Cum suntem controlați

Pentru a avea idee despre despre capacitatea de urmărire la care s-a ajuns o să vă prezint câteva date care ar trebui să vă pună pe gânduri.

Un scandal recent, peste care presa oficială nici n-a respirat în șoaptă, s-a desfășurat în Danemarca, în urma dezvăluirilor efectuate de către un „defectat” de-al NSA. Pe scurt, este vorba despre o înțelegere dintre NSA și FE (serviciul secret danez) prin intermediul căreia danezii au dat acces liber americanilor la hubul de comunicații de pe teritoriul țării.

Ca să înțelegeți mai bine situația, vă voi spune că traficul pe internet este asemenea traficului aerian. Se desfășoară pe canale care se unesc în noduri aflate în câteva puncte ale planetei și între care legătura este ținută pe alte canale magistrale. Controlul asupra respectivelor noduri permite ascultarea comunicației tuturor „ramurilor” care pornesc de-acolo. Din punct de vedere teoretic, controlul nodului danez ar permite ascultări ale traficului pornit dinspre fosta Uniune Sovietică, dar și o parte a traficului chinez.

Deranjul din Danemarca a pornit de la faptul că în urma parteneriatului dintre cele două servicii secrete, pe lângă așa-zisele ascultări ale „traficului dușmanilor”, NSA are acces, la modul cât se poate de practic și la comunicațiile danezilor. Iar serviciului secret danez îi este interzis să asculte proprii cetățeni fără un mandat de interceptare.

Cu această ocazie s-a mai dezvăluit un secret: ce face NSA cu aceste date? Simplu: le stochează. Controlând hub-urile majore ale lumii, NSA are acces la absolut tot internetul, stocând întreaga informație brută. Știți ce înseamnă asta? Imaginați-vă că vreți să trimiteți un mail sau un mesaj pe un messenger. Mesajul respectiv nu-l scrieți din prima, vă mai răzgândiți, mai ștergeți, mai adăugați, reformulați ș.a.m.d. Ei bine, toate aceste „răzgândeli” ale dumneavoastră ajung pe serverul care asigură hostingul mailului sau care găzduiește serviciul de messaging. Absolut toate acțiunile – spre exemplu, inclusiv sugestiile de corecție gramaticală pe care vi le transmite serverul – se înregistrează la NSA. Pentru un om care are habar de IT, așa ceva e imposibil. Ce capacitate îți trebuie pentru a stoca fiecare schimbare de stare la nivel de internet? Ei bine, „defectații” din NSA au dat și răspunsul: până acum baza de date a NSA a ajuns la 5 zettabytes (1 zettabyte = 1000^4 GB). Și tot crește.

Și-acum să venim și-n ograda noastră. În urmă cu ceva vreme, pe-atunci când izbucnise scandalul ascultărilor la noi, poate mai țineți minte cum Monica Macovei s-a scăpat că „serverul” SRI de interceptare a costat un miliard de EUR! Ați uitat, nu-i așa?

Interceptarea telefoanelor e ceva banal. La ora actuală, comunicația 2G poate fi ascultată de oricine cu o investiție de câteva sute de dolari și suficiente cunoștințe tehnice. Pur și simplu, te interpui unui site GSM și, având semnalul mai puternic, toate telefoanele din proximitatea ta se vor conecta la tine, adică la falsul site care redirecționează traficul spre site-ul real. Astfel poți asculta traficul la modul brut. Teoretic nu-i nicio problemă deoarece comunicația este criptată. Însă standardul este destul de vechi și, cu puterea de calcul de acum, poate fi decriptat destul de facil. Iată cum, cu numai câteva sute de dolari poți să-ți asculți vecinii fără probleme(desigur, dacă aceștia mai utilizează 2G, întrucât de la 3G în sus e aproape imposibil de decriptat de către un privat).

De ce v-am dat acest exemplu? Pentru a înțelege că „investiția” în respectivul server pare inutilă. Serviciile de telefonie, pentru a putea funcționa, sunt obligate să dea SRI acces liber în rețelele lor pentru a putea asculta traficul. Cu alte cuvinte, în timp ce pe un particular care ar vrea să pirateze, ascultând ilegal, îl costă câteva sute de dolari, pe SRI nu-l costă nimic deoarece are acces liber și dispune de cheile de criptare. Și-atunci de ce acea investiție?

E mai simplu decât vă imaginați: atâta costă stocarea. M-au întrebat mai mulți care-i nivelul de intimitate în România. Pornind de la costul de-atunci al acelui server, părerea mea e că la noi intimitatea e o noțiune perimată. Pur și simplu, pe modelul NSA, cred că SRI ascultă și stochează tot. Cu o diferență însă: în timp ce NSA are acces la informația brută, adică inclusiv criptată, în cazul nostru, prin accesul liber al SRI la rețelele operatorilor, pe serverul acestuia informațiile noastre sunt stocate cât se poate de transparent, gata criptate și numai bune de minat.

Poate vă întrebați ce știe SRI-ul despre fiecare dintre noi. Părerea mea e că știe tot. Și, dacă au nelămuriri și vor să se lămurească, află imediat orice în timp real. Pare a fi un scenariu orwellian? Știu că vă feriți de chip-uri, că faceți eroisme pe facebook, dar am o veste proastă: sunteți deja chip-ați, iar toată viața voastră are o dublură pe serverele controlate de serviciile secrete. O faceți singuri, benevol, prin legarea de telefon și comunicațiile moderne de date. V-am mai spus-o: telefonul e spionul suprem. Până nu-l veți elimina din viața voastră n-aveți drept de intimitate.

Aveți capacitatea de a renunța la telefon? OK, îmi veți da replica referitoare la urgențe ș.a.m.d. Cunosc placa. Luați-vă atunci doar un telefon fix, de-acela clasic. Și nu-mi mai dați replica referitoare la urgențe întrucât oriunde pe stradă poți găsi pe cineva cu un telefon. Puteți renunța a el?

Toți cei cu care vorbesc, ajunși în acest punct, îmi replică absurd și sarcastic: „Până la urmă nu mă interesează. Ce naiba să afle de la mine?”. Și-abia aici descoperim cum omul, de bună voie, își face din sclavie o mândrie.

Dan DIACONU, Trenduri economice