Cum ne-a lasat mafia PSD fara paduri

În anii 1990, la Bacău se fura pădurea ca-n codru

Stejar – extremă urgenţă

La şedinţa de bilanţ a Poliţiei Române pe anul 1997, generalul de brigadă Niculae Cheptanaru, şeful IPJ Suceava, a dat contur unei concluzii macabre: jumătate din fondul forestier al judeţului Suceava a căzut măcelărită între măselele drujbelor şi sub tăişul securilor (cu alte cuvinte, în anii 1990 s-au pus la pământ pădurile României, sunb conducerea mafiei PSD-iste, plus alte partide securisto-comuniste, precum PRM, PUNR, PSM etc.; pe atunci nu erau iohannisti, băsişti etc. pe care să se arunce vina; evident, pe ţiganii, asistaţii social, ciobanii, aurolacii care votează mafia PSD nu-i interesează viitorul acestei ţări, ci doar pomenile mafioţilor; România a ajuns aici în principal din cauza celor 3 – 4 milioane de gunoaie care, de fiecare dată când au fost alegeri, au votat mafioţi din regnul lui Hrebenciuc, Mazăre, Dragnea etc. – n.m.) Dacă Suceava, care are cel mai însemant fond forestier din România, e pe jumătate moartă, ne întrebăm: ce-o mai fi rămas din alte judeţe? Bancul că românu-i frate cu codrul începe să aibă rezonanţa stătută a unei glume de prost gust. O situaţie încropită în goana calului relevă că Moldova (roşie, dominată de mafia PSD-istă, în anii 1990 – n.m.) se situează în prim-planul prădăciunilor forestiere, unde mafia pădurilor cunoaşte forme şi reprezentări dintre cele mai de temut. Măcelul din judeţul Suceava este urmat îndeaproape de omorurile silvice din Neamţ, Iaşi, Vrancea şi Bacău. Din această suită apocaliptică, vom vorbi astăzi despre Bacău.

Un careu de popi de ghindă

Când zici Bacău, parcă zici Hrebenciuc, Iacobov sau Cataramă. Când zici Hrebenciuc, mintea-ţi zboară, involuntar, către o serie de cumetrii dintre cele mai ‘oaţe. Permutările de după 1989 îl aduc în fruntea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA pe Gavrilescu, care-l aduce în fruntea Direcţiei Silvice a Judeţului (DSJ) Bacău pe Viorel Butnaru, prieten bun cu Hrebenciuc. Până să acceadă la această funcţie, Butnaru a lucrat în cercetare, la Institutul de Amenajări Silvice din Hemeiuş. În Corpul de Control al DSJ Bacău, vor fi cooptaţi inginerii Alexandru Roşca şi Gheorghe Oncioiu, cel din urmă fost inginer la fondul forestier al ocolului silvic Fântânele. Jurist la DSJ va fi numit Dorin Irimia, fost judecător pe vremea lui Ceauşescu şi condamnat penal pentru speculă. La Direcţia Tehnică, va fi adus inginerul Maricel Dumitrache, membru înfocat al PDSR, căsătorit cu nepoata fostului şef al Inspectoratului Silvic Bacău, Costică Archip.

De ce are bradul mătreaţă

Primele lupte pentru supremaţie în DSJ Bacău se poartă între juristul Irimia şi şeful Direcţiei Tehnice, Dumitrache. Irimia îl acuză pe Dumitrache că a folosit în scopuri personale maşinile Direcţiei, că şi-a pus oamenii din subordine la clacă, pe moşia lui socru-său, şi că la cadorisit cu material lemnos, fără licitaţie, pe Costică Archip. Din această luptă, câştigă Butnaru, care-i ţine hangul lui Dumitrache, în momentul în care cel din urmă face dovada faptului că socru-său, Archip, are o firmă mixtă de vânătoare, ale cărei acte juridice au fost întocmite de Irimia, printre altele, un pasionat vânător. După ce-l cumpără pe Dumitrache, Butnaru îi atarge în partidă pe şefii ocoalelor silvice din Agaş, Moineşti şi Bacău.

Cheresteaua subţire cu soluţii ingenioase se ţine

În prima fază, prădăciunile se limitează la nivelul ocolului silvic Agaş, împresurat cu arbori de mare căutare – molid alb şi brad alb – unde îşi implantează două cadre de aleasă vigilenţă: Tudorache, tehnician de pază; Lupaş, brigadier silvic, parvenit dintr-o brigadă de fund, din vecinătatea munţilor Ciucului. Valoarea materialului pe care a pus ochii caracatiţa din DSJ Bacău constă din cherestea cu cioturi necăzătoare, de grosimea unui creion. Curând, zeci de mii de metri cubi de brad şi molid vor lua drumul porturilor Brăila, Galaţi şi Tulcea, sub controlul nemijlocit al lui Butnaru. Cea mai mare parte a cherestelei este debitată din lemnul provenit de pe raza satului Coşnea, din perimetrul ocolului silvic Agaş.

Dăunătorii pădurii la bani mărunţi

Demolarea molidului alb şi a bradului alb, care au luat poteca Greciei, drumeagul Japoniei şi autostrada Egiptului, n-ar fi avut loc fără binecuvântarea expresă a starostelui ROMSILVA, Gavrilescu. Pe-o mână cu Adrian Mitu, dumnezeul licenţelor din Direcţia Generală pentru Strategie Politică Comercială a Ministerului Comerţului, Gavrilescu semnează purcoaie de licenţe pentru exportul cherestelei. (Acest criminal, care a lăsat România fără păduri, trăieşte, probabil; dacă tot “mândri că suntem români”, de ce nu-l întreabă nimeni de sănătate? De ce nu este în puşcărie alături de Vişinescu, crima acestui jeg fiind comparabilă cu a torţionarilor comunişti? Răspuns: deoarece PSD-ul este o mafie care asigură protecţie membrilor săi, în faţa legii – n.m.) Dintre firmele de producere şi comercializare a produselor lemnoase se evidenţiază: OCM Trading Co Impex SRL, Coca Cola SRL Galaţi, ETAKAR SA, MGV SRL, Alexander Trading SRL, ROMAROM General Impex SRL, AHMOBEN Impex SRL, FORESTA PREST SA, GAL COMEX SRL, ROM CRESSINGTON Ltd SRL, ROM PHOENIX TIMBER TRADE Inc SRL. O parte din firme, cu patroni fictivi, aparţini actualei nomenclaturi băcăuane (nomenclatură PSD-istă, se înţelege – n.m.) Pagubele prin neplata licenţelor sau amânarea plăţilor se cifrează la modesta sumă de 500 miliarde lei (vechi; 1 leu actual = 10.000 lei vechi).

Taxe de ciomag

O parte din materialul lemnos care ia drumul porturilor este confiscat printr-o metodă originală: tehnicianul Tudorache furnizează informaţii despre cele 28 de gatere de pe valea Trotuşului. Cum gaterele folosesc material lemnos prăduit în cea mai mare măsură, au loc descinderi periodice ale Corpului de Control al DSJ Bacău, care ori confiscă marfa, ori primeşte, din mâna făptaşilor, taxele de protecţie. Unul dintre proprietarii de gater care cotizează la Corp, cu punctul de lucru la Gura Şulţei, este o rudă apropiată a fostului consilier prezidenţial al lui Iliescu, Gheorghe Fulga. Cheresteaua este cărată apoi, cu foi de transport falsificate, în camioanele din parcul-proprietate ale brigadierului silvic Cici Crăciun, de la ocolul silvic Moineşti, fiul viceprimarului comunei Agaş (tot PSD-ist).

Excavatoare pe post de drujbă

În paralel, prădăciunile se extind la nivelul ocolului silvic Moineşti – brigada silvică Strugari – pe teritoriul căreia creşte un stejar de excepţională calitate, cu vârsta între 60 – 80 de ani. Şeful ocolului silvic Moineşti este inginerul Gheorghe Pintilie, protectorul lui Cici Crăciun. Jaful se desfăşoară în perimetrul schelei de extracţie a petrolului Moineşti. Cum o parte dintre sonde sunt amplasate în pădure, Crăciun îşi trimite oamenii noaptea, să scoată brazii cu excavatorul, pentru ca să dea vina apoi pe sondori că au avut scurgeri de ţiţei la rădăcina copacilor. Furăciunile cuprind ca o plagă ocolul silvic Schitu Frumoasa, de pe raza comunei Balcani, de unde a dispărut complet molidul pentru şindrilă. Când se dă, în sfârşit, alarma, la nivelul DSJ Bacău, un control de fond efectuat de inginerul Alexandru Roşca îl surprinde în flagrant pe brigadierul Crăciun, în timp ce răpune arbori din jurul sondelor, pentru că nu avea acte de punere în valoare. Numai că, aşa cum era de aşteptat, cel care pleacă e Roşca, schimbat de la Corpul de Control în funcţia de şef birou tehnic, pe când Crăciun rămâne, iar cazul său este muşamalizat de poliţie.

Până şi Parchetul loveşte Parchetul silvic

La acelaşi ocol silvic, tehnicianul Albert va fi prins cu foi de transport false, emise pentru transportul materialului lemnos, la Combinatul din Comăneşti. Foile evidenţiau că lemnul a fost exploatat de pe diverse proprietăţi particulare, însă, când au fost chestionaţi de poteră, aproprietarii s-au trezit cu numele lor trecute în falş. Cazul a fost muşamakizat tot de Butnaru, pe-o mână cu poliţia, şi împotriva lui Albert, Parchetul Bacău a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. O altă parte din mânăriile comise în fondul forestier sunt escamotate de Neculai Arsinte, preşedintele Consiliului de Administraţie al DSJ Bacău, şi de Gânsac, şef serviciu producţie. Loviturile necruţătoare de secure se vor abate curând şi asupra ocolului Şleau de Luncă, întins pe albia râului Siret, unde se dezvoltă, în amestec cu teiul şi plopul, cireşul păsăresc, un excelent lemn folosit pentru confecţionarea mobilelor de lux. Cireşul va fi exterminat în totalitate ca “tei”, la ocoalele din Valea Seacă, Gioseni şi Fundu Răcăciuni. Tăcerea complice a poliţiei va fi cumpărată în felul următor: Butnaru îi construieşte o vilă comandantului poliţiei municipiului Bacău, colonelul Costică Luca, trecută în acte pe numele soacrei poliţiotului, în comuna Traian. Cu o altă vilă îi va căptuşi gura şi colonelului Gheorghe Luca, şeful brigăzii circulaţie a IPJ Bacău, ridicată în Calea Romanului.

Răpunerea în posesie

După rărirea fondului de molid şi brad şi dispariţia cireşului păsăresc, a urmat hărtănirea sistematică a stejarului. La brigada Pânceşti cres 13.000 hectare de stejăret (era în 1998; azi, probabil, toţi stejarii au dispărut, raşi fiind de mafia PSD-istă – n.m.). Primele repuneri în posesie a foştilor proprietari de păduri s-au desfăşurat la modul următor: arborii au fost raşi complet de pe podul pământului, şi cele 4.000 de hectare, pline acum cu cadavrele arborilor de odinioară, au fos abandonate proprieatrilor, în “regim de parc”, în timp ce restul de 9.000 hectare sunt, deja, aproape răpuse.

Parcul lui Frunzăverde

Alegerile desfăşurate la DSJ Bacău după 1996 n-au adus nimic îmbucurător. După căderea lui Gavrilescu, în fruntea ROMSILVEI va fi înscăunat Gheorghe Cahniţă, fostul director al DSJ Caraş-Severin. Din înfocat pedeserist (adică pesedist – n.m.), Cahniţă ajunge un docil democrat, la sugestia şi cu sprijinul finului său, Sorin Frunzăverde, ex-ministrul Mediului şi fost preşedinte al Consiliului PD al judeţului Caraş-Severin (cel care în anii 2010 va trece în barca PSD, alături de actualul puşcăriaş Adrian Severin – n.m.). În primă fază, îi caută în teşchereaua de amintiri pe foştii săi colegi de facultate, pentru a-i implementa, evident, pe criterii politice, la cârma Direcţiilor Silvice judeţene. Pentru Bacău, îl propune pe Flintoacă, de la ocolul silvic Dărmăneşti. Cum, însă, jocurile sunt făcute la nivel local, cu privire dinspre Modrogan, conducerea judeţeană a PD îl unge în locul lui Butnaru pe Gheorghe Oncioiu, fost membru al Corpului de Control al DSJ Bacău şi apoi şef birou tehnic.

Alicaţii democrate

Deşi la concursul pentru ocuparea postului de mahăr al DSJ Bacău participă şase gealaţi, senatorul Achimoaie – PD Bacău – este cel care l-a preferat pe Oncioiu în locul lui Flintoacă. Dacă l-am da pe Achimoaie la o parte, am descoperi că zarurile au fost aruncate de potentatul Căşuneanu din Oneşti, sponsorul campaniei electorale a PD pe Bacău, pentru care a decartat 100 milioane lei. Căşuneanu are interese exprese în domeniul forestier, deoarece este proprietarul unei fabrici de parchet de stejar şi al unei fabrici de mobilă în Oneşti. În urmă cu câţiva ani, Căşuneanu (viitorul puşcăriaş al anilor 2000 – n.m.) a fost implicat în importul celor 80 de tone de deşeuri toxice din Germania, pitite pe Valea Oituzului. Însă, capul care a căzut atunci a fost cel al ministrului Mediului, Marcian Bleahu. Astăzi, Căşuneanu este sprijinit din Paralment de Viorel Cataramă, iar în teritoriu, de preşedintele consiliului PD al judeţului Bacău, alde Nistor.

Ubi bene, ubi ROMSILVA

Dacă n-a reuşit să-şi impună direct un om la Bacău, Cahniţă a izbutit s-o facă în schimb la Neamţ, unde l-a înşurubat în fruntea DSJ pe Costache Rusu. Pedeserist fanatic şi ameninţat cu mazilirea după 1996, Rusu trece brusc în barca ţărăniştilor. Împreună cu Oncioiu, Butnaru şi Chiricheşu – şeful DSJ Maramureş – , Rusu este autorul ruperii în două a sindicatului silvicultorilor. Aripa Oncioiu este cea care a făcut întotdeauna politica ROMSILVA. Care a constat în păstrarea unităţii de monolit a Regiei, pentru ca astfel mafia pădurilor să funcţioneze bine mersi, până la lichidarea ultimului copac de pe teritoriul românesc. Căci, ce este, în definitiv, copacul? Nu este el, oare, un complice al haiducului, violatorului, dezertorului şi tâlharului, aşa că de ce nu i-ar sta mai bine creştetul acolo unde-i şade rădăcina? (“Academia Caţavencu”, nr. 324/1998)