Dan Diaconu | Am două veşti pentru azi: una proastă şi una foarte proastă

Am două veşti pentru azi: una proastă şi una foarte proastă. Din păcate asta e situaţia la care s-a ajuns, fie din întâmplare, fie din conspiraţie. Nu avem încă toate datele necesare identificării ipotezei corecte şi, de aceea, trebuie să ne facem întreaga judecată pe tărâmul nisipurilor mişcătoare ale unei fundaţii slabe. Evenimentele care se petrec sub ochii noştri, cu toate că sunt cât se poate de clare, ne tot aruncă ba într-o barcă, ba în cealaltă.

Să trecem însă la subiect. Prima veste, cea prostă, e că am intrat în Schengen. Ah, n-aţi auzit nimic de la politicienii noştri. Oare de ce? Nu ăsta era dezideratul întregii clase politice? Ei bine, e un mic asterisc despre care nu v-am spus nimic: n-am intrat în Schengen-ul comercial, ci într-un alt Schengen, cel militar. Despre care toţi politicienii tac mâlc.

Tratatul Schengen se referă la tranzitul liber al oamenilor şi mărfurilor. Aici ni s-a spus pas din cauza ticăloşiei nemţilor şi olandezilor. În schimb, exista o problemă în Tratatul Schengen deoarece el nu se extindea şi asupra echipamentelor militare şi a soldaţilor. De aceea americanii se plângeau că este nevoie de tot felul de hârţogăraie pentru transportul de echipamente între ţări aliate.

Ei bine, acum treburile s-au schimbat. UE e pe cale să încheie o convenţie cu Anglia şi cu SUA care să permită liberul tranzit al echipamentelor şi personalului militar. De ce este aceasta o veste proastă? Deoarece din acest nou Schengen fac parte şi ţări extracomunitare. Spre exemplu Moldova, Ucraina, Macedonia, Muntenegru, Albania s.a.m.d. Introducerea Balcanilor de Vest va strânge Serbia ca într-o menghină, forţând ruperea Kosovo. E o altă tragedie de care va avea parte mult încercatul popor sârb. Pentru noi e o adevărată nebunie deoarece se creează un culoar Grecia-Bulgaria-România care de aici se bifurcă ori Spre Republica Moldova, ori direct spre vestul sau spre sudul Ucrainei. Este un fel de extindere a NATO printr-o chichiţă care permite libera trecere.

De fapt, noua construcţie militară este o adevărată declaraţie de război a alianţei Americano-Europene împotriva Rusiei. Şi iată că v-am dat cea de-a doua veste, cea extrem de proastă, anume că scenariul războiului nu a fost abandonat. De fapt se trece la un alt nivel, cel radical. Aud din surse avizate ruseşti că, într-o dezvoltare viitoare, SUA pregăteşte să arunce în luptă trupe româneşti şi poloneze care, chipurile, ar fi trimise pentru „asigurarea ordinii” în Ucraina. Odată atacate, ar exista „precedentul” necesar activării articolului 5, adică al înarmării proştilor şi al suportului „din spate”. României cică i s-ar fi alocat o misiune tranzitorie, de intrare prima dată în Republica Moldova pentru a o „ajuta” să-şi apere integritatea teritorială. După care ar putea intra în sudul Ucrainei, tot pentru „protecţie”.

De partea cealaltă, ruşii nu stau degeaba. Înţeleg că au primit semnalul şi, de aceea, cel mai probabil vor trimite o rachetă purtătoare de focoase nucleare multiple pe orbită. De asemenea, înţeleg că se fac paşii necesari apropierii terestre de principalii duşmani, ori cu submarine de atac, ori fizic, instalând baze militare în proximitatea duşmanilor. Pentru vestul Europei principalii candidaţi sunt algerienii, iar pentru continentul American Venezuela e clar un candidat de nădejde.

E cât se poate de clar că ne ducem într-un setup exploziv. Europa nu e singura problemă. În Asia avem China cu Taiwanul şi avem şi inflamarea Coreei de Nord. Alianţa ruso-iraniană este un fapt cunoscut. La fel de cunoscută este şi alianţa ruso-chineză, însă ea e pusă sub semnul întrebării de ceea ce va ieşi de la G-20. Interesant este că Xi Jinping iniţial anunţase că nu va participa, pentru ca acum să anunţe nu doar că va fi acolo, ci şi că va avea o întââlnire cu Biden. Vedem ce va ieţi din toate aceste evenimente.

Oricum, pentru a fi sincer, trebuie să vă spun că în continuare ceaţa este destul de groasă şi nu ştim exact ce ne rezervă viitorul.