAERS a arătat, de asemenea, că au existat 157.277 evenimente adverse raportate până la 30 aprilie 2021.

Aceste cifre sunt probabil mult mai mici decât numărul real de persoane care au prezentat evenimente adverse din vaccinuri. Datele cercetărilor arată că furnizorii de servicii medicale identifică și raportează evenimentele adverse ale vaccinului într-un număr extrem de scăzut. De fapt, vaccinul Johnson & Johnson COVID-19 a fost întrerupt recent pentru a-i învăța pe medici cum sa raporteze leziunile cauzate de vaccin.

Este crucial să raportați la VAERS o leziune sau efect secundar al vaccinului, deoarece datele sunt esențiale pentru a ajuta persoanele, medicii și cercetătorii să ia decizii în cunoștință de cauză. Puteți face propriul raport online sau utilizând un PDF accesând sistemul de raportare a evenimentelor adverse pentru vaccinuri. Mai multe informații despre evenimentele adverse și despre modul în care vaccinurile vă afectează sănătatea pot fi găsite la Centrul Național de Informare a Vaccinurilor.

Sursa: ortodoxinfo.ro