CTP, un bufon degenerat, o rușine pentru jurnalismul românesc

Cristian Tudor Popescu, pseudojurnalistul decăzut, pare a fi devenit un paria în lumea celor care susțin deontologia profesională, lansând acuzații calomnioase și comparații care denotă o degenerare morală profundă.

Acest individ, care se zbate în mlaștina propriei ignoranțe, a îndrăznit, într-un interviu recent, să compare pelerinii, embleme ale blândeții și devoțiunii, cu teroriștii sângeroși ai Hamas. Această comparație nu doar că distorsionează realitatea, ci trădează o maladie a spiritului care pare să-l fi cuprins pe acest bătrân malefic din presa românească.

Pelerinii care merg la Sfânta Cuvioasă Parascheva nu sunt niște simple figuri într-un tablou religios. Ei sunt inimi care bat în unison cu credința, suflete care vibrează în acord cu bunătatea și iubirea divină. Aceștia sunt oamenii care, în fața divinității, își lasă lacrimile de speranță și dorințe de mântuire. Sunt mame care se roagă pentru viitorul copiilor lor, tineri care caută un sens mai profund în viață, bătrâni care își găsesc alinare în credință la apusul vieții. Ei sunt încarnarea umanității în cea mai pură și nealterată formă a ei.

Într-o asemenea atmosferă de speranță și pace, senilul pseudojurnalist Cristian Tudor Popescu aruncă public cu noroi spurcat dintr-al său encefal mlăștinos, comparând acești oameni cu criminalii teroriști Hamas, adevărate unelte ale răului, ale violenței fără sens și ale haosului. Cum poate o minte sănătoasă să pună în aceeași categorie blândețea unui pelerin cu brutalitatea unui terorist? Această calomnie nu este doar o insultă la adresa credincioșilor, ci și o bătaie de joc la adresa oricărei logici și decențe umane.

CTP nu atacă doar o comunitate de credincioși, ci și profanează sacralitatea credinței în Dumnezeu. El se cațără pe un piedestal de falsă superioritate de unde scuipă venin asupra celor ce își caută cu blândețe liniștea în rugăciune. Contrastul nu poate fi mai mare: pe de o parte, avem puritatea și speranța reprezentate de pelerini, iar pe de alta, obscuritatea și cinismul unui pseudojurnalist degenerat.

Este timpul ca societatea să nu mai tolereze astfel de voci care încearcă să submineze bunătatea și credința. Vocea lui Cristian Tudor Popescu nu ar trebui să fie un ecou în spațiul public, ci un exemplu de ceea ce se întâmplă când ura și ignoranța iau locul compasiunii și înțelegerii. În fața acestor atacuri, trebuie să stăm uniți și să apărăm valorile ce ne definesc ca oameni: iubirea, credința și respectul reciproc.

Daniel Polifrone