Cum să faci pe miliţianul netului pe fond de „fake news” | Hipsterii lui Soros, care se considera IT-isti, raporteaza toate postarile de pe Facebook si ataca libertatea de exprimare
Ştirea aceea, de foarte mare succes, cum că nişte „tineri IT”-işti, extrem de discreţi (de ce?) se adună, aşa, într-un „think tank”, în numele luptei împotriva ştirilor false de pe net, ar fi fost amuzantă dacă nu ar fi revoltătoare.
Luptătorii pentru un fel de curăţenie a presei se consideră „IT-iştii lui Soros”, şi mai consideră că e nevoie neapărat de filtre, raportări, progrămele şi scripturi care să îl salveze pe sărmanul român de ştirile-minciuni care se predintă prin virtual. Au deja liste negre cu paginile web care propagă acele fake-news, şi ei cică doresc ca eu să nu mă mai amuz citind glumiţe ştiriste răspândite de postaci naivi sau doar interesaţi care să îmi spună cum NASA a spus că mâine vor fi cinci zile de întuneric, că adevăruri despre daci care erai cei mai cei din galaxie, că Jamie Oliver a câştigat procesul împotriva McDonalds, că Mr. Bean a trecut la islamism, că Papa s-a întâlnit cu extratereştrii” ori că alte bălării ascunse sub titluri de „Nu o să-ţi vină să crezi”, „Uite ce îţi ascund… (ăia care ascund) ca tu să nu afli”. Deci ei mă ajută să nu fiu, cum s-ar spune, prost. Sau prostit. Ei ţin loc de liberul arbitru, de dreapta judecată a creştinului, de discernământ sau de conştiinţă civică. Prin limitarea dreptului meu, conform Declaraţiei Unievrsale a Drepturilor Omului şi a Constituţiei României, la libera informare chiar la libera exprimare. Pentru că cine îmi va garanta buna lor intenţie şi, mai ales, NEIMPLICAREA şi ECHIDISTANŢA?
Faptul că te autonumeşti „al lui Soros” deja îmi bagă ceva îndoieli în cap. Nu din cauza miliardarului american cel mult înjurat de unii, treaba lui, să fie sănătos cu familia şi cei dragi ai săi, dar epitetul de „sorosist” deja te bagă într-o anume tabără, vrei nu vrei. Fiind într-o anume tabără, eşti împotriva altei tabere. Deci, salut calu’ echidistanţă. Poţi băga la „fake-news” orice nu-ţi convine ţie şi celor din ceata ta, lăsând fake news-urile convenabile să fie mai libere decât vrăbiile din Piaţa Mare.
La fel, portul banderolei cu mesajul luat de la protestarii anti-Trump (că nu putem fi originali nicicum) cu #REZIST, te bagă, clar şi din nou, într-o anume tabără. Deci există riscul vizibil ca tot ce nu e pe placul tău şi al tovarăşilor ideologici, să intre tot la „fake news”, doar că aşa consideri tu. Din nou, salut calu’, echidistanţă. Zici că renaşte Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, versiunea 2.0, freeware. Adică un fel de a face pe miliţianul pe reţele, de a te juca de-a cenzura, după cum ai tu chef, că şi aşa nimeni nu te controlează.
Am şi eu, au şi alte persoane care au mai reacţionat la ideea asta, nişte întrebări.
Câţi jurnalişti profesionişti, NEIMPLICAŢI, echidistanţi, şi echilibraţi în relatarea evenimentelor, fac parte din acest proiect? Deci nici din cei care îi fac cu ou şi cu oţet pe protestatari, nici din cei care hăulesc lozinci în rând cu manifestanţii?
Cine întocmeşte lista cu paginile „fake news” şi care este gradul său de echidistanţă? Cine şi cum îmi garantează corectitudinea sa?
Cine îmi garantează că „report”-urile acelea nu sunt făcute după metoda „hai să le-o trag la ăştia”, tu raportând, de fapt, ce nu îţi convine ţie (ori altora) , nu ce e neapărat „ştire falsă”?
ESTE sau NU o limitare a liberei circulaţii a informaţiei, şi a dreptului la liberă exprimare, conform legislaţiei naţionale, europene, universale?
Ce te recomandă pe tine, care e autoritatea ta legală sau măcar profesională care să te facă să te consideri, ca individ sau ca grup, un fel de stăpân al adevărului şi al corectitudinii?
Şi ultima. Care est procedura de a raporta un abuz al puitorilor de etichete „fake news” sau de a declasifica, în caz de eroare „umană”, o etichetare eronată sau rău intenţionată?
Sincer să fiu, chestia asta cam miroase a tentativă de cenzură. Sunt destule unelte juridice care să substituie o asemenea intenţie: legi privitoare la insulte şi calomnii, legi anti- discriminare, coduri deontologice.
Dacă o luăm aşa, am citit fake news, ca titlu şi exprimare, în publicaţii cu reputaţie. Dacă o luăm tot aşa, cam 90% din editoriale şi comentarii sunt pretabile la a fi „fake”. Ca să nu mai pomenesc de ştirile cică pamflet de pe paginile gen Times New Roman. Şi prefer să aflu eu ce e „fake” sau nu, prefer să am o ofertă de marfă bună şi proastă, din care să aleg ce îmi place, fără ajutorul neprecupeţit al diverşilor binefăcători sau pe bază de progrămele drăguţele. Şi apropo, aştept şi răspunsuri la întrebările mele. Sursa: Tribuna
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:
sau prin PayPal: