Cum vrea Klaus Iohannis să umple țara de migranți ilegali

Pe 10 decembrie 2018, România a semnat la Marrakesh (Maroc) un controversat Pact Global Compact pentru Migrație inițiat de Națiunile Unite (ONU). Președintele României ,Klaus Iohannis, care intuiește că susținerea migrației ilegale dinspre Africa spre Uniunea Europeană- UE, specific spre România, i-ar distruge șansele pentru un nou mandat , a anunțat pe toate canalele că „a aprobat” așa-numitul Compact Global la „recomandarea” Guvernului Dăncilă, în speță, a ministrului de Externe Theodor Meleșcanu.

S-a lăsat astfel impresia că Iohannis a fost pus în fața unui fapt împlinit de o inițiativă a Guvernului. În fapt, Klaus Iohannis semnase deja pentru Pact (de două ori în patru luni), după ce, în întâlniri succesive, discutase (și aprobase tot ce i se spusese) la București cu şeful Adunării Generale a ONU, Miroslav Lajčák (iunie 2018), cel supranumit „Mesagerul lui Soros” și cu Comisarul ONU pentru refugiați, Filippo Grandi (septembrie 2018).

Circ de Cotroceni, pâine de Marrakesh

Cele două personaje – Lajčák și Grandi, fac parte dintr-o ilustră colecție umană de la ONU, cu vechime în promovarea migrației ilegale spre Europa, iar discuțiile cu Iohannis au relevat că ei se pricep doar la migrație: spre exemplu, nu s-a interesat niciunul – în patru cuvinte, cum mai trăiesc românii. Miroslav Lajčák este cel care organizase celebrul discurs al Codruței Kovesi la ONU, cu puțin timp înainte de revocarea ei din funcția de șef al DNA, iar Grandi este puiul de globalist care, fără niciun fel de mandat din partea UE, a cerut Israelului în aprilie a.c., transferul în Europa a cca 17 000 migranți africani ilegali pe care statul evreu, potrivit legislației, încercase să îi deporteze înapoi în Africa.

Aglomerația de la intrarea în cămăruța lui Iohannis din Cotroceni, unde înalți demnitari ai Națiunilor Unite se calcă pe bombeuri pentru a afla dacă președintele României va aproba Global Compact-ul pentru Migrațiune, a fost primul element care a indicat clar că Pactul de la Marrakesh nu este un document fără putere politică sau juridică (așa cum ne-a transmis Ministerul Afacerilor Externe), ci fructul unui plan studiat și pus la punct, care urmărește o legalizare a termenului de „migrant ilegal” și desigur, o „colonizare” a statelor Europei, eventual, pe ușa din spate. Circul prezidențial de la Cotroceni – cu „recomandarea” Guvernului și cu “aprobarea” pe care a dat-o Klaus Iohannis – dorește eventual și pâine pentru acest subiect. Să dăm, așadar, pâine unui subiect dolofan, gata să pleznească.

România – „Proasta Europei” și ochii ei rotunzi

Pentru pitorescul întâlnirii din Iunie, în discursul ținut fătucelor din presă, Miroslav Lajčák a declarat că au existat „patru priorități” în discuțiile cu Iohannis. Ar părea incredibil, dar prima prioritate evocată de oficialul ONU sub privirea docilă a lui Iohannis a fost „migrația” (cu „Compact Globalul”), iar ultima prioritate a fost „reforma”. Trăim vremuri interesante, când România, care e ținută pe „politică externă” la categoria „Proasta Europei” de tripleta Klaus Iohannis – Theodor Meleșcanu – Călin Popescu Tăriceanu, șeful de partid al lui Mele, nu mai trăiește cu „reforme”, ci doar cu aer și cu „dispoziții” date de „inițiați” globaliști precum Lajčák. Dealtfel, pentru a sublinia diferența între un stat independent (Slovacia, țara natală a lui Miroslav Lajčák) și un stat obedient (România lui Iohannis), să menționăm aici că Lajčák și-a dat demisia din Guvernul slovac după ce ce Parlamentul țării sale a anunțat că respinge Pactul ONU pe Migrație semnat în Maroc.

Mele: diplomat până-ntre stele

Pe 29 noiembrie a.c., Ministerul Afacerilor Externe transmitea pentru cristoiublog.ro că Pactul Compact al Națiunilor Unite (ONU), semnat de România și referitor la migrațiune, este „doar un document de orientare și nu are efecte juridice sau financiare”: un Pact bun, liniștitor, cuminte-acasă. În contrast cu ministrul român de Externe, Theodor Meleșcanu, înainte de semnarea pactului Global, ministrul austriac de Interne, Herbert Kickl, declarase că documentul ONU are „un ton iresponsabil pro-migrație” și poate produce „efecte pe ușa din spate”. De unde știa, așadar, „specialistul” Meleșcanu din România, contrazicând un austriac înțepat, că Pactul ONU ar fi unul „bun” pentru națiunea română?

Pe cifre, Austria se arăta aceeași țară inflexibilă în aceleași politici pe care le exersa cu aceeași independență: după cum dezvăluise cristoiublog.ro, România „profesionistului” Meleșcanu preluase până în septembrie 2017, aproape 750 de migranți din state arabe cu potențial terorist, pe când Austria „înțepatului” Kickl acceptase doar 15. S-ar părea din acest raport de cifre (creat de Meleșcanu, cu politicile sale „independente”), că țara bogată era România, iar Austria nu avea după ce să bea apă din Dunăre.

Lupta cu Comunicatu’

În plus, cristoiublog.ro demonstrase în 2017 că ministrul român nu știa nici măcar diferența între un „solicitant de azil” și un „refugiat”: să rememorăm aici că pe 18 august 2017, într-un moment extrem de „inspirat” ales de Meleșcanu (la câteva ore după ce un atac terorist islamist, cu doi solicitanți de azil printre teroriști, lăsase în Spania 16 morți și aproape 140 de răniți), MAE anunța că România a făcut „o propunere” ca să primească încă 1942 de „refugiați” din Grecia și Italia, iar cristoiublog.ro dezvăluia pentru știința MAE că, potrivit Agenției pan-europene EASO, „refugiații” lui Meleșcanu nu erau propriu-zis „refugiați” ci pur și simplu „solicitanți de azil”, proveniți din Qatar și alte câteva state arabe: lupta lui Mele cu comunicatele de presă a fost frecvent mai complicată decât lupta lui cu informațiile.

Scoți cuvânt din piatră seacă

La o analiză succintă, răspunsul Afacerilor Externe transmis către cristoiublog.ro pare extras direct dintr-un document publicat anterior în Germania de partidul cancelarului Angela Merkel, CDU, (care trebuia să „combată” informațiile „false” referitoare la migrație) sau chiar dintr-un discurs al Secretarului General ONU, António Guterres – omul care a insistat că toate cele 193 de state membre trebuie să semneze Pactul: răspunsul MAE nu are personalitate, este doar o înșiruire de fraze seci și este greu de respins ipoteza că Meleșcanu și consilierul lui preferat care-i citește Tratatele și Convențiile nici măcar nu au conspectat sumarul documentului.

Cu ONU pre UE călcând

Altfel, ar fi aflat ministrul român de Externe, Theodor Meleșcanu, că din 23 de obiective ale Pactului Compact al ONU, există o singură referire (vagă) la frontierele statelor: restul se referă la drepturi pentru „migranți” (bani, acte, muncă, mediu etc), fără a se specifica dacă este vorba de „migranți ilegali” (economici) sau de „refugiați” autentici. În al doilea rând, va rămâne pentru eternitate grotescul faptului că semnarea unei hârtii aparent „fără valoare” cu ONU va îngheța cert relațiile României cu Statele Unite (care au respins documentul), insultând orice tip de inteligență și punând sub semnul întrebării noțiunea de politică externă practicată prin grupul Iohannis – Meleșcanu – Tăriceanu.

Dacă serviciile secrete din România ar fi funcționat, iar Klaus Iohannis nu ar fi fost globalistul dedicat al unor „elite” UE și prizonierul de lux al consilierilor săi sorosiști, unele dintre informațiile dedicate evenimentului de la Marrakesh, dar și parteneriatul strategic cu SUA ar fi recomandat guvernului Viorica Dăncilă mai degrabă prudență, decât cooperare cu Președinția pe subiectul migrației.

Ce trebuia să știe Dăncilă

Lucrurile simple compun marile înțelesuri. Înainte de „recomandarea” către Iohannis, prim-ministrul Viorica Dăncilă ar fi trebuit să afle că un rol central în implementarea Pactului îl va avea IOM (Organizația Internațională pentru Migrație), unde președinte este un vechi „tovarăș de luptă” al lui Soros „pentru Europa”, portughezul Antonio Vitorino.

După model consacrat, în care globaliștii se aleg și se premiază între ei la ONU și la UE, Vitorino a fost anterior membru în guvernul lui António Guterres, cel care este acum Secretar General ONU, inițiator de fațadă al Pactului.

Tot legat de Pact, premierul Dăncilă trebuia să afle că rețeaua United Nations Network on Migration se va ocupa de-acum, după model Soros, de „implementarea” acordului de la Marrakesh (care a fost deja anunțată), prin ziariști, politicieni și ONG -iști finanțați globalist- obișnuita „societate civilă” care transcede voința populară. Iar scopul final dărâmă tot ce a mai rămas din Teoria Conspirației, cea care de ani de zile a camuflat toate aceste mașinațiuni de culise de la ONU și UE, derulate cu roboței asamblați în garajele sorosiste, precum Lajčák sau Grandi: „legalizarea” migrației ilegale și aducerea de migranți din state afectate de sărăcie, dar și gazde de terorism.

Nesfânta alianță: Iohannis, Meleșcannis, Tăriceannis

Dacă Teodor Meleșcanu și șeful său politic, Călin Popescu-Tăriceanu mai au încă impresia că jocurile lui Klaus Iohannis le fac viața mai frumoasă și că entități globaliste, invocând ONU, au convocat statele în deșertul marocan doar pentru o seară de discotecă și o hârtie fără valoare numită Pact Global pe Migrație, atunci trebuie să își dea demisia și să se-apuce de lucruri mai simple- îndoparea gâștelor la marginea drumului: asta fiindcă nu au aflat în timp util că politicile neclare, provenite din dictatul unor instituții străine, sunt precum comorile piraților- trebuie să stea mereu îngropate. În anii ’40-’50, sub conducerea lui Stalin, dizlocarea de populații în interiorul lagărului sovietic s-a cifrat la cca 6 milioane oameni. În anii 2000, migrația în interiorul lagărului Uniunii Europene ar putea ajunge (potrivit președintelui Parlamentului European, Antonio Tajani, un alt pios pion sorosist) la zeci de milioane- cu migranți economici sosiți dinspre Africa și Asia. Pare ciudat, dar liderii Sovietelor încep să arate a “copii de țâță” comparativ cu liderii UE și ONU precum Claude Juncker, Frans Timmermanns, Angela Merkel sau António Guterres. – Autor: Traian Horia