DE CE AMESTECUL RASIAL NU DUCE LA OMOGENIZARE

„Amestecul etnorasial duce la apriția unor unități noi, care suplimentează paleta de populații deja existente. Un exemplu ilustrativ în acest sens îl oferă populația metisată de pe insulele Comore – antaloatra, care a rezultat dintr-un amestec năucitor de rase și etnii realizat de-a lungul secolelor: arabi din Yemen și Oman, negroizi din Mozambic, malgași din Madagascar (cu ascendență asiatică austroneziană), europeni din Franța.

Antaloatrii au limba lor – comoreza, derivată din familia de limbi africane bantu; majoritatea locuitorilor sunt de confesiune musulmană sunnită. Este evident că tipul antropologic de pe Comore este pestriț, populația fiind divizată în cinci unități subetnice, repartizate pe diferite insule ale arhipelagului. Totuși, acolo s-a format un profil etnorasial deosebit, combinat, unic în felul său, care nu imită niciunul dintre grupurile fondatoare; comune sunt brahicefalia, arhitectura facială îngustă, nasul lat. Genomul locuitorilor de pe Comore este mozaical – o consecință firească a istoriei lor.

Este interesant că ADN-ul Y-cromozomial (transmis doar de la tată la fiu) este preponderent de ascendență orientală, arabă, în timp ce ADN-ul mitocondrial (transmis doar de la mamă la fiică) este în majoritatea sa absolută de ascendență africană. Aceasta e o dovadă că bărbații coloniști de origine arabă se cuplau cu femei din rândul sclavelor negroide.

În imagine, o reprezentantă a populației de pe insulele Comore, în vestimentație și ornamentare tradiționale; fenotipul este original, cu trăsături deopotrivă africane și arabe.

La fel s-a întâmplat pe insulele Canare, unde băștinașii guanși sunt rezultatul metisării dintre aborigenii de origine berberă (nord-vest africană), cuceritorii iberici (preponderent din Spania, în special basci) și sclavii negroizi prezenți acolo. Dacă ADN-ul mitocondrial al guanșilor păstrează ascendența aborigenă (la jumătate din eșantion), s-a constatat că ADN-ul Y-cromozomial e în majoritatea sa de ascendență iberică (83%).

Iată încă o dovadă a unui amestec inegal pe dimensiunea raportului de sexe, cauzat de dominarea socială și economică a unui grup asupra altuia; formarea prin metisare a guanșilor e reflectată nu doar în genomul lor, ci și în craniometria lor specifică. Ca în atâtea alte cazuri, în urma metisării s-a format o populație care nu se aseamănă cu niciunul dintre grupurile fondatoare: guanșii au un profil antropologic original, cu doar câteva trăsături de ordin intermediar între africani și europeoizi”. (…)

Unii apologeţi ai globalizării consideră că în viitor (datorită migraţiilor şi căsătoriilor cosmopolite) diferenţele dintre fenotipurile etnorasiale vor dispărea, va exista o singură rasă umană cu trăsături mixte, iar diferențele dintre populații, precum și discriminarea pe criterii de culoare, rasă şi origine etnică nu vor mai fi actuale.

Aceste impresii sunt în multe privinţe eronate. Dacă e să ne închipuim, ca un exerciţiu de imaginaţie, că întreaga omenire se dezlănţuie într-o horă a căsătoriilor interrasiale, pe un termen nelimitat de timp, ce obţinem într-un final? E o întrebare din domeniul prognozelor genetice şi statistice, însă este cert că o singură rasă nu se va constitui niciodată (nu vor permite acest lucru legile genetice ale variabilităţii).

E foarte probabil să se creeze o gamă nouă, extrem de numeroasă, de variaţii rasiale intermediare (e adevărat, cu predominarea indivizilor de culoare), cum s-a întâmplat câteva zeci de mii de ani în urmă sau cum se întâmplă în zilele noastre în cazul „rasei latino-americane”: acolo coexistă și amerindienii originari, și urmașii colonizatorilor europeni, și noile grupuri metisate, tot mai numeroase.

Apoi, să avem în vedere că între variaţiile rasiale nou-create se vor găsi destule diferenţe notabile pentru a genera discriminări. În numeroase ţări africane băştinaşii se urăsc şi se măcelăresc în baza unor diferenţe minore de fenotip sau de tradiții (în genocidul rwandez, etnicii hutu îi identificau vizual pe etnicii tutsi).

Chiar dacă s-ar reuşi, într-un scenariu fantastic, crearea unei omeniri monocrome, instinctele teritorial, tribal și xenofob vor determina identificarea altor numeroase criterii de divizare, marginalizare, izolare şi duşmănie intergrupală; știm din istorie că ideologia și religia nu o singură dată au divizat grupurile înrudite din același areal, iar experiența trecutului și realitățile prezentului sunt utile în prognozarea, fie și aproximativă, a viitorului. (…)

Toate continentele, inclusiv țările înalt dezvoltate, au fost afectate de escaladarea rasismului militant, iar cărțile pe această tematică deveniseră foarte populare. În Statele Unite, Madison Grant (foto), un jurist newyorkez, a publicat în 1916 lucrarea Trecerea marii rase (The Passing of the Great Race), în care a invocat pericolul care paște așa-zisa rasă nordică superioară (moștenitoarea arienilor). Potrivit lui, amenințarea ar veni de la grupurile rasiale înrudite – rasa alpină (formată din est-europeni și slavi) și rasa mediteraneană, mai măslinie la pigmentație (formată din spanioli, italieni, greci). Încrucișarea cu reprezentanții acestor rase ar provoca alterarea rasei nordice pure. Această carte a fost ulterior găsită în biblioteca lui Adolf Hitler, o dovadă că acesta din urmă s-a familiarizat cu tezele rasiste ale lui Grant. (…) În mod aparte trebuie menționat filosoful francez Arthur de Gobineau, autorul ideii despre supremaţia rasei albe, care a influenţat în mod substanţial politica secolului XX.

Gobineau a scris în anii 1853-1855 lucrarea „Eseu despre inegalitatea raselor umane” („Essai sur l’inégalité des races humaines”), în care susţinea că varietatea şi inegalitatea rasială reprezintă cheia înţelegerii tuturor problemelor din istorie şi explică destinele popoarelor. În opinia filosofului, există rase inferioare şi rase superioare şi doar cele din urmă sunt capabile să asigure progresul civilizaţiei; rasa albă era considerată superioară (datorită trăsăturilor ei de frumuseţe, forţă fizică şi inteligenţă), rasa neagră era considerată inferioară, iar cea galbenă – limitată.

Exemplele istorice de degenerare şi decădere a unor popoare sunt consecinţa amestecului rasial, de pe urma căruia sângele unor popoare avansate a pierdut din puritatea rasială; „societăţile pier, fiindcă degenerează (…) ele nu mai au aceeaşi valoare intrinsecă, fiindcă nu mai au acelaşi sânge”. Corespunzător, Gobineau a promovat ideea că rasa albă ar trebui să se purifice şi ar trebui să preia în mod exclusiv controlul asupra lumii şi asupra istoriei, fiindcă doar pe această cale e posibil de atins culmile progresului şi civilizaţiei. Practic, Gobineau a dat startul unui curent ideologic care mai târziu a avansat ideea existenţei „rasei ariene”, care, unica, trebuie să domine lumea. „Arian” din sanscrită înseamnă „onorabil, respectabil, nobil”, iar descendenţii direcţi ai acestei rase erau considerate popoarele protoindo-europene, în particular etniile de origine europeană .

În presă periodic apar articole în care se discută despre elaborarea așa-numitelor „arme genice” (sau „arme inteligente”), care să-şi manifeste virulenţa doar asupra reprezentanţilor anumitor rase umane sau chiar etnii.

Cu referire la acest aspect extrem de delicat, un înalt demnitar militar american, ex-ministru al apărării, a mărturisit încă în 1998 că se fac experimente privind crearea „anumitor agenţi patogeni care pot fi specializaţi etnic”. Iar la 31 ianuarie 2006, cotidianul guvernamental sirian Al-Thawra anunţase că virusul gripei aviare a fost fabricat în Israel, cu scopul de a distruge gene „speciale”, prezente doar la populaţia arabă [apud Ungureanu, 2006, p. 163].

Mai recent, în octombrie 2017, s-a făcut remarcat președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, care se arătase îngrijorat că „unele forțe”, în special americane, colectează material biologic de la ruși; imediat alți demnitari s-au grăbit să afirme că nu poate fi exclus riscul aplicării unor arme biologice împotriva rușilor.

Aceste subtilităţi intrigante, unele vădit speculative şi instigatoare prin interpretativitatea pe care o conţin, fac trimitere indirectă la ideea că ar exista niște deosebiri rasiale fiziologice și genetice suficient de marcante pentru a fi ținta unor arme biologice specializate. Mai puțin din rațiuni militare și mai mult din rațiuni teoretice și medicinale, este firesc să ne întrebăm: există totuși diferențe rasiale și cât de esențiale sunt ele? (…)

Dacă se vor înfăptui unele dintre viziunile futurologice şi omenirea va păşi în era aşa-numitului transumanism, lucrurile ar putea lua o turnură totalmente imprevizibilă, dincolo de imaginația noastră.

Transumanismul, pe scurt, presupune aplicarea celor mai performante bio şi nanotehnologii pentru prelungirea vieţii oamenilor, inclusiv prin digitalizarea conştiinţei umane (de exemplu, prin transcrierea memoriei indivizilor în calculatoare supersofisticate). De aici şi particula „trans” – tranziţia de la oameni la fiinţe biocibernetice (cyborgi).

Ceea ce sună în prezent ca un scenariu SF s-ar putea să devină realitate peste câteva decenii; să nu uităm de investiţiile de miliarde care se fac în studierea creierului uman, în domeniul robotehnicii, în sfera inteligenței artificiale, inclusiv cu scopul de a apropia ziua revoluţiei în biologia umană.

E cât se poate de justificat să presupunem că poate chiar pe parcursul acestui secol vor fi create organisme cibernetice viabile prin combinarea oamenilor cu elemente artificiale (vezi imaginea). În plus, o realitate poate deveni şi clonarea umană – o enormă provocare din punct de vedere bioetic, psihologic şi existenţial.

Nu putem bănui ce consecinţe globale vor avea aceste metamorfoze ale fiinţei umane. Nu doar numeroşi scriitori fantaşti, ci şi experţii futurologi, diverşi sociologi şi filosofi s-au întrecut în a descrie un viitor în care oamenii nu vor mai fi aşa cum îi cunoaştem astăzi. (…) (sursa: Fragmente din Mozaicul uman autor Dorian Furtună / Invictus)