Dan Diaconu: O poveste cu chip-uri

Dacă te apuci să vezi care sunt tendinţele în orice domeniu te loveşti de o constatare ciudată: totul pare a fi frânat de criza de pe piaţa chip-urilor. E o cerere mare care ba e acoperită, ba nu. Asta, la modul teoretic, ne duce cu gândul că într-un asemenea setup de cerere vibrantă, domeniul chip-urilor este unul extrem de profitabil, în care merită să investeşti.

De partea cealaltă constaţi comportamente oarecum ciudate. De exemplu, Warren Buffet a ieşit de pe industria taiwaneză de chip-uri. Taiwanul este vârful tehnologic al industriei, astfel încât e cel puţin ciudat comportamentul investiţional al „Oracolului”. Doar că nu prea are ce să te mire în condiţiile în care constaţi că, de exemplu, Samsung îşi opreşte masiv linii de producţie din cauza … lipsei cererii. Nu e ciudat? Ba ne plângem de lipsa chip-urilor, ba e cerere nesatisfăcută pentru ele. Care-i de fapt adevărul?

Practic nu e vorba de un „adevăr”, ci de un mers normal al pieţei. Samsung opreşte linii de producţie din cauză că a scăzut foarte mult cererea pentru produsele electronice. Piaţa a fost suprasaturată în ultimii ani, iar în prezent nu mai exisă ceva „revoluţionar” care să necesite cicluri de perfecţionare sau de îmbunătăţire a unor parametri funcţionali. Telefoanele produse anul acesta sunt practic identice cu cele de anul trecut. Doar buzz-ul de marketing e diferenţiabil, în rest nimic. Computerele personale sunt într-un picaj absolut deoarece societatea s-a tefelizat, preferând shortcut-urile oferite de telefon.

De asemenea, mai e un fenomen despre care am vorbit în trecut, anume separarea tehnologică. Pentru a-şi păstra supremaţia, SUA atacă pe toate planurile Rusia şi China, domeniul semiconductorilor fiind vârful de lance al acestui atac. Doar că supremaţia pe care SUA o crede imbatabilă este una deosebit de fragilă întrucât suntem nevoiţi să mai descoperim o caracteristică a chip-urilor, anume epuizarea factorului de noutate. Despre ce este vorba?

În mare, industria semiconductorilor se află la limita tehnologică. Nu prea se mai fac mari descoperiri, atingându-se limita fizică. Mai jos de 1nm e puţin probabi că se va reuşi ceva. OK, poate că se va reuşi, dar cât de mult te vei putea duce cu miniaturizarea? E clar că în scurt timp se va atinge limita fizică. Mişcarea SUA de blocare a accesului Rusiei şi Chinei la piaţa globală a semiconductorilor este similară tentativei Chinei de păstrare a secretului fabricării mătăsii. Practic întreaga industrie e dependentă de monopolul unor tehnologii care, culmea, sunt cunoscute. Întrebarea logică ne vine aproape instantaneu: oare cât va dura până când Rusia şi China vor sparge blocada tehnologică? Iar din modul în care ne vine întrebarea înţelegem cât se poate de limpede că aici e vorba de o perioadă de timp necesară „alinierii”, nicidecum de vreo îndoială în ceea ce priveşte capacitatea respectivelor ţări de a avea acces la acea tehnologie.

Cred că avem tabloul oarecum complet. Vă voi mai da câteva informaţii interesante. În timp ce SUA latră la China să nu cumva să dea arme Rusiei – arme pe care Rusia nu le-a cerut – e pe cale să se producă o ruptură majoră. Dinspre ruşi se anunţă o teribilă revoluţie. După ce au fost deconectaţi de la piaţa globală, ruşii au încercat să suplinească prin importuri tehnologice de la chinezi, care sunt şi ele cu cântec deoarece nici China nu vrea să exporte tehnologie de bază. Iată însă că ruşii par a fi ieşit din blocaj întrucât Institutul pentru Fizică Aplicată al Academiei Ruse a anunţat că e capabil să furnizeze un scanner litografic superior celui al … ASML!!! Echipamentul a terminat testarea alfa şi beta de curând(teste care erau programate să se termine anul viitor), urmând să intre în linie dreaptă şi să funcţioneze începând cu 2026! Asta în condiţiile în care ruşii mai au în lucru un echipament litografic pe bază de raze X – şi el în testare beta – care ar depăşi tehnologic absolut tot ceea ce există în prezent. De aceea e posibil ca, în scurt timp, ruşii să înceapă să exporte tehnică de vârf, ocupând segmentul olandezilor de la ASML pentru pieţele BRICS.

Nici în China treburile nu stagnează. După ce Huawei a făcut o alianţă strategică cu SMIC pentru accelerarea tehnologică, statul chinez a început să se implie puternic pentru a sparge blocajul tehnologic american. Sunt multiple linii de atac deschise, proiecte care lucrează în paralel şi care, fără doar şi poate, vor sparge blocada. Iar asta va democratiza teribil domeniul.

Ce trebuie să înţelegem din toate aceste zbateri? Fix ceea ce înţeleg cei care se retrag din domeniul semiconductorilor: tehnologia nu mai e una „de lux”, care are capacitatea de a genera profituri substanţiale. Din contră, semiconductorii se află la sfârşitul ciclului, iar ceea ce urmează de-aici înainte ştim bine: scăderi masive de preţuri şi optimizări extreme care afectează iremediabil profiturile. Şi cine poate face faţă unui asemenea hop? Probabil oricine, mai puţin cei care vor să scoată profituri serioase. E clar că entităţile chinezeşti sau ruseşti – pentru care „profitabilitatea” efectiv nu contează, ci doar dimensiunea strategică a domeniului – nu vor avea probleme, ba, mai mult, vor primi fonduri suplimentare pentru înfrângerea duşmanului. Ceilalţi însă vor muşca din pâinea amară a restructurărilor succesive în care-au fost împinşi de iraţionala aventură geopolitică a SUA.

Cred că acum aveţi tabloul complet pentru a înţelege raţiunile care îi fac pe insideri să părăsească „domeniul de vârf” al semiconductorilor în favoarea altor investiţii mult mai stabile în ceea ce priveşte marjele de profit.

Autor: Dan Diaconu