Crimele infioratoare comise în Secuime după fuga lui Ceuşescu. Mii de români au fugit atunci din calea ungurilor / VIDEO

Fapte de o cruzime greu de înţeles au fost comise pe 22 decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna.

Etnicii maghiari au torturat şi ucis şase angajaţi români ai Miliţiei sau ai Securităţii.

Faţă de restul ţării, unde înlăturarea regimului comunist a însemnat un moment de mare bucurie, în judeţele Harghita şi Covasna, locuite preponderent de etnici maghiari, fuga familiei Ceauşescu s-a tradus printr-o răzbunare extrem de violentă pe organele de Miliţie şi Securitate de la acea vreme.

Faptele de o violenţă ieşită din comun au fost soldate cu şase morţi şi cu aproximativ 100 de persoane rănite din rândul miliţienilor şi securiştilor. Frustrările acumulate de populaţia maghiară în anii de dictatură ceauşistă au defulat începând cu 22 decembrie (ziua în care cuplul dictatorial a fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR).

La această nebunie au contribuit din plin Televiziunea Română şi Radioul, care au transmis mesajele instigatoare ale unor Teodor Brateş, Cico Dumitrescu, George Marinescu, Silviu Brucan şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu.

Crimele au fost săvârşite în special în ziua de 22 decembrie 1989, în general în spaţii publice, în prezenţa a sute de oameni care au asistat şi la profanarea cadavrelor.

Spre exemplu, plutonierul-major Liviu Teofil Cheuchişan, care avea 33 de ani şi era şeful postului de Miliţie din comuna harghiteană Dealu, a fost ucis în faţa soţiei şi a celor doi copii, care au scăpat cu viaţă miraculos.

La Târgu Secuiesc, în Covasna, maiorul Aurel Agache, care avea 44 de ani, a fost atacat în sediul Miliţiei apoi urmărit până în centrul oraşului, unde a fost bătut şi torturat până a murit. I-au fost scoşi ochii şi i s-a băgat în gură un şobolan mort.

Tot pe 22 decembrie, şeful Securităţii din Odorheiu Secuiesc, lt. col. Dumitru Coman, a fost ucis chiar în faţa sediului instituţiei pe care o conducea. Agresorii săi nu au fost identificaţi niciodată.

Victime a răzbunării etnicilor maghiari au căzut şi doi miliţieni din secuime, plt. Major Ferencz Emeric, căruia localnicii i-au tăiat gâtul în curtea postului de Miliţie din Cristuru Secuiesc (Harghita), şi plutonierul în rezervă Gavril Szekely, de 42 de ani.

O poveste tragică din zilele fierbinţi ale Revoluţiei române din decembrie 1989 este şi cea a subofiţerului de miliţie Gabriel Dănăilă. Tânărul, născut în Vrancea, în comuna Bogheşti, era ajutorul şefului de post din comuna Zetea, judeţul Harghita. S-a stabilit acolo imediat după ce a terminat şcoala de miliţie şi îşi întemeiase o familie frumoasă. Soţia sa, care i-a dăruit şi un copil, era etnică maghiară.

Tocmai de aceea, este greu explicabil ceea ce s-a întâmplat pe 22 decembrie, după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Un grup de săteni maghiari a pătruns în sediul Miliţiei şi l-a bătut cu bestialitate. Plutonierul a încercat să se refugieze în locuinţa sa de la etaj, însă urmăritorii l-au lovit în cap cu un grătar metalic, l-au înjunghiat şi apoi l-au împuşcat în gură cu propriul pistol. Potrivit părinţilor, când l-au ridicat de la morgă, avea unghiile zdrobite şi dinţii lipsă, semn că, înainte de a-l omorî, criminalii l-au torturat.

„Sunt 30 de ani de când din mijlocul nostru lipseşte un copil. Era miliţian la Harghita şi a fost omorât de unguri. Avea 28 de ani şi i-a rămas în urmă o fetiţa de 4 ani. L-au omorât mişeleşte. Zece persoane au năpustit peste el în postul de poliţie şi nu a mai avut scăpare. S-a aflat adevărul. Trei persoane au fost condamnate, şapte la locul de muncă”, ne-a spus Hristache Dănăilă, tatăl eroului.

El s-a aflat la Focşani la sfârşitul săptămânii trecute, unde i s-a înmânat o plachetă omagială din partea autorităţilor. Spune că cei trei criminali condamnaţi atunci la 15 ani de puşcărie au fost eliberaţi după numai patru ani de pedeapsă, după ce, pe 24 martie 1994, Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, a semnat un decret de graţiere scandalos, prin care reducea la o treime pedepsele celor care aveau între 13 şi 15 ani.

Anchetatorii care s-au ocupat de violenţele de atunci au susţinut că bilanţul victimelor putea fi şi mai mare în cele două judeţe. Atunci au fost incendiate aproape 200 de locuinţe aparţinând miliţienilor şi securiştilor, iar din sediile de miliţie au fost furate aproape 500 de arme şi mii de cartuşe, peste 70 de arme nemaifiind recuperate niciodată. Mii de români au fugit atunci din Secuime înspăimântaţi de anvergura actelor de violenţă.