Cum au fost mânați legionarii în lupta împotriva comunismului

Mișcarea legionară a reprezentat un punct de cotitură în istoria României, devenind una dintre cele mai violente mișcări cu care s-a confruntat scena politică românească.

Având ca bază ideologică un naționalism dus la extrem și o credință pe care de multe ori o foloseau drept un paravan pentru crimele și atrocitățile făcute.

Inspirația lui Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare din România, a avut posibilitatea de a se inspira de peste granițele țării, regimul lui Adolf Hitler fiind un exemplu în aplicarea violenței și a crimei ca mijloc de luptă politică.

Unul dintre simpatizanții lui Corneliu Zelea Codreanu, Ioan Victor Vojen, fost legionar închis în penitenciarul din Aiud, avea să declare Securității că: “ uniformele, cîntecele, organizația paramilitară, toate sînt introduse în “legiunea” sa sub influența partidelor naziste.”

O greșeală pe care reprezentanții Legiunii au considerat-o fiind fatală pentru Corneliu Zelea Codreanu a fost declarația sa în politica externă prin care anunța că “ în momentul cuceririi puterii va schimba în 48 de ore politica tradițională trecînd de partea Axei. Se înfeudează astfel Germaniei hitleriste fără să cunoască intențiile acesteia, fără să știe de planurile de expansiune conform cărora românii trebuiau să fie dizlocați din lanțul Carpaților și zvârliți departe spre Răsărit.”

Luptă în interesul Germaniei naziste

Războiul dintre naziști și comuniști a fost purtat de cele mai multe ori pe muchie de cuțit, rezultatul final putând fi schimbat în fiecare secundă. În pragul capitulării Germaniei din 1945, unul dintre cei care a continuat lupta împotriva comunismului a fost chiar Horia Sima, cel care se afla în fruntea unui așa-zis guvern fantomă din Viena, pus în slujba nemților.

Dumitrescu Ion avea să declare în 1963 că: “După 23 august 1944, merg în alianță cu trupele sovietice să desrobească Ardealul și să lupte contra nemților. Sima ține la radio o cuvîntare prin care ordonă legionarilor să pună mîna pe arme, să se ridice în munți, trimite în acest scop legionari parașutați cu arme, aparate de emisie și cu sume de bani, sub comanda lui Pătrașcu, omul de încredere a lui Sima, să provoace, organizând atacuri din spate împotriva armatelor sovietice aliate cu armata romînă, ca să împiedice înfrângerea Germaniei, afirmând că trebuie să luptăm contra comunismului.”

“Fusesem aliatul dușmanului țării noastre și nu a lipsit mult ca însăși plutonul nostru nenorocit să tragă în românii de acolo. Nu voi uita niciodată poziția mea criminală, de atunci, niciodată nu voi putea spune decît că un articol de lege intitulat “înaltă trădare”, nu poate exprima decît o infimă parte din dezastrul interior produs în mine atunci cînd am priceput că am fost cu adevărat un trădător”, avea să declare Parpalac Gheorghe.