Dacă nu facem nimic, vom fi omorâți!

Sclavul poate orice! Spală, mătură, ară, seamănă, strânge recolta, rabdă foamea, îndură batjocura de orice fel și, după ce a terminat toate aceste lucruri, târziu, fără să apuce să-și îmbrățișeze copiii și soția, sclavul pleacă la război ca să moară eroic pentru o țară care nu-i a lui, pentru o bunăstare care nu este a lui, dar bucurându-se că merită flegma pe care stăpânul o aruncă în țărână, acolo unde se află fiecare strop de sânge și sudoare, singura avere la care are dreptul un sclav.

Ceva nu este în regulă

Am fost o țară bogată, suntem pe zi ce trece o țară tot mai săracă! Asta poate fi explicat prin faptul că se exploatează fără milă, fără reținere, fără niciun gând pentru viitor, pur și simplu, cineva lucrează ca un hârciog scăpat într-un siloz de grâne.

Am fost o țară frumoasă și pare că ne străduim, pe zi ce trece, să o sfărâmăm în cutremurătoare dealuri de gunoaie!

Asta se explică prin faptul că nu există ordine, nu există respect pentru frumos, pentru echilibru. Și deja suntem pe un teritoriu imposibil de cuprins cu privirea.

Am fost o țară cu un popor inteligent, cu un IQ mult peste medie! Dacă intri într-un muzeu al tehnicii țărănești, bunăoară, rămâi siderat de acuratețea și subtilitatea soluțiilor. Și, brusc, în doar două decenii, țara asta și-a pierdut statutul intelectual, echilibrul între inteligenți și idioți s-a rupt cu desăvârșire, iar valul mâlos al prostiei murdărește tot ceea ce îi stă în cale.

Asta se explică, cred, prin faptul că Inteligența nu a fost suficient de vigilentă și a adăugat Prostiei Endemice (entitate firească, așa cum este cantitatea imensă de reziduuri la exploatarea unui minereu important) propria ei cantitate de prostie, determinând această maree cumplită, rușinoasă, nedemnă de efortul pentru educație

al unui popor normal. Și, ceea ce este de un haz cumplit de trist, toate structurile media pun în evidență Prostia cu aerul încruntat și sever cu care se anunță conferirea Premiului Nobel pentru orice!

Inteligența românească este un fel de Gobekli Tepe, trebuie acoperită cu mult pământ, mult, deoarece Potopul Prostiei este nimicitor, pentru că va fi demonstrația pentru viitorime că unii au citit cărți și că au avut o mulțime de circumvoluțiuni pe creier, chiar aici, în ceea ce va părea că este doar un pustiu, așa cum Sahara ascunde, incredibil, faptul că a fost cândva o mănoasă și nesfârșită câmpie[1].

Am lăsat Lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă

Nu am crezut nicio secundă că Lumea poate fi atât de nebună, sau atât de ignorantă, sau atât de dusă cu pluta ca să se lase condusă de niște nenorociți, niște criminali, la urma urmelor! Nu am crezut pentru că nu am avut timp, trebuia să muncesc, trebuia să-mi fac un nume, trebuia să trăiesc. Auzeam că undeva în Africa era un dictator care-și omoara oamenii, îi pune la frigider, îi mănânca, dar, cum era foarte greu să crezi așa ceva și aproape imposibil să verifici, mergeam mai departe.

De vreo 30 de ani Lumea este complet năucă, valorile s-au disipat, este cât se poate de evident că un om cu capul pe umeri nu are ce căuta în această foșgăială de nebuni, isterici, inculți, trădători, neoameni. Cum a fost posibil așa ceva? Cum de nu am băgat de seamă? Acești nenorociți au trăit printre noi, probabil s-au comportat la fel, cum de nu ne-am sesizat, cum de nu am luat atitudine? De ce am permis unor jeguri să ridice privirea mai sus de sanda (pentru ei, sau cei puși să fie atenți la ce scriem : „Ne sutor ultra crepidam!”), ba, mai mult, să se instaleze în capul mesei? Poate nici asta nu m-ar deranja foarte tare, numai că râgâie, clefăie când mănâncă, râd prostește și rânjesc mitocănește. Eu nu admit așa ceva la masă, de fapt, așa ceva nu trebuie să fie permis niciunde.

Cum am putut face așa ceva? De ce nu am luat atitudine când un grup de tineri (fete și băieți) mergea pe stradă și unul dintre ei râgâia sinistru, iar o domnișoară râdea și-l săruta tandru? Și nu am un răspuns care să mă mulțumească. Am întâlnit multe astfel de ipochimene la viața mea și, da, am trecut mai departe, am preferat să întorc privirea, am considerat că este vorba despre o eroare genetică, una care, la urma urmelor, nu mă privește.

Aceasta este marea eroare, suprema eroare, să lași să-ți intre în casă, în suflet, în drumurile tale, în eforturile tale de a trăi drept și cinstit, găunoșenia umană absolută. Iar ea, ca râia, ca o ciupercă, se întinde, se lăfăie și te omoară, până la urmă. Eu am crescut în ideea că trebuie să merg pe stradă în așa fel încât să nu deranjez pe nimeni, iar dacă văd un ins că dă buzna peste mine, să mă opresc, să mă feresc, cine știe, poate omul este grăbit, are o problemă, nu m-a văzut… Dar nu, acum îmi dau seama că omul acela este un bou, puțin la simțire, ca toți boii (fabulă) și întocmai ca rubedeniile sale, dă peste mine nu pentru că este grăbit, nu pentru că are o problemă ci pentru că este bou, iar eu nu ar fi trebuit să mă opresc, nu ar fi trebuit să mă feresc. Boii trebuie opriți, boii trebuie obligați să se ferească de oamenii normali și nu invers. Am lăsat Lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă?[2]

Ghetou cretin realizat de cretini!

Sila de care sunt tot mai cuprins mă face să nu mă mai afirm pe facebook cu opinii legate de politică și de stupiditatea celor care-și spun politicieni. Dar, iată că previziunile sumbre încep să se împlinească, și uite una dintre ele: Cartierul Aviației din București, câteva mii de oameni locuiesc aici, începuserăm să ne cunoaștem și, culmea, să încercăm să trăim respectându-ne unii pe alții, mă refer la faptul că circulația mașinilor este una de calvar, dar mergem încet, ne așteptăm unii pe alții, una peste alta începuserăm să ne simțim bine. Ei, vine onor Primăria sectorului I (aceea care are un primar numit de fapt prin acceptarea unui furt evident) și, cu ajutorul Poliției se schimbă sensurile de mers peste noapte și se schimbă de o manieră absurdă, mitocănească, ne civică, astfel încât Carterul Aviației devine un ghetou, în sensul că în el nu se mai poate intra decât printr-o singură cale, care are un semafor. Atât. Un Cartier care are o lungime de 2 km, are o singură cale de acces în interior.

Ghetou! Ghetou fascist! Ghetou cretin realizat de cretini! [3]

Dacă nu facem nimic, vom fi omorâți!

Dacă vă era greu să acceptați, acum, cu această nesimțită cârdășie P.N.L.-P.S.D.-U.D.M.R., sper să vă fie foarte clar tuturor: nu contăm, nu existăm, nu suntem luați în calcul decât în măsura în care putem fi omorâți. Iar dacă nu facem nimic, chiar așa se va și întâmpla, vom fi omorâți! Nu mai este nimic de făcut, la noi nu se mai poate vorbi despre democrație, drepturi ale omului, Constituție.

Țara este vândută și este doar o chestiune de timp până când cu adevărat va fi federalizată. Poporul român este în disoluție. Eu, însă, nu vreau să mă supun. Așadar, la mine în casă, la mine în suflet, la mine în conștiință funcționează legile mele, legile învățate de la părinții mei, legile bunului simț.

Nu voi permite nimănui, la mine în casă, la mine în curte, la mine în suflet, la mine în conștiință să încalce aceste legi. Voi încerca să nu deranjez pe nimeni, să nu încalc libertatea vreunuia dintre concetățenii pe care nu-i cunosc dar cu care mă intersectez în viață, pe stradă sau în gând. Voi respecta libertatea lor așa cum o respect pe a mea. Dar, atenție, la mine în curte, la mine în casă, la mine în suflet, la mine în conștiință se respectă faptul că:

– sunt creștin;
– sunt familist cu copii;
– sunt român;
– îmi plac oamenii care zâmbesc;
– îmi place munca;
– dorm când sunt obosit;
– nu fumez (dar nu împiedic pe nimeni să o facă);
– nu mă droghez;
– nu beau;
– nu mă supăr definitiv pe nimeni;
– înjur și-mi trece;
– iubesc muzica simfonică;
– citesc enorm;
– ador teatrul;
– mi-e dor continuu de toți ai mei, în viață sau plecați;
– nu uit și nu iert umilința la care, ca român, am fost supus de Băsescu, turnător ordinar și la care sunt supus de către Iohannis și partidele politice actuale;
– am poarta încuiată, am câini și nu cred în Miorița, așa că am și bâtă și coasă și furcă și topor, ca orice român normal.
Eu nu accept această jegoșenie, eu nu accept această mizerie și nu admit să fiu reprezentat de niște analfabeți, ticăloși și trădători de țară! Atât! În rest eu sunt același om! Am ținut doar să reamintesc![4]

P.S. De 8 martie, am scris pe Facebook: „Dacă țara asta ar avea bărbați adevărați, am reinventa matriarhatul pentru măcar 1.000 de ani! Cum însă acest produs este pe cale de dispariție (vorbesc despre bărbații care nu poartă pantofi cu toc cui), ne mulțumim să vă spunem de ziua voastră „LA MULȚI ANI1”, și să ne culcăm liniștiți pe partea cealaltă! Eu, însă, visez România în liniștea și blândețea Cucutenilor!

Să fiți vesele și încrezătoare în lumea mizerabilă construită de bărbați (cel mai adesea decrepiți) poate chiar mai mult decât a arătat până acum!”[5].

––––––––––––––––––––––––––––––––
[1] sursa – https://www.facebook.com/profile.php?id=100009375168032 – 7 martie 2023.
[2] Idem – 13 martie 2023.
[3] Idem – 11 mai 2023.
[4] Idem link cit.
[5] Idem – 8 martie 2023.

Mihai Mălaimare, Actor