De ce a fost ucis? Adevărul despre moartea lui Gaddafi.

De multe ori trebuie sa vedem dincolo de aparente. De multe ori adevarul este dincolo de prima vedere. De multe ori ceea ce ni se serveste pe tava este otravitor si de multe ori ni se arunca praf in ochi doar pentru a nu vedea sau a intelege situatia reala.

Dovada ca nu toti putem fi pacaliti o face unul din semenii nostri. Teodor Bălan este autorul urmatorului text ce a devenit viral pe retelele de socializare nu doar pentru faptul ca pare de necrezut si socant, ci pentru faptul ca are in teriorul sau adevaruri greu de digerat. Redam in continuare textul integral al autorului mai sus mentionat.

Mesajul Colonelului Muammar al-Gaddafi – testamentul său în faţa poporului: Necenzurat şi nemodificat – tradus din limba engleză:
În numele lui Allah, binefacatorul şi milostivul …Timp de 40 de ani, sau au fost mai mulţi, nu mai ţin minte, am făcut tot ce am putut să dau oamenilor case, spitale, şcoli, iar când le-a fost foame le-am oferit hrană. Am transformat chiar Benghazi în zonă agricolă din deşert, am înfruntat atacurile de la acel cowboy Reagan, când mi-a omorat fiica adoptată de la orfelinat, el încerca să mă ucidă, în loc de asta el a ucis-o pe sărmana fetiţă inocentă. Apoi i-am ajutat pe fraţii şi surorile mele din Africa, cu bani, pentru Uniunea Africană. Am făcut tot ce am putut să-i învăţ pe oameni ce înseamnă conceptul unei democraţii reale, unde comitetele oamenilor conduceau ţara.

Dar aceasta nu a fost niciodată de ajuns, aşa cum unii mi-au spus, chiar oamenii ce aveau case cu 10 camere, costume şi mobilier nou, aceştia nu erau niciodată mulţumiţi, aşa egoişti cum erau vroiau mereu mai mult. Ei au spus americanilor şi altor vizitatori că aveau nevoie de democraţie şi libertate, fără să realizeze vreodată că era vorba de un sistem de “tăiat gâtul”, unde câinele mai mare îi mănâncă pe restul, însă ei erau vrăjiţi de aceste cuvinte, fără să realizeze măcar că în America nu există medicamente gratuite, spitale gratuite, case gratuite, educaţie gratuită şi nici mâncare gratuită, cu excepţia faptului când oamenii trebuie să cerşească sau să stea la cozi interminabile pentru o farfurie de supă.

Nu, indiferent de ce făceam, nu era niciodată de ajuns pentru unii, însă pentru alţii, ei ştiau că eram fiul lui Gamal Abdel Nasser, singurul lider arab şi musulman veritabil care a existat de la Salah-al-Deen încoace, când el a revendicat Canalul Suez pentru oamenii săi, la fel cum am revendicat şi eu Libia, pentru oamenii mei, erau paşii lui cei pe care am încercat să-i urmez, ca să-mi ţin oamenii liberi de la dominaţia colonială – de le hoţii ce vroiau să fure de la noi. Acum sunt sub atacul celei mai mari forţe militara in istorie, fiul meu cel mic african, Obama vrea să mă ucidă, să ia libertatea acestei ţări, să ia gratuitatea caselor noastre, medicamentele noastre gratuite, educaţia noastră gratuită, hrana noastră gratuită, şi să o înlocuiască cu stilul hoţoman american, numit “capitalism”, însă noi toţi din lumea a treia ştim ce înseamnă asta, înseamnă corporaţii ce conduc ţările, conduc lumea, iar oamenii suferă.

Astfel, nu există alternativă pentru mine, trebuie să iau poziţie, iar dacă Allah doreşte, voi muri urmând calea Sa, cale ce a făcut din ţara noastră o ţară cu teren agricol bogat, cu hrană şi sănătate şi chiar permiţând şi ajutând fraţii şi surorile noastre africane să lucreze aici alături de noi, în Jamahiriya Libiană. Nu-mi doresc să mor, însă dacă se ajunge la asta, pentru a-mi salva pământul şi miile de oamenii care-mi sunt copii, atunci fie. Fie ca acest testament să fie vocea mea în lume, că m-am ridicat împotriva atacurilor cruciaţilor din NATO, m-am ridicat împotriva crudităţii, trădării, împotriva vestului şi ambiţiilor colonialiste şi că am stat alături de fraţii mei africani, adevăraţii fraţi arabi şi musulmani, ca şi o rază de lumină.

Când alţii îşi construiau castele, eu am locuit într-o casă modestă şi într-un cort. Nu mi-am uitat niciodată copilăria din Sirt, nu am cheltuit nesăbuit banii ţării şi precum Salah-al-Deen, marele nostru lider musulman, care a salvat Ierusalimul pentru Islam, am luat doar puţin pentru mine … In vest, unii m-au numit nebun, dement, însă ei ştiu adevărul, deşi continuă să mintă, ei ştiu că pământul nostru este independent şi liber, nu sub control colonial, ei ştiu că viziunea mea, calea mea este, iar asta a fost limpede pentru oricine, pentru oamenii mei şi că voi lupta până la ultima suflare ca să rămânem liberi, fie ca Allah cel atotputernic să ne ajute să rămânem încrezători şi liberi. Col. Mu’ummar Qaddafi, 2011/05/04

Tradus în engleză din discursul original, de către Prof. Sam hamod, Ph.D.

De ce a fost omorât Muammar al-Gaddafi Au trecut aproximativ cinci ani de când a început aşa numita “primăvara arabă” Libia, sub loviturile aeriene ale NATO, raidurile insurgenţilor liberali şi islamişti, s-a transformat din Jamahirie în “tânără democraţie”. Să vedem ce nu le-a convenit libienilor, de ce l-au omorât pe liderul lor Muammar al-Gaddafi.

1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie faţă de nimeni în lume.
2. Preţul unui litru de benzină era de 0.14$
3. Preţul unei pâini era de 0.15$
4. Învăţământul şi spitalizarea erau gratuite.
5. Tinerii căsătoriţi primeau în dar 64000$ pentru a-şi procura apartament.

6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
7. Pentru fiecare membru, familia libiană primea anual 1000$ subvenţii.
8. Pentru fiecare copil nou născut, familia primea 7000$, ajutor material.
9. Ajutorul de şomaj 730$ lunar.
10. Orice libian, dacă era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat plus întreţinere plus un automobil.
11. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.
12. Automobilele în ţară erau vândute numai la preţ de fabrică.
13. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiană oferea un ajutor material de 20000$, într-o singură tranşă.
14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente şi casele de locuit.
15. Impozitele mari erau interzise prin lege.
16. Cetăţenii libieni primeau creditele fără dobândă din partea statului.
17. Energia electrică era gratuită pentru populaţie.
18. În toată ţara era dezvoltată o reţea de magazine pentru familiile cu mulți copii, în care alimentele de bază erau vândute la un preţ simbolic.
19. Pentru vânzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.
20. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.
21. Vânzarea şi consumul de alcool – interzis prin lege.
22. Intermedierea în vânzarea imobilelor – interzisă prin lege.
23. După venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporaţii.
24. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetăţeneşti.
25. În 40 ani de “dictatură” populaţia ţării a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micşorat de nouă ori.
26. Speranţa de viaţă a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.
27. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial şi alte 12 tari arabe erau gata să-i urmeze exemplul. După cum spun americanii, familia Gaddafi avea proprietăţi în valoare de zeci de miliarde, însă dacă luăm în calcul că la noi toate cele mai sus enumerate lipsesc dintotdeauna, iar politicienii noştri totuşi sunt multi miliardari, vă daţi seama ce moarte ar merita ei? Acum Libia nu mai are nimic, în afară de „democraţie”. În concluzie ce ar fi de spus? Fiecare şi-o face cu mâna lui…

P.S. Muammar Gaddafi este una din primele mari jertfe în lupta binelui cu răul din secolul XXI, din păcate nu cred sa fie el ultimul…

sursa: descrieri.ro

VEZI SI: JIGODIA nu se lasa: cere nemtilor sa aiba mai multa RABDARE cu refugiatii